nu am cu cine sa vorbesc si sper ca voi sa imi fiti de ajutor si sa aveti rabdare cu toata povestea mea si rog sa imi raspunda numai cine are rabdare.Am 20 de ani, am trecut prin multe, am destula minte, deci frumos ar fi sa nu ma judecati si sa nu mi se vorbeasca ca unei adolescente de 12 ani.Sunt cu iubitul meu de 1 an si ceva, relatia noastra a inceput oarecum banal, pe net, noi fiind la distanta de 500 km. Vorbeam zi si noapte pana cand, a venit sa ma vada, ne-am cunoscut si mi-a promis ca va mai veni si incredibil, da a inceput sa faca drumuri aproape in fiecare weekend pentru mine. Mi-a zis ca face treaba asta pentru ca si-a dat seama ca sunt o persoana care merita.Cu toate ca ne era foarte greu cu o asemenea distanta, ne-am atasat, eu am apreciat ca el batea atata drum pentru mine, a fost ceva special, amandoi abia asteptam sa vina weekendu sa ne vedem din nou, a aparut iubirea.Cu timpul am inceput sa ne facem sperante, ca vom merge la munte, la mare, ca se va muta cu facultatea in orasul de unde sunt eu ca ne vom muta impreuna, ca ne vom lua un catel si ghiciti ce? s-a intamplat! ABSOLUT TOTUL S-A INTAMPLAT. Stam de 7 luni impreuna 24/24, suntem colegi de banca la facultate, ne-am cunoscut familiile foarte bine, tocmai am luat un catelus si nu ne-am plictisit unul de altul niciun pic.Totul a devenit realitate, distanta acea dintre noi s-a micsorat, acum devenind omul pe care nu il vad decat atunci cand dorm, dar pe care il tin de mana in timp ce dorm.Acum o saptamana lumea mea frumoasa mi-a picat in cap, am aflat ca acum mult timp m-a inselat pe vremea cand el era in orasul lui iar eu in al meu, l-am luat la intrebari si mi-a spus: "te-am inselat la inceput cand nu te iubeam, cand inca erai doar o straina care imi starnise interesul, nu erai femeia mea care e langa mine 24/24 cum esti acum, nu erai femeia cu care impart totul zilnic si cu care am vise si planuri, acum esti, plus ca nu stiu daca e o scuza dar eram la o petrecere, bausem, nu mai stiu nici cum s-a intamplat si nici nu vreau sa mai imi aduc aminte pentru ca iti jur ca nu ti-am zis de frica sa nu te pierd, m-am trezit multe dimineti la rand simtindu-ma ca un ****, si incercand sa pot sa te privesc in ochi, pana si eu vreau sa uit acea intamplare, iarta-ma". Eu nefiind genul de fata care sa accepte asa ceva, (plus ca noi am avutt ceva special, o poveste la distanta in care toate visele devin realitate, nu multa lume are parte, noi am avut), am vrut sa ma despart de el. Iubitul meu este un om trecut prin multe, pe care intr-un an si ceva de zile si in 7 luni de stat in aceeasi casa, in acelasi pat, nu l-am vazut vreodata plangand pana acum, cand s-a pus in genunchi in fata mea plangand cu lacrimi de crocodil, ca a fost demult, ca nu aveam ce avem acum, sa nu stric tot ce am realizat pana acum.Eu fiind intelegatoare si iubindu-l prea mult si gandindu-ma ca a fost la inceput cand nu exista asemenea iubire si era si distanta, l-am iertat.Credeti ca am facut bine? cu toate ca l-am iertat si ca mi-a promis multe, mi-a jurat pe "amintirea" tatalui sau ca nu imi va mai face ceva sa ma raneasca si ca daca reusesc sa trec peste asta vom avea o relatie mai puternica ca niciodata si ce m-a uimit cel mai tare este ca mi-a zis "daca as putea schimba 2 lucruri in viata mea pana acum ar fi :moartea tatalui meu si prostia pe care am facut-o" si a inceput din nou in hohote. Ehh cu toate astea piatra mea pe inima este inca acolo, era totul prea frumos, amintiri prea frumoase, vise prea multe realizate si totul mi-a fost patat. I-am zis:"bebe meu te iubesc mult, am inteles ca a fost atunci demult, te iert, dar zi-mi tu cum sa nu ma mai doara, cum sa nu ma mai arda pieptul cand ma gandesc, cum sa te mai privesc in ochi fara sa vad tradarea ta?" si el mi-a raspuns :"gandeste-te ca acum avem o alta viata, sunt langa tine 24/24, m-am cait pentru ce am facut, si mai ales acum ca am vazut ce inseamna sa fiu pe cale sa te pierd, voi avea grija sa nu mai simt vreodata asta"... Am facut bine ca am iertat oare? De iertat oricum am iertat dar cum sa fac sa uit? cum sa il mai privesc in ochi fara sa imi planga sufletu?

Te inteleg ce spui si stiu de ce te doare, faptul ca ti-a fost tradata acea fidelitate a ta! Dar faptul ca s-a intamplat la inceputul relatiei, cand poate nici prin minte nu iti trece ca se va lega ceva la o asemenea distanta, il poti ierta! Si ca sa nu-ti mai planga sufletul iti propun sa te gandesti ca involuntar i-ai oferit ocazia sa aleaga intre cineva care era aproape de el, si tine! Faptul ca a ales sacrifiul pentru a fi impreuna ar trebui sa te bucure. Bucura-te de iubirea pe care o ai, bucura-te de prezent si nu strica totul cu nimicuri. Fericirea nu se impiedica de cioturi!

Aveti o poveste superba.greseala de atunci eu zic ca si-a platit-o de mii de ori dupa cate sacrificii a facut. Chiar si acest hop va va intari relatia va doresc multi ani fericiti impreuna. Ai facut foooarte bine ca l-ai iertat.

Salut Impresionanta poveste, nu la multi se leaga o poveste de iubire ca la voi doi, eu zic ca ai facut foarte bine, dar cred ca ar fi trebuit sa te astepti cat era la distanta ca o sa calce oleaca stramb , eu zic ca ai facut foarte bine, se vede ca ii pare rau si ca te iubeste, si cum ai zis si tu... nu e putin lucru ca batea 500 de km pe saptamana ca sa fie langa tine. Uita tot ce a fost si lasa-l sa te iubeasca in continuare. multa fericire in continuare :*

Multi nu ati inteles de ce ma doare, ma judecati aiurea, dar e si vina mea ca nu v-am precizat.Ma doare inca pentru ca din prima zi i-am spus :"nu sunt genul de om pe care sa il minti, iert mai bine adevarul decat minciuna, stiu ca suntem departe, stiu ca e greu, dar vreau sa stiu tot, nu vreau sa ajung sa ma simt prost, nu vreau sa ajungem sa ne mintim, orice ar fi spunem". Eu una nu am de ce sa ma pun in locul lui cum spuneti voi, pentru ca si eu am avut ocazi si as fi putut sa il insel dar n-am facut-o, si pot sa ma laud cu faptul ca niciodata n-am inselat persoana de langa mine.Ganditi-va mai bine la ce am zis si cine a zis ca "sa nu te pui pe tine niciodata pe primul loc", el cand a facut ce a facut pe cine a pus pe primul loc? Si DA doare inca deoarece chiar daca era la inceput cand era distanta, el venea in weekenduri la mine si inca de la inceput imi zicea ca se chinuie cu drumuri pentru ca stie ca vom ajunge bine si ca incepe sa ma iubeasca, ca sunt o persoana deosebita si bla bla, el m-a facut sa il iubesc de la inceput, si da chiar daca a fost la inceput consider ca a fost tot pe vremea cand si-o tragea in weekenduri cu mine, si cand imi zicea ca incepe sa ma iubeasca si ca nu ma va minti niciodata indiferent de situatie...asa ca va rog ganditi-va mai bine daca inca mai aveti aceeasi parere.

Tu ai facut rau, daca ti-a dat teapa odata va fi si a-2-a oara si a3-a si tot asa... daca aia a fost mai buna trebuia sa-l trimiti la ea si gata desi e rau mai bine suferi o scurta perioada si nu toata viata gandeste-te ca aveai si planuri cu el

Cum spunea si "x" pune-te in locul lui!
parerea me este urmatoarea (si nu am nimic cu tine, dar asa sunt baietii) : nu va mai fi niciodata la fel, si el o sa-si dea seama ca l-ai pus pe el pe planu 2, in spatele tau... niciodata intr-o relatie sa nu te pui pe tine pe primul loc... chiar daca te inseala, pune-l pe el pe primul loc, si nu pe tine. altfel, nu mai e relatie. daca nu accepti asta, te desparti - e atat de simplu

Mda. hai lasa sentimentalismele astea. daca faceai tu asta in locul lui ti s-ar fi parut normal sa te ierte. atata timp cat nu erati de mult timp impreuna si mai era si distanta foarte mare, ce importanta are ce a facut atunci? eu cred ca ti-a demonstrat destule si cu toate astea tot ai o piatra pe inima si ceri sfaturi.
nu inteleg de ce, daca va este atat de bine, te legi de o chestie din trecut si cauti nod in papura. mi se pare tipic pentru unele persoane ce faci tu si o sa iti dai seama cand o sa il pierzi.

Ai facut foarte bine ca l-ai iertat, oricine merita o a doua sansa! Este o vorba: "te iert dar nu te uit", daca nu uiti atunci unde e iertarea. Noi cand ne spovedim cerem iertare de la Dumnezeu si El ne iarta, de pe tabla unde sunt scrise pacatele ce le-am facut sunt sterse toate, devine "tabula rasa"(tabla stearsa). Din moment ce el si-a recunoscut vina si ti-a cerut iertare putem spune prin excelenta ca sa spovedit la tine. Trebuie sa uiti! Nu te mai gandi la ce a facut si priveste in el nu ceea ce a fost ci ceea ce va fi in continuare. Cand un om ne greseste nu trebuie sa il uram pe el ci fapta pe care a facut-o, iubeste pe pacatos si uraste pacatul. Daca sunteti crestini mergeti amandoi la un duhovnic si spoveditiva, o sa cvezi ca totul va fi bine!