Am problema si vreau un sfat bun, cred ca nu sunt copilul biologic al parintilor mei ori m-au incurcat la maternintate ori m-a luat de la cineva cu acordul lor si cred ca stiu cam cine si nu imi spun si m-au trecut pe numele lor! Am 20 de ani de la 18 ani a inceput sa se poarte foarte ciudat,apropouri, alungari de acasa, acum imi bate apropo ca mananc si prea mult, sa nu mai maninc! Ce ar trebui sa fac? Eu de multe ori m-am gandit ca nu sunt al lor!

Pleaca in armata si scapi de ei

Eu cred ca ai tai mai degraba au probleme financiare si se asteptau ca pe la 18, 20 de ani sa incepi sa muncesti si sa te ajuti macar singur daca nu si pe ei.
Dacă ai vreo nelamurire ar trebui să îi întrebi in fata, iar cum ai posibilitatea sa iti găsești ceva de munca sa vezi daca se schimba lucrurile cu ceva.

Ai încercat să vorbești cu ei?

Căuta de muncă, si un coleg de chire, apoi mutate sigur

Nu conteaza daca esti sau nu copilul lor biologic, conteaza sa te iubeasca?

Dacă nu erai copilul lor nu te ţineau atâţia ani...Eu cred că ei consideră că a venit timpul să îţi procurezi singur hrana, banii, etc, ești destul de mare, nu te mai pot susţine financiar. Dacă ai dubii, ar trebui să îi întrebi pe ei noi nu știm ce se întâmplă în familia voastră.

Concret vorbind, daca ar fi fost comportamentul lor chiar atat de rau intentionat, cu siguranta de la varsta de 18 ani nu te-ar mai fi primit in casa, ceea ce uite ca nu s-a intamplat. Nu cred ca trebuie sa te lasi purtat de momentele in care poate involuntar iti adreseaza cuvinte dure si sa consideri ca nu sunt parintii tai adevarati, pentru ca pana la urma viata de adult implica uneori si probleme greu de gestionat pe care unii, din oboseala si fara sa realizeze si le transforma in nervi pe care mai apoi ii varsa asupra copiilor. Trateaza totul cu calm, nu le raspunde atunci cand iti reproseaza ceva si incearca sa vezi ca poate desi cuvintele par jignitoare, pana la urma iti vor binele.

Buna! Hei, nu intra in panica! Nu cred ca ar trebui sa te gandesti atat de departe, cum ca nu ai fi copilul lor biologic. Te inteleg ca poate te confrunti cu o situatie delicata in aceasta perioada, insa ar trebui si sa stii ca e normal sa ne simtim ciudat avand in vedere ca suntem inchisi in casa. Eu cred ca toti oamenii au probleme si, la un moment dat, se "razbuna" pe ce pot ca isi alunge nervii si mania. Parintii tai cu siguranta te iubesc, mai ales ca te-au crescut pana la varsta asta, alungarile de acasa sunt doar niste vorbe. Si mie imi spunea tata ca ma dezmostenteste ca sa ma sperie sau ca ma da afara din casa daca il fac de rusine Sunt conceptiile generatiei trecute care a fost afectata de comunism si au o gandire un pic distorsionata. Cat despre apropourile legate de cat mananci, eu cred ca iti vor doar binele si incearca sa te ajute sa nu te ingrasi sau sa te faca sa realizezi ca ceea ce mananci nu este sanatos. Apreciaza ceea ce ai, alti oameni nu au ce manca, nu au un acoperis deasupra capului, nu au nici parinti biologici si nici parinti adoptivi, asa ca, indiferent daca parintii tai sunt cei reali sau doar ai fost un copil adoptat(ceea ce mi-e greu sa cred) multumeste-i naturii ca ai ajuns pana la varsta asta si ca ai toate cele trebuincioase. Fericirea e in noi, scoate-o la suprafata! Succes!

Daca tu te gandesti la asta, uita-te cu atentie daca semeni cu parintii tai la chip . In primul rand, nu mai conteaza acum, mai bine ca ii ai pe ei si ei te iubeste, atat!