Ma cunosc cu un baiat de vreo 8-9 ani si la inceput eram cei mai buni prieteni. Dupa ce m-am despartit de fostul meu prieten am inceput sa ies foarte des cu el si ma simteam foarte bine cu el. Ma simteam eu insami. Cu timpul am inceput sa ne apropiem nu in sensul de prietenie... De fiecare data cand ne intalneam privirile ne pierdeam amandoi de parca eram hipnotizati. La ziua lui am stat imbratisati si ma simteam protejata. Uneori ii simteam privirea atintita spre mine. Intr-o zi, eram nervoasa si prost dispusa si m-am purtat destul de urat cu el. Cert e ca atunci ne-am certat foarte rau si n-am mai vorbit 2 luni unul cu celalalt cu toate ca uneori ne priveam pe ascuns unul pe celalalt. Dupa cele 2 luni el a venit la mine si si-a cerut iertare si nu incetam sa ne privim unul pe celalalt. Am inceput sa vorbim din nou si sa ne apropiem, ceilalti considerau ca suntem impreuna. Intre timp a intervenit o fata intre noi si nu-i dadea deloc spatiu sufocandu-l cu anumite gesturi iar fata arata si destul de bine. Intre timp ea a reusit sa-l distanteze. Si ne certam foarte des. Dar ne impacam destul de repede. Si acum suntem ca soarecele si pisica. Insa el a inceput sa stea cu fata aia si sa-i puna mana in anumite locuri... Totusi simt ca el vrea sa stea mai mult cu mine. Ce parere aveti ar trebui sa fac primul pas sau sa-l las pe el sa ia initiativa.
Ordonare:
După relevanţă
Se pare ca esti adepta unor strategii de genul celebrelor reguli ale fetelor? El trebuie sa sune, noi sa facem pe inabordabilele, sa simta domnule ca trebuie sa ne cucereasca prin lupta, ca e vanatorul din epoca matriarhala a epocii de piatra. La a 3-a intalnire are permisiunea de a ma saruta, la a 7-a sa-l sarut si eu, darin nici un caz mai n-ainainte ca sa nu creada cine stie ce despre mine, la a 10-a il prezint parintilor, etc, etc. Reguli peste reguli, teoreme din carti sau vorbe de duh ale bunicilor pe care le aplicam fara pardon. Concepem sms-uri cu duiumul, cu dublu sau triplu inteles, ne roadem unghiutele pana in momentul in care sarim ca arse cand auzim sunetul mesajului de raspuns (care se dovedeste a fi de fapt enervanta instiintarea de plata pentru factura de telefon), analizam, cugetam, depicam firul și aliniem. Cu ce folos? Se pare ca zicala care se potriveste cel mai perfect in acest caz al vostru se reduce la cugetarea din batrani : "Du-te-ncolo, vino-ncoace, lasa-ma dar nu-mi da pace." 
Răspunde
Lasa-l pe el. vreau binele feminitatii de data asta. Nu lasa tu garda jos, da-i mai multe motive sa-si ia avant mai tare catre tine.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
