Ordonare:
După relevanţă
Poti sa dai examen unde vrei. Dar o persoana schizofrenica mai bine se concentreaza pe controlul delirului, sa isi pastreze interesul pentru ce se intampla in jurul ei, si in general pe lupta cu boala. Si mai ales ii recomand sa urmeze tratamentul.
Răspunde
Ce înseamnă „să se concentreze pe controlul delirului"? În acest caz, „a delira" poate însemna a avea un episod psihotic, lucru care nu poate fi controlat de schizofrenic - asta este diferența dintre psihoză și nevroză. În această situație, persoana respectivă trebuie internată imediat la spitalul de psihiatrie, cu sau fără voia sa.
Poate te-ai referit la controlul bolii (și nu neapărat al episodului psihotic), iar pentru a avea control asupra schizofreniei trebuie să urmezi un tratament tot restul vieții. Acesta constă atât din medicamentele prescrise de medicul psihiatru, cât și „intervențiile psihosociale", printre care se numără și mersul la faculatate.
Când cineva e diagnosticat cu schizofrenie, nu înseamnă că persoana respectivă nu (mai) poate face parte din societate, nu înseamnă că nu poate să-și trăiască viața ca oricare alt om. Nu trebuie să fie marginalizat sau dat la o parte în niciun fel. Schizofrenicul poate fi un membru activ și productiv al societății.
Răspunde Evident, m-am gandit la controlul delirului PRIN TRATAMENT, fiindca neurolepticele tocmai asta fac, si fiindca stiu ca psihoticii refuza sau evita tratamentul. Sa faca si facultate, foarte bine, are rol terapeutic. Sa imi trimiti si mie in mesaj o descriere a celui mai productiv psihotic cunoscut de tine, si a activitatii lui.
Vorbesti de internarea la psihiatrie ca de o solutie foarte eficace. Da, e necesara internarea pentru punerea diagnosticului, nu neg. Dar ce rezultat terapeutic poti sa speri de la o internare de trei saptamani?
Nu cred că „soluție" este cuvântul portivit, din moment ce schizofrenia, în momentul de față, nu este tratabilă.
Internarea este obligatorie în cazul unui episod psihotic (nu numai pentru diagnosticare), situație în care evident că există rezultate, pentru că, atât cât stă în spital, ținut sub tratament specific, pacientul își revine. În rest, pacientul nu poate sta în spital decât cu voia sa.
Suportul familiei/prietenilor este foarte important, pentru a înțelege că trebuie să își ia tratamentul zi de zi.
Indiferent de afecțiunea sau tulburarea pe care o are cineva, nu e recomandat să se focuseze pe starea psihică pe care o are. Dacă are tratament medicamentos, să îl urmeze. Unele persoane pot simți că au nevoie și de psihoterapie, care poate fi de mare ajutor. Însă oamenii cu afecțiuni/tulburări mentale au aceleași drepturi ca toți ceilalți.
Menționez că nu sunt medic sau psihoterapeut, dar am ceva cunoștințe în domeniu și de aceea mi-am permis să răspund la întrebare. Bolile psihice de multe ori nu se văd. Ai fi surprins de cât de bine se pot descurca în societate. 
Vad ca vorbim de lucruri diferite.
Exact, se manifestă diferit de la om la om, pentru că are mai multe forme. Unora le e mai greu, altora mai ușor. Nu ai de unde să știi efortul depus pentru a se integra în societate. Despre acei „câțiva schizofrenici" de la locul tău de muncă știi că au într-adevăr acest diagnostic? Pentru că mi-e greu să cred că s-au nimerit nu unul, ci „câțiva", exact la același loc de muncă. De ce nu poți privi partea bună? Au un loc de muncă! Tu nu prea dai dovadă de empatie, de aceea nu-ți dai seama cât de important este acest lucru pentru ei. Repet: au aceleași drepturi ca oricine alticineva. În plus, nu este vina lor. Și nu, nu îți dai seama ce are un om doar privindu-l. Diagnosticul se realizează prin interviu, observație, anamneză, probe aptitudinale, teste și chestionare.
Din moment ce ai pus întrebarea asta, trag concluzia că cel mai probabil nu tu ai schizofrenie. Cunoști pe cineva cu schizofrenie și poate ești curios?
Da, un schizofrenic poate avea o viață relativ normală, inclusiv să meargă la facultate, atâta timp cât urmează tratamentul medicamentos prescris de medicul psihiatru.
Într-un fel e mai greu pentru un schizofrenic să meargă la școală ori să aibă un loc de muncă, din mai multe motive, printre care: tulburări ale somnului, anxietate, implicare emoțională scăzută, izolare socială și scăderea performanțelor școlare/profesionale. E nevoie de tratament medicamentos atât pentru prevenirea episoadelor psihotice și reducerea frecvenței lor, cât și pentru îmbunătățirea capacității vieții (prin urmare, medicamentele ajută și în ceea ce privește tulburările de somn, depresia și anxietatea).
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
