Salut,TPU. Nu stiu daca e o intrebare dar simt nevoia sa ma descarc. I-am pregatit iubitei mele un cadou de 'ziua noastra' si ea mi-a pregatit mie despartirea. Nici nu am apucat sa-i dau cadoul. Mi-a zis doar ca vrea sa ne despartim dar nu mi-a zis nici motivul si nu am gresit cu absolut nimic. Am fost mereu intelegator si n-am avut o relatie toxica. Mereu am dus-o acasa, am luat-o de acasa, am avut grija de ea, orice gest faceam cu ea mereu o intrebam daca o deranjeaza daca e ok cu asta. O luam de la liceu, ii caram ghiozdanul, o legam la sireturi, mereu ii dadeam geaca mea seara cand se lasa frigul si nu pentru ca e dragut ci pentru ca nu voiam sa-i fie frig. Preferam sa tremur eu decat ea. Ii ofeream afectiune, o faceam sa se simta iubita. Am facut-o sa se simta confortabila cu mine si se vedea asta. De la un timp incepea sa iasa mai mult cu prietenii ei si sa-mi raspunda la mesaje din ce in ce mai sec. I-am reprosat asta dar ea mi-a zis ca nu are nimic si ca nu-si da seama ca e asa.
Am pus atat de mult suflet in relatia asta si atat de mult am iubit-o si inca o iubesc si nu mi-o pot scoate din cap cu toate ca ea n-are nicio treaba din story urile ei de pe retelele de socializare. Am iubit-o mai mult decat m-am iubit pe mine si n-am crezut vreodata ca voi fi fericit pentru ca fac pe cineva sa zambeasca. Ma simt foarte trist si gol pe interior. Stiu ca singura solutie e sa o uit dar momentan nu pot. Pot scrie mult mai mult da nu cred ca o sa citeasca cineva.
Pareri?

Stiu cum e. Din ce ai povestit, eu remarc faptul ca iti doresti ceva tabil si traiesti o deziluzie, pentru ca privesti din perspectiva ta. E foarte normal. Cand sentimentele preiau conducerea, ratiunea ramane in urma ( daca esti si tu de varsta apropiata cu ea, nu prea aveti oricum dezvoltata ratiunea atat de bine incat sa anticipati anumite lucruri).

Ai facut ce ai simtit, ti-ai aratat firea poate prea protectiva, in timp ce copilul din ea isi dorea sa fie (poate) un pic provocata. Nu o cunosc sa iti pot da raspunsuri concrete, dar pot fi si motive pe care nici nu ti le imaginezi: poate a apreciat atat de mult ce ai facut incat nu vrea sa te raneasca mai rau din x motive( va trebui sa plece undeva, are o problema de care nu ti-a spus), poate ca ii e frica, poate orgoliile ei spun ca nu poate profita in continuu si va trebui mai intai sa se realizeze si ea.

Mai e si varinta sa ii fi placut sa stea pe langa tine si guste momentele in care e apreciata si acum nu vrea sa se adanceasca relatia

Daca nu a fost concreta de ce, sa fie sanatoasa, nu stie ce pierde! Daca ii e teama sa puna umarul sa construiasca, la fel! Tu nu ai gresit cu nimic atat timp cat ai facut ceva frumos iar ea nu a stiut sau nu a vrut sa te ghideze. Daca te-ai simtit minunat, zambeste, ai avut doar de castigat.

Mai mult nu stiu ce sa te sfatuiesc. Poate sa nu insisti, sa nu iti creezi iluzii ca va fi ca in filme. Trec prin ceva asemanator, dar ma bucur de ce am trait, i-am si spus ce m-a facut sa simt si ca pentru asta e unica, iar acum incerc sa ma impac cu ideea ca totul se opreste aici, cu teama ca voi pierde chiar contactul cu ea. Dar stii ce? Am castigat ceva frumos cu ea. Poate ca nu era scrisa relatia, dar a fost ceva frumos.
Priveste parte plina a paharului! Viata merge inainte cu alte provocari si mai grele.