Fetelor, băieților, femeilor, bărbaților nu credeți ca e ceva anormal ca sexul sa se întâmple in afara căsătoriei? De ce intreb așa ceva?…Pentru ca mi de pare o mare prostie sa faci sex in afara căsniciei și pe deasupra nu este nici moral și nici creștinește. Eu consider ca principala chestie e ca sa te căsătorești crestineste, in funcție de religia fiecăruia și abia apoi sa faci sex sau dragoste sau cum ii zice fiecare. Voi ce ziceti?

Ca ai crescut inte-un mediu religios, si e de inteles de ce gandesti asa. Sexul nu e doar pentru facut copii, si atata timp cat tu si partenerul aveti peste 18 si sunteti de acord puteți face ce vreti cand vreti.

Eu mă întreb mereu și n-am înțeles niciodată: oare de ce îi pasă lui Dumnezeu atât de mult cine cu cine face sex și dacă sunt sau nu căsătoriți.

Mereu m-am gândit că își ia Dumnezeu ochii de la copiii care mor de foame, femeile violate, oamenii nedreptățiți și se uita la Florica și Ion cum fac sex necăsătoriți. Bineînțeles că Dumnezeu nu face asta, dar asta îmi dați de înțeles că face.

Ce anume face sexul rău înainte de căsătorie și bun după? E o întrebare cât se poate de sinceră și fără hate, dacă m-ai putea lămuri aș aprecia.

Bineînțeles că fiecare alege ce să facă cu viața lui, dacă așteaptă până la nuntă sau nu.

Totuși, am întâlnit foarte des chestia asta la credincioși: neagă sexul, sexualitatea și nevoia lui, blamează tot ce țin de el, dar se gândesc numai la asta și cumva îi roade.

Presupun că ți-ai dat seama până acum că nu consider sexul premarital o prostie. Din contră, sudează relația și creează o conexiune mai profundă cu partenerul.

Însă îmi doresc mult să înțeleg de ce sexul e bun sau rău în funcție de o slujbă în biserică. Aștept răspunsul tău.

Apropo, știai că mai ales femeile care sunt crescute în mentalitatea asta care blamează relațiile sexuale, ajung să fie frustrate și temătoare și să nu se bucure de sex după ce se căsătoresc? Pentru că după o viață în care ți s-a zis că sexul e câh și bleah, nu se produce un click în capul tău și te gândești brusc: doamne, ce minunat e sexul, ador să-l fac. Nu, sentimentul că e ceva interzis rămâne mult timp.

Si inainte sa existe religia si conceptul de casatorie oamenii nu faceau sex? Sau nu trebuiau sa o faca? Daca asa este cazul nu mai erati aici sa puneti intrebari fara sa ganditi putin inainte.
In plus daca sexul ar exista doar in casnicie ar fi fost foarte multe casnicii nefericite deoarece multi s-ar fi luat fara sa se cunoasca foarte bine doar pentru a avea pe cineva cu care sa intretina relatii sexuale. Exista si compatibilitate sexuala.
Cu atat mai mult cu cat casnicia nu este neaparat un semn de iubire, oamenii se pot iubii fara sa faca acest pas.

Nu este vorba ca e bun înainte sau după ci unde poți sa ajungi. Dacă e sa o gândești logic, etic și moral sexul înainte de căsătorie e doar instinctul animalic pe care toti îl avem, dar asta nu înseamnă ca e ceva normal. Sexul după căsătorie e altceva și vine la pachet cu bucuria de cuplu căsătorit. Fiecare relatie înainte de căsătorie unde e implicat sexul aduce cu el și "pachetul" de frustrări și intrebari ca puteai fi in acel moment cu persoana respectiva..sau chiar și alte frustrări. De ce sa fii frustrat/frustrata? Când ai mai multe relații de acest gen vin cu acest zis "pachet". Nu e mai bine sa gasesti persoana care îți place cu care ai ceva in comun si cu care poți întemeia o familie?…sex in afara căsniciei doar pentru instinctul animalic?…si ca sa știi nu este vorba in ce mediu am crescut.

Cred ca nu ai citit sau nu ai inteles ce am vrut sa zic. Este vorba de niște valori care stau la baza lumii și căsătoriei: religia pentru ca nu poți face nimic fără Dumnezeu, prietenia/socializarea pentru ca este ceva firesc cand te căsătorești sa fi și prieten sa fi compatibil/a cu persoana respectiva, cunoașterea pentru ca fără sa va cunoasteti nu ajungeți la nimic, și la sfârșit este atracția sexuală sau intimitatea sau sexul. Toate aceste valori este normal sa se respecte. In lipsa acestor valori se ajunge la divorț sau despărțire și nu merge căsătoria. Ce zici tu acolo sunt căsătorii care nu respecta aceste valori care consider eu sunt chiar foarte importante chiar și in zilele noastre. De ce crezi ca sunt așa de multe divorțuri și despărțiri?

Eu vorbesc de niște valori esențiale nu e vorba ca am crescut sau nu intr-un mediu religios, chiar și așa ce ai cu religia?

Natura sexului nu se schimbă după căsătorie. Tot animalic este, să știi, tot un instinct rămâne.

Nevoia de apă, de somn și de hrană sunt tot instincte animalice.

Instinctele animalice sunt perfect normale pentru că ele ne asigură supraviețuirea ca specie.

Să știi că eu n-am întâlnit până acum niciun om care să fi făcut sex înainte de căsătorie și să zică: mamă cât regret asta și câte probleme mi-a creat asta. Chiar n-am întâlnit.

Plus că, atunci când aștepți să găsești sufletul pereche cu care să te căsătorești și abia apoi să faci sex, pur și simplu pui o presiune enormă pe tine dacă să faci sau nu acest pas pentru că îl consideri definitiv.

Când nu gândești așa, ești mai relaxat. Și chiar dacă te desparți de cineva, te gândești că aia e, la un moment dat vei cunoaște pe cineva ok.

Din contră, eu am întâlnit multe cupluri religioase care au grăbit nunta doar pentru a putea face sex, pentru că le era greu să se abțină, iar acum au niște căsnicii tare nefericite, din păcate. Pentru că așa se întâmplă când nu aștepți să cunoști omul.

Sunt așa multe divorțuri pentru că lumea a scăpat în sfârșit de mentalitatea că e rușine să divorțezi. Căsniciile bunicilor noștri nu au rezistat din iubire, prea puțini s-au iubit și respectat cu adevărat. Au rezistat de rușinea satului și de gura lumii. Câte bătăi mâncau femeile alea și cât erau înșelate și umilite și muncite, numai ele știu.

Sunt mai multe divorțuri ca înainte pentru că femeile s-au săturat și și-au dat seama că decât o viață de amar doar pentru a păstra niște aparentei, mai bine te desparți de dobitoc și ești fericită.

Și eu ce am zis?…

Pai chiar e rusine sa divorțezi nu crezi?…este vorba de acele valori pe care le-am zis.

Mie mi se pare că opusul.

Nu, nu-i rușine să divorțezi. Avem una bucată femeie bătută, umilită, obligată să întrețină relații sexuale cu soțul ei deși nu vrea. Trebuie să gătească și să facă curat în timp ce soțul stă degeaba pe canapea sau să nu pună întrebări atunci când bărbatul îi vine acasă noaptea târziu pentru că a fost la altele. Dar dacă ea ar avea amant, și-ar lua bătaie.

Vrei să-mi zici că e mai ok să rămână în relația asta doar pentru că tu consideri că e moral să nu divorțeze?

Nu crezi că merită să fie iubită, respectată și apreciată și să plece de lângă omul care o tratează cum o tratează?

Eu m-am referit doar la căsătorie…e drept ca fiecare căsătorie e cu particularitățile ei. Și de ce se ajunge la divorț?…eu consider ca nu s-au respectat acele 4 valori care le consider foarte bune și esențiale pentru căsătorie.

Uneori e irelevant de ce s-a ajuns la divorț. Ideea mea era că divorțul poate fi salvator în anumite situații și nu trebuie condamnat.

Eu am deschis subiectul nu pentru divorț…dacă ai citit…

Jesus Christ! ) Ți-am răspuns la întrebare, ți-am zis care e părerea mea și de ce. Apoi tu ai pus o întrebare legată de divorț și pur și simplu am schimbat macazul. Nu știi să porți o conversație în contradictoriu, îmi pare rău.

NU, sexul înainte de căsătorie nu e anormal. E perfect firesc, normal și frumos și nu o să ardă nimeni în flăcările iadului pentru atâta lucru.

Zi bună!

Https://youtu.be/sCSGjnxvmUs

Îți dai seama că n-am să-mi pierd o oră dim viață pentru a asculta niște idei cu care nu sunt de acord, nu? Ideea era să dezbatem aici, nu să ne dăm linkuri pentru că nu știm să ne expunem ideile.

Eu am vazut ce ai scris dar aparent nu sti sa citesti. Eu am pus niste intrebari la inceput si tu nu ai facut decat sa alegi un singur argument si ai schimbat subiectul discutiei. In plus o mare pare din valorie umane sunt subiective deoarece daca ar fi obiective nu ar exista conceptul de religie.

Luli444 in sfârșit cineva cu capul pe umeri.da ai perfecta dreptate. Ideea era exact ce ai zis tu și in plus sa ai remușcări după fiecare relatie ca apoi după ani și ani sa zici ca puteai fi cu nu stiu ce persoana. Chiar dacă nu sunt virgin asta nu înseamnă ca nu cred in căsătorie și in faptul ca e cel msi bine sex după căsătorie. Pana la urma sunt niște valori care după părerea mea ar trebui respectate, deși mulți nu respecta. Frustrările ca ai făcut sex in afara căsniciei di nu a mers relația te vor macina cu timpul. Nu vreau sa zic ca acele persoane care fac sex fără căsătorie sunt badarane. Exact cum zici, nu poți compara nevoia de a mânca, de a bea apa cu nevoia de sex, chiar dacă, cum a zis cineva aici ca sex se făcea chiar și înainte de a exista creștinismul.

Dacă tu privești virginitatea ca pe un atu, e ok. Eu nu o privesc așa. Valoarea mea, ca om și femeie, nu stă într-un himen.

Când schimbi partenerii, nu o faci de plăcere. Toți am vrea să ne găsim alesul inimii din prima. Da viața nu funcționează așa. Că nu-și propune nimeni să se culce cu un x număr de persoane. Pur și simplu cauți o relație frumoasă. Vrei să-mi zici că ar trebui să rămânem toți la primele noastre relații? Doamne ferește de așa ceva.

Și nu, nu mi-e scârbă de mine, ce întrebare e asta? ) Nu regret nimic nicio secundă, că n-am trecut prin patul meu toată România. Wtf. )

Nevoia de sex chiar se aseamănă cu nevoia de hrană și apă, chiar dacă pentru tine e dificil de acceptat. Și nu o zic eu. Dar n-are rost să înșir aici efectele lipsei de sex, că oricum le-aș înșira degeaba.

Mie mi se pare trist de tot și deprimant să ajungi virgină la vârsta aia. Cine mai are răbdare cu tine la vârsta aia? Dar asta e exclusiv părerea mea. Dacă tu te simți ok așa, cine-s eu să-ți zic ce să faci? De-aia ar trebui și tu să accepți că nu toți oamenii trăiesc după aceleași principii ca tine și e ok, avem toți loc sub cerul ăsta.

Dar poate dacă aveai parte măcar de puțină plăcere sexuală, erai mai puțin acră/acidă prin comentarii.

Nu m-am referit in mod direct la tine, boss, cu faza cu scarba si schimbatul partenerilor sexuali. Era o remarca generala. Dar, esti tanara, de aia ai luat-o personal, la varsta ta si eu luam lucrurile personal, lucru gresit.

Daca sexul era la fel ca nevoia de apa si hrana, nu crezi ca as fi crăpat pana la ora actuala? Gandeste. Fara apa si mancare mori in cateva zile.

Mie personal mi-a provocat mereu repulsie sa imi folosesc corpul cu mai multi barbati. Chiar si in cazul in care prima relatie nu functioneaza, sa merg si caut in alta parte, mi se pare groaznic. Pentru ca imi bat joc de corpul meu. De aia am ales sa ma concentrez pe mine si pe viata mea profesionala, care e de o mie de ori mai importanta pentru mine. Sunt fericita.

Ti se pare trist ca am ramas virgina? Mie mi se pare trist si oribil sa iti imparti coprul cu mai multi. Nu te respecti.

Ma faci sa rad aici ) "Cine mai are rabdare cu tine la varsta aia". Dar nu caut pe nimeni, boss, sunt fericita asa cum sunt. Mi se rupe, mai pe romaneste, daca ma vrea careva sau nu, atata timp cat eu nu vreau.

Tu nu ai doar o mama si doar un tata? Ai mai multe mame sau tati? Lasa-i p-aia vitregi, nu se compara. Asa gandesc si eu in legatura cu un partener, ai unul, nu mai multi intr-o viata.

Da da, mi-o trag si sunt mai maleabila si mai putin acritura. Asta mi se pare o concluzie trasa de mintile limitate. )

Draga mea, din ce zici tu aici nu mi se pare că ești atât de ok pe cât vrei să pari. Scârbă de a-ți împărți corpul cu un bărbat? A face sex nu înseamnă să îți împarți corpul, că nu pleacă cu o mână și un picior de la tine. Cine te-a rănit atât de tare încât să simți această repulsie față de ceva natural pentru care suntem programați să simțim plăcere?

N-ai crăpat fără sex, nu, da nici ok nu văd că ești. Nu știu cine ia aici lucrurile personal, de fapt. E doar o discuție în contradictoriu. După cum ziceam, e loc pe pământul ăsta pentru toți.

Mi se pare extrem de trist, la modul cel mai sincer și neironic, că preferi să stai cu primul tău bărbat oricât de rea ar deveni situația, numai pentru a putea spune că ce? Că ai făcut sex cu singur om?

Prefer să găsesc un om alături de care să am o viață minunată, chiar dacă asta ar presupune să mă culc cu 2-3-4 bărbați înainte, decât să stau cu unul care mă umilește, înjosește, înșeală, bate, doar pentru a putea să mă afișez ca fiind o sfântă cu principii.

Învață să separi ideile de oamenii cărora le aparțin.

Sexul este permis oricând doresti. Daca tu ai crescut asa, iar aceasta este gandirea ta, este altceva. Cu totii gandim divers!

Draga mea, scarba imi e sa fac sex cu mai mult de unul, nu strict sa fac sex cu cineva anume. Invata sa diferentiezi lucrurile. NU SUNT IMPOTRIVA SEXULUI. Ci impotriva a te culca cu mai multi, ca ti se scoala tie ca nu merge relatia cu cel anterior.

Mie mi se pare ca in general, femeile din ziua de azi, se plang de la cea mai mica cearta, ca nu e omul ala cu care stai tu de acord cu tine intr-o privinta, si, gata, nu ma respecta, il parasesc. Asa functioneaza majoritatea femeilor de acum, multe se despart pentru ca nu le convin niste lucruri care se pot rezolva. Ele prefera sa nu-si bata capul, ca sunt ele miezul, si cauta in alta parte.

Nu vorbesc de relatiile in care e violenta domestica. Acolo, ok, n-ai avut inspiratie sa alegi cum trebuie la inceput, aia e, il parasesti. Dar, pe bune, cand l-ai ales, nu observi draga comportamentul lui la inceput? Ca nu se poate preface omul mai mult de cateva luni ca e o persoana buna doar ca sa te pacaleasca, intre timp are scapari, isi da masca de pe fata. Aici sta si in alegerea femeii.

Inca o data, tu nu ai doar o mama si un tata? Ai mai multi?

Tot o discutie in contradictoriu duceam si eu bossule, nu te-am atacat. Te-ai simtit tu atacata de la primul comm.

Nu înțeleg de ce readuci în discuție exemplul cu părinții. N-are niciun sens. Ai o singură pereche de părinți biologici, da. Dar asta nu înseamnă că nu pot fi situații în care adevărații părinți să fie alții, adică cei care te cresc. Părinte nu-i cel care te naște, ci cel care te crește, te educă, etc. Dacă faci copilul și îl abandonezi, nu te numești părinte. Înțelegi acum de ce exemplul tău nu stă în picioare?

Nu-ți poți da seama din primele luni dacă partenerul e ok sau nu. Unii își dau arama pe față exact după căsătorie sau după ce apare primul copil. Tricky, nu crezi?

Nu e doar de datoria femeii să-și salveze relația. Cele mai multe femei aleg să stea și să lupte până nu mai rămâne nicio speranță. Dacă soțul/iubitul tău nu dă doi bani să vă fie bine, te zbați degeaba de una singură.

Corect, întâi încerci să repari o relație, nu să pleci din ea imediat ce nu-ți convine ceva. Dar dacă tu faci tot posibilul și lui nu-i pasă, ce-ți rămâne de făcut? Să suferi într-o relație defectuoasă în care celui de lângă tine nu-i pasă de tine și nu te iubește? Normal că pleci.

Deci ești cu primul tău bărbat, situația se strică și încerci timp de, nu știu, 5 ani, să rezolvi lucrurile. Vezi că nu se rezolvă nimic. E mai ok să rămâi? Eu zic că nu. Pleci. Și doar pentru faptul că nu ai reușit să-ți repari prima relație, înseamnă că nu mai încerci? Nu înțeleg logica. Încerc, dar nu pot.

Vrei să-mi zici că tu profesezi în același domeniu de la bun început? N-ai schimbat niciodată jobul ca să-ți fie mai bine? Jur că nu pot să înțeleg, nu reușesc.

Viața nu e în alb și negru. Nu-i atât de simplu nici să cunoști din prima un om, nici să rămâi cu primul tău bărbat, nici să repari de una singură o relație care nu mai merge. În ecuația ta eu nu văd nicăieri bărbatul. El cum salvează relația?

Hai ca ai dat-o pe dupa ciresti, pe la Ploiesti. Asta e unul dintre cazuri in care se intampla sa te creasca altul in locul parintelui, respect asta, atata timp cat parintele natural nu isi asuma responsabilitatea. Dar, ok, daca ai adus exemplul asta, chipurile ca sa imi infirmi argumentul, o dam asa, ca tot dracul ala e. Tot o mama ai, nu mai multe. Tot un tata ai, nu mai multi. Exemplul tau e un nimic.

Hai da-o dracu', ca nu suntem in serialele turcesti. "Unii își dau arama pe față exact după căsătorie sau după ce apare primul copil.". Asta da, unii o incearca, dar nu poti fi atat de batut in cap si sa ai orbul gainilor incat sa nu ai o suspiciune. Intr-o perioada lunga de relatie e inevitabil sa nu simti ceva straniu in cazul in care chiar se intampla. Esti naiva.

Mama, ca am dat exemplu femeia, care, DA, in zilele de azi, asta este cea mai fudula, gata, am zis ca doar ea isi asuma responsabilitatea intr-o relatie, nu si barbatul. Intr-o relatie participa doi insi. Ambii au aceeasi vina, nu e niciunul fara vina, sa stii si tu. Nu este doar unul vinovat si altul victima, decat daca esti fudul si prost incat sa te consideri pe tine suta la suta nevinovat.

Da boss, pleci cand vezi ca omul nu e ce trebuie, dar asta inainte sa te culci cu el. Nu astepti si tu mai intai sa il cunosti pe neica ala? Te culci cu el, nu? Ca nu iti mai poti controla tu fleasca sau maciuca, mai pe romaneste.

Am facut academie si odata cu terminarea ei am primit si de munca. Asta e jobul meu pe viata, ca am avut locul de munca asigurat. Deci, argumentul tau e nul.

Femeia este egala cu barbatul, draga. Dar femeia de acum se considera miezul, mai ceva decat o face barbatul. Multe au fite si parturi, cand multe sunt niste mucoase. Nu exclud ca asa poate fi si barbatul, dar femeia s-a dovedit in repetate randuri in perioada asta, de dupa revolutie, miezul din dodoasca, odata cu emanciparea ei.

Înțeleg, când argumentul e prea bun, il consideri nul doar pentru că nu vrei tu să-l accepți. Again, exemplu cu părinții e eronat. Părinții sunt singurii pentru că na, biologie, csf. Cu partenerul nu ai relație de sânge (sau de preferat ar fi să nu). Dar situații în care poți avea mai multe perechi de părinți sunt. Te contrazic toți copiii din orfelinate sau care sunt plasați dintr-o familie în alta.

Eu consider că în viață trebuie să evoluezi, să faci schimbări, să țintești spre mai mult și spre mai bine. Nu să rămâi acolo unde ai picat balegă din cauza sorții.

În rest, eu mă retrag din conversația cu tine. Am zis tot ce aveam de zis, de acum încolo e pierdere de vreme.

Mă obosești, ești îngrozitor de obositoare, îmi pare rău să spun asta. Acum înțeleg de ce ai ajuns virgină la 34 de ani. Nu știu ce bărbat ar rezista cu atitudinea pe care o ai.

Esti un om slab si fudul. Ce argument e bun, al tau? E varza. Daca tie iti place cu mai multi, treaba ta, ma retrag si eu ca n-am ce sa discut cu cineva care este disponibil pentru mai multi.

Te obosesc ca nu gandesc ca tine, nu? Ce gandire primitiva ai. Perfecto, cu tine de ce ar rezista un barbat? Cine esti tu sa te pronunti de asa ceva? Mai scoate si tu capul din propriul fund si uita-te la tine sa vezi ca nu esti cu nimic mai presus decat mine.

Sexul înainte de căsătorie mi se pare ceva normal și firesc, anormal mi se pare să aștepți ani întregi să-ți cânte popa o oră după ce l-ai plătit bine pentru a trăi sub iluzia că un dumnezeu, care e cel mai probabil o invenție a unor minți primitive din vremuri de mult apuse, te-a unit pe viață printr-o legătură invizibilă și iluzorie cu partenerul tău și ți-a dat voie, în sfârșit, să faci sex, de parcă ar fi cu adevărat vreo diferență între sexul premarital și cel de după căsătorie.
În momentele în care visăm cu ochii deschiși ne putem imagina că ne găsim iubirea vieții noastre din prima încercare, că o să trăim fericiți și împliniți până la adânci bătrânețe, însă viața nu e doar alb și negru, visele sunt doar vise și trebuie să diferențiem clar iluzia de realitate, altfel trăim într-o perpetuă iluzie pe care o generăm singuri, trăim aspirând în van că visul va deveni realitate și uităm să privim în jur, să trăim viața așa cum ne place și să apreciem lucrurile așa cum sunt și nu așa cum am vrea noi să fie.
Când intri într-o relație e ca și cum ți-ai cumpăra un laptop nou: prima dată totul e frumos, totul merge perfect, însă pe parcurs poate că acesta se strică, poate că îți dai seama că nu-ți place culoarea sau poate, pur și simplu nu ești mulțumit de cum merge și atunci te decizi să-l returnezi sau să-l vinzi. Pe măsură ce începi să cunoști persoana de lângă tine mai bine, începi să vezi ce fel de caracter are și, mai ales, care sunt trăsăturile negative ale partenerului, pentru că, nimeni nu e perfect. În continuare, e decizia fiecăruia dacă consideră că partenerul are prea multe defecte sau pur și simplu că nu este persoana potrivită pentru a forma o relație. Sexul clarifică foarte repede problemele de compatibilitate pentru că, o dată ce cei doi parteneri nu sunt compatibili din punct de vedere sexual, atunci unul dintre ei va fi clar nefericit și atunci relația nu mai este una de iubire ci de parazitism dacă continuă, adică unul dintre parteneri este mulțumit să lase lucrurile așa, chiar dacă celălalt nu e fericit cu modul în care evoluează lucrurile.
O relație nu e sfântă, nu e dată de dumnezeu, e doar un consens între doi oameni care simt atracție unul pentru altul, un consens prin care cei doi se angajează să încerce să-și facă o viață împreună datorită sentimentelor pe care le au unul pentru celălalt. Tu dacă investeși la bursă bazându-te pe o anumită firmă și pierzi a doua oară vei pune banii tot pe acea firmă? Dacă ești într-o relație și vezi că nu ești fericit atunci îți vei face o altă relație tot cu acel gen de persoană? Experiența de viață se câștigă doar încercând, căzând și ridicându-te iar, mergând înainte și cunoscând cât mai multă lume, cât mai multe tipologii de oameni până, la un momentdat, găsești cheia care să-ți deschidă inima, găsești persoana cu care poți fi tu însuți și cu care poți să discuți orice, fără grija de a fi judecat și condamnat pentru opiniile tale. Când găsești acea persoană un simplu act și o lălăială chiar nu mai contează, devin doar niște formalități fără de care poți trăi la fel de bine pentru că relația este bazată pe încredere, compatibilitate, înțelegere și iubire ci nu pe o semnătură și niște pișcoturi mâncate în fața preotului.
Trist e că mulți dintre cei care au o concepție despre aceste lucruri asemănătoare cu a ta preferă să stea într-o relație chiar dacă suferă, doar pentru a-și menține iluzia că lucrurile s-au întâmplat ca-n filme și și-au întâlnit partenerul perfect din prima încercare, chiar dacă această iluzie are doar scopul de a arăta bine în lume, de a se lăuda în fața celorlalți cât de credincioși și pioși sunt ei și cu cât devotament respectă ei legile creștine, în timp ce, în căsnicie, cei doi abia că-și vorbesc.