In timpul copilariei, un mic scolarel a avut doar note proaste suficient, insuficient, din cauza emotivitatii sale inchistate prin discriminare si marginalizare. Era sarac, nu iesea, dar cuminte si ascultator. Cum a ajuns la liceu, si-a gasit prieteni, a primit acceptare si a crescut pe calea cea buna. Notele sale au inceput sa creasca, iar copilul a reusit sa dea la facultate. Unde dintr-o buna alegere, a ajuns unde trebuia. Un loc ce l-a ajutat sa-si dezvolte comunicarea, ce cu drag o folosea. Ei, cand a plecat inapoi acasa, el naveta de la tara la oras, era de nerecunoscut, un tip diferit de ei si cu alte scopuri. Cu fruntea inainte, cu viitorul in fata, implinit in prezent. Sa spunem ca voi ati fi in locul acestui copil, ce-ati face? Ati ramane acasa sau ati pleca in viata?

Salut,
Pai daca a dat la facultate, el mai e copil?!
E major, vacinat si capabil sa-si ia singur decizile.
Acum as pleca in viata, doar daca ar fi ceva probleme acasa m-ar determina sa raman.
In caz de ar fi parintii, fratii bolnavi etc.

Eu sunt marinar, stau acasa 3 luni sa mai platesc din facturi

Pleeeeeeeeeeeaaaaacacacaccacacaaaaaa

Am plecat. Pe la 12 ani.

As pleca in viata.Ce sens are sa stai intr-un loc lipsit de perspective?

Mi-ai dat MindeFuck

Mi-ai dat Error )

Cu o viata asa grea nu as fi avut vointa de a trece mai departe (m-as omori ca sa scap de viata asta dura)! Dar daca as fi avut vointa, prieteni, as vi inceput sa iau note mari, sa ajung la facultate as pleca in viata, dar nu o sa uit de unde am plecat!