Tocmai am aflat ieri ca tatal meu are un inceput de cancer de pancreas.Eu am 21 de ani si sunt studenta la medicina.Insa,de cand am aflat sunt distrusa si nu ma mai pot concentra sa invat,am in continuu atacuri de panica.
Stiu ca trebui sa fiu puternica si sa ma mobilizez pentru ca trebuie sa imi pot continua studiile.
Va rog sa ma ajutati, sa imi spuneti cum sa fac, sa fiu tare sa nu ma mai gandesc la tot ce e rau...Il iubesc mult pe tatal meu si asta a fost socul vietii mele.
Nu stiu cum sa abordez situatia, va rog sa ma ajutati...

Consider ca cancer nu inseamna mereu moarte, exista tratamente bune

Este foarte greu sa primesti o astfel de veste, dar trebuie sa te intaresti ca sa il poti ajuta si pe el sa treaca peste.Cine stie, poate boala lui nu va evolua foarte rapid, iar daca tu esti studenta la medicina si te vei tine de scoala in viitor o sa il poti ajuta, pe el, pe mama ta.
Asa ca trebuie sa lupti cu frica si sa te gandesti ca daca tu vei fi puternica ii vei ajuta si pe ai tai.

Tu ești mai bolnava decât tatăl tău.
Nu va mai gândiți niciunul la cancer, boala, moarte și alte chestii de genul.
Stresul excesiv, șocurile emoționale, panica, gândurile negative și pesimismul agravează mult aceasta boala.
E adevărat ca la pancreas e mai nasol, dar exista pancreas artificial ce ajuta bolnavii cu diabet.

Mergeți la un oncolog bun și fiți încrezători, rămâneți pozitivi.
Și aceasta grea încercare, indiferent de cum s-ar finaliza, sper eu - cu bine-, ar trebui sa te ambitioneze și mai mult pentru a deveni medic și a-i salva pe ceilalți.
Cancerul se hrănește cu gândurile noastre negative, și cu zahar.

Da, am cunoscut și cazuri care nu au scapat, o foarte bună prietena a murit la 20 de ani de leucemie, învățătoarea mea de cancer de os, bunica de cancer de col uterin, o alta ruda foarte apropiata de cancer la san, o vecina tot de cancer la san.
Dar cunosc peste 10 persoane (tot apropiate, rude, părinți ai unor colegi, etc) care au supraviețuit feluritelor tipuri de cancer, de peste 10-12 ani și sunt foarte bine.
Un lucru e cert, dacă nu te panichezi, boala va ataca mai încet și mai ușor.

In primul rand nu trebuie sa te sperii asa. Nu ne vom putea tine parintii langa noi la nesfarsit. Toti plecam candva de aici spre un loc mai bun.
Dar sa fim seriosi, tatal tau nu o sa moara de la un inceput de cancer de pancreas.
Medicina a progresat nu mai e ca acum 10-20-30 de ani.
Acum unele tipuri de cancer se pot trata.
Tatal meu a avut cancer la colon in stadiul 2. I-a fost indepartat chirurgical acel polip si acum este din nou la munca. E ca nou.

Tatal tau trebuie sa mearga cat mai repede la medic. Cu cat mai repede cu atat mai bine. A si spune-i ca e al naibii de important felul in care gandeste. Daca se teme de boala asta si daca devine depresiv e ca si cum lasa garda jos in fata bolii.
In schimb daca e puternic si optimist se va vindeca mult mai repede. Dar cum am zis, trebuie sa inceapa tratamentul mai repede Cu cat mai repede, cu atat mai bine.
Si sa inceapa sa tina de acum regim.

Iar tu stai linistita, totul va fi bine
Tot ceea ce trebuie sa faceti voi este sa il sustineti. Sa aiba o stare psihica buna. Pentru ca daca te vede pe tine ca suferi va fi naspa si pentru el.
Te pup :*

Fa-ti un scop. Pe tatal tau il poti ajuta doar oferindu-i ce-si doreste sau ce ii trebuie. Dar ca doctor poti ajuta alti copii si tineri sa aiba parintii alaturi pentru mai mult timp. Un scop atins greu genereaza o satisfactie imensa

Te ai îmbolnăvit de la stres. Ai nevoie de medicamente antistres pentru a invata si a face față. Consulta un psihiatru! Acesta se ocupa de bolile emotionale, tot ce tine de stres psihologic.

Bună? în primul rând aș spune să dai dovadă de maturitate, intareștete in fire și ai incredere în Dumnezeu,ca totul va fi bine, nu esti singura care trece sau care o sa treaca prin asa ceva,nu este sfârsitul lumii, pana la urma moartea e un lucru normal,firesc, trebuie sa fii constienta de lucrul acesta, alti mor de accidente intr-o clipă, in viata totul este imprevizibil, trebuie sa stii ca tu trebuie sa iti faci o familie si sa ai mai multa sustinere? te sfatuiesc sa iesi des de acasa sau sa faci lucruri care iti distrag atentia, nu mai fi fixata pe lucrul acesta? in plus, daca esti suparata rezolvi ceva bun? Daca gândesti negativ crezi ca el va fi mai bine? Mai bine traiesti fericita, libera
Dumnezeu sa iti dea putere si intelepciune sa vezi lucrurile limpede? sunt aici, pentru o vorba bună? fii optimista, te rog

Nu mai te smiorcai atat ca ii faci pe orfani sa te priveasca cu dispret. Fi barbata si daca il poti ajuta cu ceva fa-o, la fel cum si lui i-a fost greu sa te creasca. In viata o sa dai peste nasoale la tot pasul pentru ca sunt foarte dese. Bine ca nu trebuie sa organizezi doua inmormantari la tine in familie una dupa alta. Aia era greu