Buna TPU.

Am mare nevoie de sfaturi de la voi
De 4 luni de cand m`am despartit de iubitul meu, care m-a facut mult sa sufar, si care si-a batut joc de mine cum s`ar zice, parca nu mai sunt eu.
Nu pot sa-l uit deloc.
Am incercat sa stau si cu altcineva, dar nu pot.
De bagat in seama nu-l bag, dar cateodata ma apuca un dor de el, si trebuie sa vorbesc macar putin sa stiu ca e bine
Am sters si poze cu el, si tot ce era legat de el.
Il mai am pe facebook, si il mai bag eu din cand in cand in seama
In schimb ies afara, imi gasesc ocupatie ca sa mai uit, dar si atunci ma gandesc la el E groaznic prin ce trec.Nu mai am incredere in nimeni, sunt dezamagita de fiecare om, am indepartat pe toata lumea de mine, nu mai vreau o relatie cu cineva pentru ca imi e frica c-o sa sufar iar Of. Imi e atat de greu
De impacat nu mai vreau sa mai ma impac cu el, ca m-am umilit destul, si am cazut de proasta
De cateva zile il tot visez, si parca nu am liniste sufleteasca.
Nici nu stiu ce mai simt pentru el, nu e clipa sa nu ma gandesc la el.
Nu stiu de ce sunt asa. si inca nu am putut sa-l uit

Ce as putea sa fac? Pt ca simt ca ma sufoc, dragostea pe care i-am purtat`o parca se transforma in ura

Niste sfaturi va rog

''De impacat nu mai vreau sa mai ma impac cu el, ca m-am umilit destul, si am cazut de proasta ''
Cazi de proasta,inca. De ce? Chiar daca si-a batut joc de tine si te-a facut sa suferi,vrei sa vezi daca e bine. De ce? Ca intr-un final, sa suferi mai mult? E adevarat ca e greu si ca nu te poti abtine,dar trebuie sa-nveti sa te controlezi,sa te ambitionezi,sa ai orgoliu.
Stii? Mereu cand ne indragostim,riscam sa suferim foarte mult. Dar stii care e partea frumoasa? Daca iubim,suntem fericiti. Traim momente frumoase,ne simtim iubite,alintate,rasfatate, iar asta e mai presus decat tristetea, suferinta. Pentru ca, in ciuda faptului ca, uneori, nu se termina cum ne dorim, ''atunci'' am fost fericite. Si nu toti au sansa de a fi fericiti!
Probabil e cazul sa accepti trecutul. A fost o persoana pe care ai iubit-o si o iubesti! Asta e realitatea. Poate o sa-l uiti curand, poate nu. Ideea e ca, ce a fost a fost! Daca te-a umilit si nu a stiut sa te pretuiasca, e strict problema lui. Nu trebuie sa privesti inapoi. In fond, roata mereu se intoarce la un moment dat.Invata sa fii nepasatoare cand e cazul si... cand vei avea ocazia sa cunosti o persoana pe care o simpatizezi,nu ezita. Nu zii: ''mi-e frica''. Ci continua, adaugand : ''mi-e frica,dar ma risc''.
Nu-l cauta! El n-o face. Il doare-n cot de tine,sau poate nici acolo. Daca te cauta,nu-i raspunde. O persoana care iubeste, nu umileste si nu-si bate joc. Lasa-l in plata lui si accepta realitatea. Il iubesti, dar asta nu inseamna ca trebuie sa te gandesti la el, nu inseamna ca trebuie sa plangi, nu inseamna ca trebuie sa-l cauti, daca NU merita sa faci toate astea.
El poate se distreaza, iar tu plangi. Nu e corect. Schimba lucrurile.

Te pup. Noapte buna