Hei. Cand aveam iubit imi placea sa il fac gelos si sa ii fac in ciuda ca vorbesc cu alti baieti, dar pe mine de fapt nu ma interesau ei, faceam totul pentru reactia lui. Acum ca m-a parasit am ramas fara el si nu simt nicio nevoie de alti baieti, pentru ca repet, era totul pentru reactia lui. Dar el a ramas cu impresia ca eu chiar sunt interesata de aia si am sentimentul asta de regret si sa nu mai zic singuratate. Ati patit?

Îmi cer mii de scuze pentru faptul că insist atât pe chestia asta, dar a devenit o obsesie. Sincer, 100% sincer, nu îmi lipsește acea atenție sau momentele în care îl raneam și mă bucuram să văd că îi pasă. Uneori îmi lipsește pur si simplu prezența lui, momentele în care stăteam împreună în liniște și pur si simplu comunicarea noastră zilnica, glumele desi rare, momentele in care am ras. Sa nu mai zic de momentele de la început când totul era perfect, pentru că nu am fost așa de la început! Inițial am fost exact cum ii plăcea și cum trebuia sa fiu, dar nu îmi dau seama unde m-am pierdut. Sa nu mai zic ca nu am mai fost așa cu nimeni înainte, ba chiar am fost eu în poziția de a tine la persoane mai mult decât ele la mine, dar nu m-au traumatizat, pot spune acum pentru că acum ca am experienta cu el și pot compara, alea nu erau nimic pe lângă ce a fost cu el. Ceea ce mă face să mă tot agat de asta e faptul că de acum simt cum realizez chestii pe zi ce trece și îmi rezolv încet încet probleme (mai ales pe cea cu somnul, care mă face să mă simt mai bine overall, nu asa stresata cum eram atunci). Și simt că mă fac bine si îmi lipsește prezența lui aș vrea doar să mă vadă și când sunt bine. Nu stiu daca are sens. Îmi cer scuze din nou și mulțumesc!

Rose, ceea ce descrii tu e chiar acelasi lucru, dar incerci sa negi cu tarie ca nu (mai) e vorba doar de ce obtineai de pe urma lui.
Acum ca l-ai pierdut pui accentul pe persoana lui, dar gandeste-te de ce n-o faceai inainte cand nici nu-l priveai ca pe o persoana (fiinta umana), ci ca pe o marioneta? Doar asta s-a intamplat.

Nu uita ce ai facut totusi indiferent de ce simti acum. Asemenea cicatrici/rani nu se mai spala/curata probabil niciodata. Nu va mai avea incredere in tine fostul tau iubit. Never. Ce ai facut, ai facut si va ramane intiparit. Cate sanse sa-ti dea cineva, cata incredere sa-ti acorde?

Da, zici ca acum stii, constientizezezi, nu vei mai face asta sau aia, dar ce te face sa crezi ca acum ti-a pus mana-n cap Domnul nostru mantuitor Iisus Hristos si te-a vindecat de obiceiurile astea foarte imature? Ha, ha, e un miracol, vezi sa nu!

Diferenta de baza intre tine si o persoana narcisista 100% e ca tu ai constiinta de sine si iti admiti vinovatia si rusinea. Dar, repet, ai nevoie de ajutor ca sa te poti "vindeca" pe tine inainte de a mai incerca orice relatie/prietenie apropiata cu oricine. Si e bine sa te ajute un terapeut, nu o sa te descurci singura, posibil sa te minti mai rau pe viitor. Trasaturile astea sunt foarte inselatoare in sensul in care se poate observa o schimbare reala de comportament.

SAU poti sa il asculti pe un narcopath sinistru ca Morbid, care ti-a raspuns la intrebare. E vina fostului tau, da-l dreacu de prost. De ce a investit el emotional in tine daca tu nu? Raspunsul lui e exact genul de atitudine care te incurajeaza si mai rau sa devii o persoana si mai toxica. Asa ca mare grija!