.
Am mare nevoie de un ajutor, o parere, orice. Un sfat.
Deci, sunt studenta in anul doi, la o facultate dintr-un oras oarecare, care se intampla sa fie si aproape de casa parinteasca, acolo unde locuiesc momentan. Anul trecut am preferat sa revin acasa, si sa fac naveta pentru cursuri, pentru ca simteam nevoia sa stau intr-un loc mai linistit.
Acum insa, vreau sa ma angajez cu jumatate de norma, ma voi inscrie si la un curs de birotica-secretariat, si urmeaza sa incep si cursurile, din octombrie.
Problema este ca prietenul meu, cu care sunt de la 14 ani, adica de peste 6 ani, nu este de acord, reprosandu-mi faptul ca vreau sa incep o viata noua fara el, si ca din moment ce voi pleca, ne vom indeparta, si automat, ne vom desparti, pentru ca el se va satura de toata aceasta situatie, si de mine, ca fetita angajata si cu o noua viata, doar a mea. Eu i-am cerut sa ne mutam impreuna, insa el locuieste doar cu bunicii, si nu poate sa ii lase singuri.
Am incercat sa il conving sa aiba incredere in mine, si i-am aratat deja pana acum, in trei ani de liceu in care am locuit fara el, ca nu l-am inselat, si ca nici nu am avut de gand sa o fac.
Acum insa, chiar nu stiu ce sa fac. Sincera sa fiu, discutia asta dureaza de cateva luni bune intre noi, si a inceput sa ma oboseasca sa ii enumar fiecare argument, si ca nu e un moft, e mai mult o nevoie. Eu s-ar putea sa pic la taxa, si va trebui sa fiu mai aproape de facultate, de cursurile pe care le voi face si de eventuala slujba, care imi va permite sa imi platesc chiria, si ii va scuti pe ai mei de niste bani, si pe mine de un drum de doua zeci de kilometri, zilnic, si stresul de a nu pierde autobuzul si de a sta prin frig pana la urmatorul.
As dori foarte mult un sfat, pentru ca nu vreau sa ma despart de el. Daca ne vom desparti, va fi alegerea lui, insa vreau sa ii arat ca nu sunt asa cum ma crede el. Si acum, incerc sa gasesc o cale sa il fac sa inteleaga, si sa imi dea si mie o posibilitate sa scap de certurile cu el.

Multumesc frumos. Nu am de ce sa ma supar. Stiu ca asta e adevarul. Sincer, eu il iubesc enorm, si astazi chiar facem 6 ani si 6 luni...si i-am zis ca nu vreau sa ma despart de el, si plus de asta, are masina, poate sa vina oricand sa ma vada. Acum incerc sa gasesc o cale de mijloc, pentru ca vreau sa fiu cu el, dar daca va continua asa, bineinteles ca nu o sa mai fiu. I-am explicat de mult ca nu sunt genul de persoana care atunci cand o sa ma casatoresc sa stau numai acasa si sa crosetez. Vreau sa fac ceva si pe cont propriu, sa imi asigur viitorul, pentru ca nu stiu ca peste zece ani vom fi tot impreuna, si sa fac ceva cu educatia pe care am primit-o.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Gelozia lui e prosteasca.Nici bine n-ai plecat ca incepe sa-si faca idei.In 6 ani de zile sunt convinsa ca i-ai demonstrat cat de mult il iubesti si nu l-ai inselat.Ma gandesc sa nu faca vreo prostie si sa te insele el primul cu scuza ca sa nu o pateasca.Eu sper din suflet sa reusesti sa-l faci sa inteleaga ca este foarte important pentru tine si ca nu ai face nimic care sa-l raneasca, dar aici e vorba si de ceea ce tu iti doresti.Ca sa-ti croiesti un viitor, mai ales in aceasta tara, trebuie sa faci unele sacrificii.Ar fi pacat sa renuntati la 6 ani de relatie.In ziua de azi, cea mai lunga relatie a pustilor de 16 ani e de o luna maxim. Daca insisti, ii aduci argumente si ii arati ca il iubesti mai presus de orice, va ceda.Chiar nu mi-as dori sa suferi dupa o despartire pentru ca stiu cum e sa iubesti

Răspunde

Raportează

Evaluează

Da, ai dreptate, e foarte greu in tara asta sa iti faci un viitor, si tocmai de asta am ales calea asta. Si stiu ca e incapatanat, caci e vorba de un drum de doua zeci de minute la mijloc, si poate veni sa ma vada. I-am explicat clar ca numai vreau sa stau pe banii alor mei, si ca simt nevoia sa incep sa fac ceva. Si plus de asta, voi locui cu o prietena, si poate ramane oricand la mine. Dar parca e surd. nu vrea sa inteleaga, desi i-am zis ca decizia mea e luata, si ca a avut destul timp sa ma inteleaga, si sa se puna de acord cu mine. As vrea din suflet sa raman cu el, pentru ca asa cum am mai zis, sunt cu el de cand aveam paisprezece ani, eram doar o copila, si nu l-am inselat niciodata, si nici nu am de gand sa o fac, dar daca imi cere sa ne despartim, nici macar nu incerc sa ma opun. Sper sa ii dau de cap... Multumesc ca m-ai "ascultat", e greu in ziua de azi sa obtii o parere sincera.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Nu ai pentru ce draga mea, oricum sper sa inteleaga.20 de minute nu-i asa mult timp si nici nu reprezinta un inpediment in a veni sa te vada.Eu nu inteleg ce gandeste el, dar ma rog.Eu iti doresc numai fericire si el daca te iubeste va ceda, daca nu...el pierde.In ziua de azi greu se mai gasesc fete ca tine

Răspunde

Raportează

Evaluează

Multumesc mult. Inseamna mult pentru mine. Ai grija de tine si nu lasa pe nimeni sa te raneasca. Ca e al naibii de greu...

Răspunde

Raportează

Evaluează