Am aproape 17 ani. De cand ma stiu, ai mei mi-au facut viata un cosmar.
Orice zambet pe care mi-l producea un anumit lucru incercau sa-l alunge prin orice mijloc, indiferent daca asta insemna bataie (pana la varsta la care i-am amenintat ca voi suna la protectia copilului) sau certuri peste certuri, izolarea in camera mea, fara internet sau telefon, fara prieteni.
Am fost mereu persoana nonconformista care a incercat sa faca ce a simtit si cum a simtit, am plans, m-am gandit la sinucidere, am incercat sa ma sinucid, am regretat, am luat-o de la capat si am incercat sa trec peste, dar e atat de greu cand nu am decat cele 6 ore de scoala in care nu sunt controlata... Nu am voie sa am prieteni decat dintr-o anumita clasa sociala (aproape neexistenta, pentru ca ai mei se considera superiori majoritatii populatiei), nu am voie sa ies, sa rad, nu mai vorbesc de vacante., de o persoana de sex masculin, de nopti la prietene sau in cluburi (desi acestea din urma nu prea sunt pe gustul meu). Nu am voie nimic si asta ma innebuneste. Am incercat sa ma obisnuiesc, iar cand credeam ca am reusit; m-am indragostit de o persoana care nu este in clasa sociala "adecvata".
O dragoste adolescentina, profunda. Au trecut 6 luni si stiu ca nu voi putea sa ma bucur de aceasta dragoste cat timp viata mea este guvernata de ei. Si poate va trece, dar m-a facut sa realizez ca vreau ceva mai mult
in viata mea, nu acest ring in care trebuie sa dansez asa cum imi dicteaza niste oameni egoisti, care au si recunoscut ca ei au vrut un copil ca sa aiba cu ce se mandri, si nu unul care sa aiba o copilarie iar mai apoi o adolescenta fericita. Pe scurt, vreau o solutie, vreau sa lupt singura pentru implinirea si fericirea mea, sa scap de cei care vor doar sa imi suprime fericirea. M-am gandit sa plec de langa ei, si nu mi-e frica sa ajung pe strazi, as vrea doar niste pareri si poate niste oameni mai maturi decat mine sa imi explice lucrurile pe care ar trebui sa le stiu inainte sa fac pasul acesta. (ps: nu am alte rude la care sa stau, nu am putut lipsi de acasa nici macar o noapte, sub nicio imprejurare).

Nu ai nici macar o prietena foarte buna care sa te poata tine cateva zile la ea? Daca nu, asteapta pana implinesti varsta de 18 ani.

Doamne. Câţi ani ai mă? Sincer îmi pare rău pentru tine.

Spunele totul! Da-ti drumul la sentimente! Spune tot ce te deranjeaza! Nu mai tine in tine. Absolut tot ce simti spune-le. Poate vor realiza ca au gresit. Dupa ce le spui tot ce ai de spus poti sa le adresezi o intrebare de genul "Voi ma iubiti?".

Succes si chiar imi pare rau de cele intamplate!

Hey ade

inceara sa ai o discutie serioasa cu parintii tai! Din cate am inteles eu din povestirea ta parintii tai sunt foarte exigenti si nu te lasa sa faci nimic!
Spunele intr-o zi ca ai vrea sa discuti cu ei toti 3!
discuta cu ei spunandu`le ca ceea ce fac ei nu este corect ca te priveaza d libertatea ta cum pana acum tea privat la dreptul de a avea o copilarie fericita, prieteni, de a avea parte de putina distractie!
Zi`le ca mai e un pic si faci 17 ani.Intreaba`i ca atunci cand o sa implinesti sa zcem varsta d 19 ani ce o sa face o sa iti spuna toata viata ce sa faci?

Sau nu stiu incearca sa le vorbesti cu mult calm si spune-le tot ce ai pe suflet! Poate ca ei doar vor sa te protejeze si nu stiu modul!
Succes in rezolvarea problemei!

A si scuze dar eu nu sunt un adult, dar am simtit nevoia sa iti dau un sfat!

Pa, pa si mult succes!

Implinesc 17 curand. Am prietene, dar sunt si orgolioasa. Daca voi pleca, nu ma voi intoarce, indiferent de ceea ce va urma... Iar prietenele nu ma vor gazdui o viata.

Fuga de acasa nu va fi o solutie. Pot oricand sa sune la politie si sa te dea in cautare generala, atata timp cat esti minora.
Iar in al doilea rand, nu vei avea mancare, haine...cum vei merge la scoala?
Iti recomand, daca ai ideea asta proasta in cap, sa mai astepti un an...macar pana la majorat.
Sper doar ca nu exagerezi, pentru ca multi dintre noi au o perioada in care nu-si inteleg parintii.
Unele lucruri le fac pentru ca asa cred ca-i mai bine, si nu poti sa-i condamni.
Hei, si ai mei sunt familiarizati cu bataia, numai ca de cele mai multe ori palmele care le iau sunt si din vina mea, si din cauza ca ma contrazic cu mama, chiar daca eu am dreptate.
Viata merge mai inainte...si nu vei avea una daca nu-ti termini studiile pe deplin.Sau vrei sa fii una ca cersetorii aia?
Daca vrei, sa vorbesti cu cineva, lasa-mi un mesaj privat cu idul tau, te-as putea sfatui mai bine in conditiile in care as stii pe deplin ce s-a intamplat...
Pana atunci, mult succes!:*:*:*:*:*

Cunosc situatia, si pe de o parte ii inteleg si pe ei. Si eu am avut parinti care au tinut si inca tin mult la imagine. Intradevar ideea este sa te indepartezi de ei, daca nu vor sa inteleaga. Numai ce te rog este sa o faci treptat. Daca fugi de acasa, nu m-ar mira sa fie in stare sa trimita detectivi/politie dupa tine. Pana la 18 ani au dreptul sa faca asta. Eu zic ca in timpul asta cat mai esti minora sa iti pregatesti terenul. Imprieteneste-te cu profii de la scoala, vezi pe unde ti-a putea gasi un serviciu din care sa te intretii cand vei pleca de acasa.
Si ca lucrurile sa fie cat mai suportabile pana atunci cauta sa iti gasesti cat mai multe activitati extrascolare care sa iti permita sa stai cat mai departe de casa: mergi la cat mai multe olimpiade/concursuri, la cor, la biserica, la ore de dans, de limbi straine, de pictura, sau alte activitati pe care le agreaza ei. Poti inclusiv sa le ceri sa te dea la ore de arhitectura sau de matematica, pe motive de bac, si de admitere la facultate.
Pe scurt foloseste armele lor ca sa te aperi: ei vor sa aiba cu ce sa se mandreasca? foarte bine, fa-i sa investeasca intr-o educatie care apoi pe tine cand gati liceul sa te faca suficient de competenta sa te poti intretine singura sa ai un job si sa nu mai depinzi cu nimic de ei.
Cred ca nu e cazul sa ajungi la extreme, gen sinucidere, sau sa stai pe strazi, ci sa fii o luptatoare inteligenta, care sa stie sa exploateze toate posibilitatile, sa aiba rabdare si sa fie smechera (exemplu: vrei mai mult timp out? vrobeste cu o profesoara sa organizati impreuna o colectare de jucarii/haine pentru copii sarmani de la casa de copii. Rezultatul? Stai mai mult timp departe de casa, parintii sunt mandrii de tine (uite ca pe copilul nost l-au preferat profii la scoala, ce fain), si poti petrece timp si cu dragostea ta, pe motiv ca il implici ca coleg/voluntar (eventual mai aduni cativa sa nu fie batator la ochi). In Ajun ai motiv sa pleci cateva ore de acasa (ca sa duci la copii jucariile), si poti petrece macar un pic tihnita timp alaturi de prieten, de colegi, si de niste sufletele nevinovate, facand o fapta buna, in timp ce ai tai stau linistiti ca fata lor e o mini vedeta in scoala. Deci toata lumea e multumita!

Multumesc de raspunsuri. Nu o singura data le-am explicat tot ce am avut de spus, si au facut si mai rau... ceva de genul:

EU: "as vrea sa ies si eu putin cu prietenii"
EI: "nu's de nasul nostru, tu de la viata vrei doar destrabalare? izolareeeee"

Mi se pare si comica situatia pe de o parte, dar si tragica pe o alta...Incerc pe cat posibil sa petrec cat mai mult timp departe de ei, insa simt nevoia sa plec in excursie cu prietenii, sa dorm la vreo prietena, sa ies seara - lucruri care nu vor fi posibile indiferent de ceea ce voi face, cat timp voi fi alaturi de ei. Vreau doar sa scap...

Eu doar un an am fost intr-o situatie asemanatoare cu a ta, cind parintii mei s-au despartit si a venit la mama mea acasa tatal meu vitreg. Si trebuie sa recunosc ca a fost un iad. Ma simteam mai bine la scoala ca acasa. Am scapat plecind la bunici, care locuiau tot in acelasi oras.
Nu iti doresc sa ajungi pe strada. De aceea te sfatuiesc sa ai grija unde pleci cind pleci de acasa. Viata pe strada e dura. Am lucrat cu oameni ai strazii, care au ajuns in strada din cauza unor probleme asemanatoare cu ale tale. Asa ca, nu e indicat sa pleci asa, pur si simplu pe strada. Cauta-ti ceva de lucru part-time. iti va da mai multa libertate, si in plus, vei putea sa ai si o oarecare independenta financiara, ceea ce inseamna mult, pentru ca la un moment dat poti sa iti gasesti un loc unde sa stai cu chirie, si astfel sa poti duce o viata linistita. Pe deoparte iti va fi mai greu, dar pe de alta parte, vei fi mult mai libera sa faci ceea ce iti dicteaza inima.

Am incercat pe tot posibilul sa imi caut un job part-time, insa acest lucru este, de asemenea, interzis. Nu cred ca imi va ajunge un job part time pentru a plati o chirie si a trai din acei bani.

Strange multi bani si dupa aceea cauta`ti o garsoniera la 18 ani si lasa-i in pace aceea nu se numesc parinti daca te bat si iti fac viata un cavar

Eu zic sa porti o discutie civilizata si sa-i intrebi ce asteptari au ei din partea ta. Nu exista parinti care sa nu isi iubeasca copilul. Poate au spus la manie ce au spus. Noi cand suntem copii luam totul in serios. Dar parintii intotdeauna iti vor binele. Incearca sa vorbesti mai mult cu ei sa le spui ce vrei tu si sa-i intrebi pe ei de ce nu asa, de ce pe dincolo. Trebuie sa-si faca timp sa comunice cu tine.

Orice ti-ar spune, indiferent ca e bine sau rau, ei se gandesc la binele tau, sa nu uiti asta. Asa face orice parinte.

Esti sigura ca asta e adevarul? Poate ai tai sunt exigenti, si-ti pun tot felul de interdictii, dar asta e pentru ca asa stiu ei sa te educe! Din punctul lor de vedere ceea ce fac ei, e bine, si ce faci tu e gresit! Asta e din lipsa de comunicare! Incearca sa le intri pe sub piele, sa ajungi la anumite compromisuri cu ei! Nu crede ca viata de pe strazi e o solutie! Nici acolo nu vei avea prea multe bucurii! Acceptati soarta de copil controlat, si poate nu te vei simti asa de trista! Tot raul e spre bine, si nu se stie, cand i-ti vei capata independenta, vei simti lipsa acestei dictaturi, care desigur lor nu le foloseste la nimica, dar tie poate i-ti va prinde bine pe viitor! Nu vreau sati descriu in culori viata de pe strazi, pentru ca stiu cum e! Sotul meu lucra la centrul de copii orfani, si la centru pentru copii saraci! Nu ai vrea sa afli, cum se simt copii abandonati! Bucura-te de viata asa cum ti-o da dumnezeu si invata sa o traiesti! Nu te mai plange ca s-ar putea sa primesti, ceea ce crezi ca vrei, si nu se stie daca-ti va placea! Gandeste-te bine la ceea ce vrei sa faci! Cu mintea de la 17 ani, nu judeci, decat la limita intelegerii unui copil ce se crede, mai intelept decat parintii inapoiati! Peste 3 sau 4 ani le vei multumii, poate!

Ce sa faca in strainatate fara bani? gandeste de 2 ori inainte sa spui ceva. Fara suparare.

Ce sa faca aici fara bani? Adevarul este ca o persoana harnica are mai mari sanse in occident decat aici ca sa stea pe picioarele ei.

Sa stea la parintii ei. ca o sai ofere o educatie buna.

SI ai mei sunt la fel eu am 17 ani da eu le-am zis ca daca se ating de mine sau imi zic ceva urat ii dau afara din apartament si de atunci nu mai comenteaza la mine adica am suferit pana la 13 ani injuraturi si bataie da la 14 s-a schimbat legea in casa!

Ade nu k as zice cv doamne fereste... am patit si eu cv asemanator dar nu dus la extrem ca in povestea ta... te-ai gandit vreodata sa scrii o carte? daca ar exista o carte cu povestea ta eu as fi primul care as cumpara-o si un sfat? asteapta sa faci 18 ani si atunci se vor schimba multe nu vor mai avea prea multe drepturi asupra ta fiindca ai fi majora si atunci incearca sa mai discuti cu ei succes!

Daca vei pleca de acasa, ar putea pune politia sa te caute si te-ar putea gasi fara sa-ti dai seama. Insa asta este o varianta cam penibila...scuze!

Ti-as sugera sa astepti pana la 18 ani ca sa poti scapa de custodia din familia ta. Dar asigura-ti din timp locul in care te vei duce... si totul va fi O.K ai sa vezi

Poate ai o prietena, sau un prieten, ma rog. Stai acolo. Inainte, sa aduni niste dovezi (filmulete sau poze) ca ai tai sunt rai si chiar merita sa suni la protectia copilului. Apoi chiar sa suni. Eu daca as fi in locul tau asa as face

Si sa nu te sinucizi, ai o viata lunga de trait. Nu are rost sa iti pui capat zilelor in halol asta.

Exact

Ai incercat vreodata sa vorbesti cu ai tai? sa le spui ca nu vrei sa fi fata aceea pe care ei si-o doresc ci o fata care se distreaza(in limita notelor mari pe care probabil le ai). daca nu, atunci spune-le. daca nu se schimba catusi de putin, asteapta pana la 18 ani si dupa cauta-ti un loc de munca.pana atunci, daca iei burse, strange banii.la 18 ani o sa-ti iei un apartament.nu va fi deloc usor, dar daca chiar sunt cum ai descris tu, va fi necesar.