As vrea sa imi incep viata sexuala, si nu stiu ce sa fac, am 16 ani. Si am un baiat de care imi place mult, suntem intr-un fel de " relatie ". E o persoana de incredere cred. Ce parere aveti? Si daca o sa imi iasa povesti?

Eu zic sa nu te grabesti, ai doar 16 ani

Indiferent de parerea noastra tu o sa faci tot ce te taie capul...doar ai 16 ani nu? crezi ca totul ti se cuvine la varsta asta, dar cu siguranta o sa regreti peste cativa ani ca nu ai mai asteptat.cu asta nu e de joaca si mai ales ca nu esti sigura de baiatul respectiv.

nu ai vrea sa ii oferi fecioria ta unui baiat care te iubeste si in care ai incredere? mai gandeste-te

Daca tu ai acest vis de indeplinit, sa devii la 16 ani femeie, esti libera sa o faci, nu vei fi nici prima si nici ultima fata pacalita, dar cu voia ei. Totusi, fa-o cu un baiat capabil, care stie ce are de facut.

Daca lucrati in secret, nu o sa va iasa povesti.

Hai sa lamurim un lucru.In primul rand 16 ani nu-i o varsta tocmai potrivita pentru asa ceva.
Riscuri sunt de la sarcini nedorite, la BTS-uri si cancer de col uterin.
Apoi viata sexuala o incepi cu persona care o iubesti, te respecta si ai incredere deplina.Si o relatie stabila!
Dar si trebuie sa fii informata despre tot ce priveste sexul.
Metode de contraceptie, peroade fertile.
Da, o sa-ti iasa,, povesti''NU esti pregatita.Virginatatea nu este o boala de trebuie sa scapi cu orice scop.
Ai rabdare!
Prima experinta sexula trebuie sa fie ceva unic!

Eu zic sa nu te grabesti. Sunt mult prea multe "cred" la mijloc. Viata de femeie nu e prea usoara: esti mai expusa la anumite afectiuni ginecologice, ca o fata virgina, trebuie sa umbli pe la medici, stai in fiecare luna cu teama ca ai ramas gravida etc. In afara de asta, daca nu esti pregatita psihic pentru acest pas si nu te cunosti bine dpdv sexual, nici n-o sa-ti prea placa. Ce rost are sa te legi la cap, cand nu te doare?

Cum sa-ti incepi viata sexuala daca:
-Nu ai decat 16 ANI!
-"suntem intr-un fel de '' relatie ''. E o persoana de incredere cred." cum sa faci asa ceva cu o persoana cu care nu te consideri exact intr-o relatie si in care "crezi" ca e de incredere.


Sper sa-ti vina mintea la cap si sa nu faci o asa prostie.

Sa nu faci in nici un caz compromisul de a te dezonora...
Viitoarea ta familie nu va avea un lucru mai scump decat demnitatea ta!

Nu vei câştiga, ci îţi vei pierde atuurile care conteaza cu adevarat la o fata!

O singură şansă există de a feri persoana vulnerabilă (femeia) de a fi folosită "temporar" pentru ceea ce are de oferit fizic, pentru a fi abandonată ulterior ca un obiect de "redusă folosinţă" intimă.

Iar acea şansă este IUBIREA – Iubirea de sine: ca ea să se iubească pe sine mai mult decât ar fi posibil să iubească un bărbat. Dacă nu o va face, soarta "obiectului de unică sau redusă folosinţă" o aşteaptă!

Dacă ea nu va avea milă de FERICIREA, de VIITORUL ei, de viitoarea ei FAMILIE, NIMENI altcineva nu o va face! Cu atât mai puţin cel care îi cere ca ea să renunţe la cel mai mare "atu" al ei, pentru ca el să-şi descarce nevoile fiziologice pe acel "atu".

Acel "atu", cel de care va depinde în cea mai mare parte viitorul familiei ei este:
ONOAREA ei, DEMNITATEA ei – adică "exclusivitatea intimă" de care soţul ei va avea ontologică nevoie, fiinţială pentru identitatea lui sufletul iubitei sale...

Spre binele tau, mai bine nu va mai jucati cu de-astea...
Sunt mai mult tentati sa insele cei care deja au primit de la "iubitele" lor dovada dezonorarii!

Daca ele i-au dovedit ca nu au coloana vertebrala şi au cedat, unii vor incerca sa caute altceva, mai demn, mai puternic! Un barbat are nevoie langa el de o femeie puternică, nu de o cârpă...
Moral ar fi să nu lase în urmă o victimă, dar pe un om care nu ţine cont de sufletul lui sau de Dumnezeu cine îl va impiedica să facă asta?
Din pacate, iniţierea in imoralitate şi abandonarea "victimei"este de cele mai multe ori derectia spre care se indreapta relaţiile in care nu s-a respectat moralitatea pana la casatorie!
Si chiar daca va cunoaşteţi de 1 an de 3 sau 5 ani, respectarea demnităţii este la fel de necesară. Cunosc prea multe cazuri de tineri care au stat 5 ani, 7 ani impreuna iar apoi s-au despartit cu mare seninătate din partea unuia şi mare surpriza si trauma din partea "celuilalt" (fata, în majoritatea cazurilor).

DE FAPT, dupa ceea ce am scrim mai sus, chiar "pacatul imoralitatii" duce la colapsul despartirii, la pierderea "atuurilor", surse autentice de respect…

Va multumesc tuturor pentru raspunsurile voastre. Ma-ti facut sa gandesc de doua ori! Multumesc inca o data!

Parerea mea e sa nu faci asa ceva! Din moment ce nu esti sigura pe relatie si esti minora, eu cred ca nu ar trebui nici macar sa te gandesti la asta.Decizia iti apatine, dar nu este ok!