Sunt în clasa a 7, iar acum 2 săptămâni am luat din greșeală un 4 la matematica,iar acum sunt demoralizat din cauza lui și nu știu ce să fac.
Spune ce pot sa fac, dar nu în bătaie de joc.

Bună! Sunt în clasa a VIII-a și am auzit o anumită replică în anii ăștia atât de des, încât simt nevoia să ți-o spun și ție acum: „Notele sunt de la 1 la 10".

Înțeleg perfect de ce ești demoralizat, dar crede-mă că vei realiza că nota în sine nu te ajuta cu nimic. Când vei merge tu la interviu, angajatorul nu te va întreba ce note ai avut la școală, te va întreba ce știi să faci, ce te recomandă (sau CINE te recomandă, că mai sunt și cazuri cu pile – nu zic că tu ești unul, prezint doar o altă situație). Știu că e demoralizant, nu mai ai cheful de dinainte. Te înțeleg perfect, pe mine mă poate afecta și un 9, când știu că dacă eram mai atentă și depuneam mai mult efort, luam ușor un 10. Dar nu face greșeala de a rămâne blocat. Matematica nu e ușoară, nu tocești, trebuie să gândești. Dacă obiectivul tău e să-ți iasă media mare, ți-o vei îndrepta. Eu prin „am luat din greșeală un 4" aleg să înțeleg că poate ai avut o zi proastă. Și ce? Toți avem. Te-aș ruga totuși să elimini „din greșeală" și să rămâi doar cu „am luat un 4". Asumă-ți nota asta, asumă-ți scaunul ăsta de jale (te-ai prin, nu? 4... e un scaun întors... în fine, mă îndepărtez de la idee). Dacă nu ai făcut-o deja, spune-le părinților că ai luat o notă mică și simpatică. Nu lăsa asta să te macine, nu merită să te consumi din atât. Cât despre „minunații colegi" (înțelegi dacă ai așa ceva), ignoră-i! Dacă își bat joc de tine, nu uita că au frustrările lor și slăbiciunea ta îi face să se înalțe.

Ți-am spus-o pe aia cu notele. Acum să ți-o zic și pe aia populară, din bătrâni, în caz că scaunul mic și simpatic ți se pare în continuare un obstacol: „Un șut în fund, un pas înainte" (hai că pe asta sigur o știi, nu mă deprima, oricum era să scriu „Un pas în fund, un șut înainte").

Așa. Acum, pe final, jur solemn că nu fac mișto de tine, chiar încerc să te ajut.