Salut, ma numesc Mihai si am o situatie destul de complicata. Nu stiu de ce scriu aici dar m-am gandit sa va cer si voua un sfat. Am avut o relatie destul de scurta cu o fata (aprox 1 luna) si a ramas insarcinata (stiu vina amandurora). Problema mare este ca eu am avut incredere in ea si nu cred ca mai pot avea. Am avut discutii inainte despre copii si am ajuns la concluzia amandoi ca nu e momentul (va dati seama dupa numai 1 luna) chiar daca varsta spune ca ar fi. Cand am aflat am insistat sa faca avort dar nu a vrut fiind foarte sensibila in cazul acesta (cum este si normal). Eu ca barbat va dati seama ca nu simt ce este in sufletul unei femei dar in urma discutiilor avute inainte cu ea, acum ajuns in punctul acesta ma simt sa zicem pacalit, chiar daca nu e ales cu atentie termenul acesta. Imi bare bine insa ca nu m-a ascultat si ca a ales varianta sa-l tina (daca facea avort era distrusa cred). Eu, fiind si orgolios ca orice barbat nu prea pot sa concep ca o sa am un copil cu ea pe care nu l-am vrut la momentul acela (si nu s-a schimbat nimic), chiar daca o iubeam mult si doream sa incercam o viata impreuna dar nu asa. Ea nu a avut rabdare si acum creierul imi zice sa-mi vad de treaba mea ( mentionez ca ne-am certat ), dar inima imi zice ca: o iubesc, o sa nasca copilul meu, etc. Cea mai mare probleme este ca eu nu sunt pregatit foarte bine dupa parerea mea din toate punctele de vedere, mai ales moral ( cand faci un copil, mai ales ca ne iubeam trebuie sa fie amandoi de acord si normal ar fi femeia sa-i daruiasca copilului si un tata ). Mie tare imi e frica ca nu o sa o mai caut niciodata pentru ca foarte tare m-a suparat si nu cred ca o sa mai am incredere in ea niciodata, chiar daca inca o iubesc. Inca ceva, e f geloasa si posesiva si eu nu pot sa accept asta, azi imi da dreptate, maine incepe iar. Intrebarea mea ar fi: puteti sa-mi dati un sfat?
Acum sper sa nu incepeti ( voi doamnelor ) sa va aparati vehement reprezentanta sexului.

Off chiar ca exista o problema aici. Din punctul meu de vedere ai trebui sa te detasezi putin de situatie sa pui lucrurile in balanta si sa te gandesti cum va fi viitorul tau daca vei ramane langa femeia asta alaturi de copilul tau si cum va fi viitorul tau fara ea,singur poate chiar cu o alta femeie.

Nu vreau sa o apar dar reactia ei ca femeie a fost absolut normala. Nu ii poti cere unei femei care-si doreste foarte mult un copil sa avorteze. Sunt sigura ca femeia stie deja la ce riscuri trebuie sa se astepte si eu cred ca e deja constienta ca e o sarcina foarte grea dar e gata sa o indeplineasca.
In ceea ce te priveste nimeni nu-ti poate da un raspuns la intrebarea :" Ce as putea face?" pentru ca asta numai tu poti sti.
Gandeste-te totusi ca un copil ti-ar putea umple viata de fericire si ti-ar da un anumit echilibru sufletesc. Acum problema nu e copilul pentru ca poti avea un copil cu o femeie si fara sa mai fi in relatii cu respectiva,problema este ea.
Daca o iubesti de unde frica asta? Daca o iubesti de ce eziti sa-ti indeplinesti datoriile?
Nu stiu daca ce spun acum e chiar adevarat dar eu iti spun parerea mea sincera. Tu nu o iubesti sau cel putin nu o mai iubesti.
Si acum vine intrebarea mea daca nu o mai iubesti in adevaratul sens al cuvantului de ce sa mai ramai cu ea? Pentru binele copilului?
Gresit. Copilul va suferi mai mult daca va creste vazandu-va pe voi certati (iti spun asta din propria experienta)
Cel mai bine ar fi sa te obisnuiesti cu gandul ca vei fi tata, ca vei avea un copil si ca va trebui sa ii dedici timpul tau.
Ai mai multa incredere in capacitatile tale. Sunt sigura ca vei fi un tata minunat.
Cat despre femeie. daca nu mai ai incredere in ea daca nu o mai iubesti sincer nu vad cum ai mai putea continua relatia asta. o relatie bazata pe neincredere e egala cu zero, multimea vida.
Incearca sa-i explici ca nu copilul este devina pentru despartirea voastra.incearca sa-i explici ca vei fi alaturi de ea si ca o vei sustine in tot ceea ce face iar cand se va naste copilul vei putea spune ca esti un om fericit pentru ca ai un copil, un suflet.
Lasa supararea iti garantez ca dupa ce iti va da ingerasul primul zambei vei uita de tot ce a fost rau. Explicai mai ales ca vrei sa cresteti copilul impreuna dar fara sa mai aveti o relatie in conditiile astea.
Sper ca te-am putut ajuta
Sfat : Incearca sa gandesti mai mult cu inima decat cu capul.
Si pentru ca stiu ca vor aparea si raspunsuri:"Da cand te-ai culcat cu ea nu ti-a mai fost frica?"vreau sa nu te simti descurajat si sa le ignori pur si simplu
Numa` bine :*.

Fratele meu a patit acelasi lucru ca si tine. El a ales sa ramana langa ea(ea pe atunci avea 16 ani.destul de grav). S'au casatorit.Ea a nascut un baietel tare frumos si iubirea dintre ei creste. Chiar daca e fost o greseala, fratele meu si'a asumat responsabilitatea de tata si acum au o familie frumoasa, chiar daca la inceput au trecut prin momente foarte grele. Sfatul meu ar fi ca chiar daca nu vrei sa fi cu ea, gandeste-te la copilul tau, care se va naste, si care daca nu vei fi acolo pentru el te va ura toata viata lui(si eu am fost o "greseala", si tata a plecat si am crescut fara tata, si acum nici nu vreau sa aud de acel strain).

Sincer eu cred ca an primul rand ai facut greseala ca nu te-ai protejat.Si an al doilea rand daca nu ai ancredere an ea nu cred ca are ros sa continui relatia.Cat despre copil nu sunt de acord cu avortul dar decat sa al nasca si tu sa nu fii langa copil si sa nu fii cu ea e rau si asa.Copilul daca a-l face an primul rand cere responsabilitate, educare si crestere...Sincer nu stiu daca ar fi bine sa continui relatia daca tu nu ati mai doresti

Dupa parerea mea singura problema ar fi ca eu nu sunt pregatit si am in cap alte chestii nu un copil. Pe mine unul un copil pur si simplu ma sperie, este o responsabilitate imensa si imi pare foarte rau ca m-a bagat in situatia asta fara acordul meu. Eu am dubii si cand a ramas insarcinata ca nu prea a fost sincera cu mine, tare imi e ca a vrut neaparat un copil, mai ales ca mi-a spus de nenumarate ori ca nu are nicio pretentie de la mine, dar isi dorea mult un copil. Oricum, eu nu pot sa inteleg cum de ar fi putut sa-mi faca asta cand ma iubea. Ea imi spune ca nu mi-a facut nimic rau...
simona, dar cand femeia iti spune ca nu vrea si apoi cand ramane zice ca-l pastreaza, cum sa o numesc pe respectiva femeie?
simona, o iubesc si normal ar fi sa nu am nicio datorie fata de ea, sa incercam ceva, dar eu acum simt ba ca o iubesc si vreau sa o contactez, ba ura, pentru ca m-a fortat ca primul meu copil sa-l mi-l faca ea chiar daca subliniez, am vorbit inainte lucrul asta si i-am explicat ca poate daca ne intelegem cu siguranta o sa facem.
simona, cum adica sa-i explica ca sunt alaturi de ea si o sprijin? dupa parerea mea la cum au decurs lucrurile nu ar mai fi trebuit sa o mai caut niciodata. daca nu o iubeam si nu ma interesa de copil ca na, e al meu, dar cum naiba sa o iert ca nu pot. am incercat de 3 ori sa ma impac cu ea si (dupa parerea mea 70% e vina ei si restul de 30% tot ea sa fac si o glumita) ea sufocanta. cum naiba crede ea ca ma simt cand mi-a facut asta si vrea in 2 zile sa zambesc? e dilie dar frumoasa si desteapta si de toate, numai bune.