Hey! De 2 săptămâni am început sa o ignor pe o fata cu care am fost împreună(suntem și colegi de clasa) dar simt ca nu mai pot sa o ignor. Am recurs la acest gest deoarece s-a comportat foarte urat cu mine... Eu am vrut sa o ajut în legătură cu starea pe care nu ii place sa o arate de fata cu mine, și anume o stare de "depresie" dacă pot spune.i-am explicat ca nu are motive pentru care sa se ascundă de mine și ca as fi vrut sa vorbim deschis despre orice simte ea ca ar merita o părere sau un sfat dar mi-a zis ca va continua sa se ascundă de mine. Iar de atunci m-am enervat și am început sa o las în pace având în vedere ca i-am oferit tot ce își poate dori și mi-am dat seama ca voi găsi o fata care va fi mai buna pentru mine. Totuși nu prea pot sa o scot din minte,mai ales ca sta în spatele meu, eu nici macar nu ii arunc o privire, un contact vizual, dar simt ca e acolo și ma macină puțin.Ea sta cu un băiat în banca pe care sigur nu îl place dar ma frustrează, chiar daca nu am motive pentru care sa fiu asa. Într-o zi a dat like la o postare pe insta care zicea:"de când nu mai vorbesc cu el o parte din mine a murit" și cred ca într-un fel ii pare și ei rău pentru cum am ajuns noi doi, dar chiar nu știu ce sa zic,din mesajele pe care le am avut înainte sa o ignor am văzut ca se contrazice foarte des,ca minte și nu știu pe unde sa o apuc. Ea este o fata foarte inteligenta, doar ca personalitatea ei s-a împrăștiat și și-a ales una de care as vrea sa scape,as vrea sa se adune, în momentul cand ne plăceam aborda o personalitate mai plăcută pentru mine deși nu era foarte naturala. I-am explicat ca trebuie sa fie cât mai naturala cu mine, deoarece am sa o accept pana la urma asa cum este ea și după sa încerc sa ii explic ce poate ar trebui sa încerce, deși nu este extrem de departe de ce mi-a arătat,dar nu a vrut sa înțeleagă. Simt ca nu are încredere în mine, deși cum am mai zis, am făcut tot posibilul sa ne fie bine, am făcut multe lucruri pe care alții nu le-ar face și chiar ne plăceam, simțeam ca aveam o conexiune mare între noi și nu cred ca i s-au dus asa din senin sentimentele pentru mine. M-am enervat de multe ori pe ea dar de fiecare data mi-a trecut, și mi am dat seama ca indiferent ce ar face eu tot am sa o iubesc, parca ar fi un blestem. Eu nu pot sa stau degeaba, simt ca nu pot lăsa timpul sa se scurgă, simt ca trebuie sa fac ceva,as vrea sa stam pe o banca și efectiv sa vorbim deschis despre tot ce înseamnă "noi", asta ar fi o ultima dorința pentru mine, sa știu ca i-am spus niște lucruri de care sa tina cont, pentru ca țin foarte mult la ea, și m-ar întrista în viitor sa o vad regretand, și știu cum e pe propria piele. Nu regret nici o secunda pe care am consumat-o petrecând timp cu ea, am avut parte de o experienta de neuitat în viata, o experienta pentru viata, nu aveam de unde sa știu ca se va întoarce la 180 de grade și nu ma pot învinovatii pentru nimic. Voi ce părere aveți? Ce credeți ca ar trebui sa fac? Am rămas blocat în momentul asta, probabil ar trebui sa continui sa o ignor dar nu ma simt bine făcând asta. Au fost câteva zile în care și ea m-a ignorat dar eu am reacționat imediat, și de aici am și pornit "ultima discuție" dintre noi, în care m-a enervat, probabil ar vrea sa vorbească cu mine, dar sincer nu mai vreau sa fiu eu tot ala cu voința, vreau sa o vad și pe ea făcând ceva, degeaba da cu pumnii în masa ca "a murit din ziua în care nu mai vorbim" sau "nici nu știi cât de mult te-am plăcut" dacă nu te lupți pentru ce îți place, nu? Aștept sugestiile voastre, dacă nu am fost destul de clar în legătură cu unele detalii le pot explica mai bine cu mare drag.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook