De un timp nu prea imi mai pasa de absolut nimic. Nici de familie. Daca cineva mi-ar spune ca mama a murit eu as fi ceva de genu: ok, si? De ce imi spui mie, nu ma intereseaza. Ceea ce e grav. Ii ranesc in fiecare zi pe ai mei. La vorbesc urat, le zic ca sper sa pateasca nu stiu ce rau, ii iau la misto mereu sau ii ignor. Mama incearca sa imi ofere afectiune si atentie, e cam singura care inca nu a renuntat si eu ii zic "pleaca femeie de aici" Si pleaca suparata. Daca as fi in locul lor mi-as da o mama de bataie...nu au fost niciodata duri sau sa ma bata sau altele. Probabil ca de asta sunt asa. De la prea mult bine. Nu mai caut iubirea lor si caut iubire in alta parte. Gen sa imi fac relatii. Sau prieteni. Am reusit si eu ma simt bine asa dar stiu ca lor le fac rau si ca atunci cand toti ma vor lasa si voi avea nevoie de ajutor numai ei vor ramane acolo. Am suferit mult inainte din diverse motive dar lor nu le-am spus niciodata nimic din tot ce se intampla cu mine. Poate ca asta ne-a indepartat asa. Si de cate ori ma judeca eu ma enervez pentru ca ei nu stiu prin cate am trecut si ma port si mai urat si ii urasc si mai tare. Bunica mea pe care o iubeam foarte mult acum mi-a zis ca nu mai vrea sa vorbeasca cu mine pentru ca o ranesc prea mult. Si problema e ca nu simt nimic in legatura cu asta! Nu ma mai dor aceste cuvinte sau ce le fac. Ajutor. Am nevoie de sfaturi urgent! Ce sa fac? Ar fi cea mai buna solutie sa le spun tot lor si poate inca putem repara ceva? Problema e ca mi-e foarte rusine sa vorbesc cu ei despre asta. Mi se pare cringe rau si pur si simplu nu pot. Chiar daca stiu ca nu ar rade. Imi puteti da motive sa nu mi se mai para asa? Multumesc
O minte cu gandurile in razboi va proiecta acel haos si catre ceilalti. O minte calma va relationa calm chiar si cu cei mai nervosi oameni. Pentru o minte mai calma trebuie sa citesti mai mult.
Asa se intampla in perioada adolescentei. Hormonii circula grabiti de sus in jos in corpul tau (vorba vine), te agita. Esti in perioada cautarii de sine, sa aflii cine esti, sa-ti construiesti personalitatea zi de zi, simti sa rupi rutina in care ai fost crescuta, sa-ti creezi ritmul tau, simti sa traiesti in felul tau, sa faci lucrurile in alt fel. Asa se intampla pana pe la 22-25 de ani. Te razvratesti, ai nervi, nu te mai simti bine in corpul tau, daramite cu ceilalti, fiindca treci prin multe schimbari hormonale, corporale, emotionale si psihice. Treci printr-un amalgam de emotii si trairi caracteristice acestei varste. Daca stai sa te gandesti, pana pe la 12-14 ani ai fost un copil in adevaratul sens al cuvantului. Erai in afara implicarii active in viata asta la modul efectiv. Abia de acum apuci sa cunosti lumea. Abia de acum cativa ani inveti cum sa faci relatii cu ceilalti, inveti cum sa-ti exprimi opiniile si emotiile fata de ceilalti. Abia acum ai responsabilitati. Abia acum faci greseli si abia acum traiesti. Abia acum apuci sa te definesti ca om. Sunt doar cativa ani de cand esti cu adevarat cu toata fiinta in lumea asta - cu drepturi si obligatii. Deci nu te mai critica. Abia de cativa ani ai ajuns sa traiesti adevaratul sens al cuvantului, cu bune si cu rele. Sunt doar cativa ani de cand ai devenit mai constienta de propria ta fiinta. E normal sa treci prin toate starile astea. Dupa 20 de ani, o sa-ti sedimentezi mai bine gandurile tale, valorile si principiile tale, o sa-ti creionezi un scop in viata, o sa devii constienta de ce responsabilitati ai si abia atunci vei deveni mai serioasa si mai recunoscatoare de ceea ce ai langa tine. Asa suntem noi oamenii. Pana pe la 20-25 de ani suntem inca niste copii fara griji. Abia dupa, suntem pusi fata in fata cu viata, cu duritatile ei si cu responsabilitatile ei si suntem nevoiti sa ne maturizam si sa constientizam ca trebuie sa lasam orgoliile, nervii, ifosele si razvratirile deoparte in relatia cu ceilalti, pentru ca sa cream punti - pentru ca stim ca acei oameni ne sunt de folos. Iar ca sa ii mentinem aproape, trebuie sa ne schimbam in bine comporamentul fata de ei. Dupa niste ani de viata, ne dam seama ca oamenii buni din jurul nostru sunt o resursa foarte insemnata pentru bunul mers al propriei noastre vieti.
Ce poti face tu acum e sa:
- comunici deschis despre starile tale - un om nu e nervos doar pentru ca-l enerveaza altii - ci il doare ceva pe interior - e trist, unele nevoi ale sale nu sunt implinite - cauta sa vezi ce nevoi ai care nu iti sunt implinite si ce te supara cu adevarat pe tine de esti nervoasa - pot fi: rutina din casa, lipsa activitatii, lipsa atentiei din partea celorlalti sau din contra - prea multa atentie, poate vrei mai multa libertate, poate vrei sa experimentezi mai mult - sa cunosti alti oameni, sa mergi in alte locuri, sa nu te mai simti inchistata
- incearca sa te cunosti mai bine pe tine - ce te framanta, ce te bucura, ce e important pentru tine, care sunt valorile si principiile tale, afla ce te supara la ceilalti si cum poti remedia asta, afla ce-ti place la ceilalti si impartaseste cu ei asta
- cand simti sa strigi la ceilalti si sa dai vina pe ei, gandeste-te cu ce-ai putea fi tu de vina, incearca sa iti dai seama si cu ce gresesti tu in toata ecuatia si sa remediezi pe partea ta, atat cat poti
- practica bunatatea zi de zi, din mici gesturi - si recunostinta - spune-ti tie insati ca esti recunoscatoare pentru ce ai - o casa, parinti, familie, bani, mancare, haine, internet, atentie din partea celorlalti, ca ai un trai bun si ca se poate si mai bine, incearca sa apreciezi mai mult ceea ce ai
- incearca sa-ti exprimi mai mut gandurile fata de apropiatii tai - sa spui ce gandesti si ce te supara, dar intr-un mod frumos. Asa devii mai matura, intelegand ca rusinea nu conteaza in ecuatia asta. Lasa rusinea deoparte si vorbeste pe sleau despre ce te suprara si cum ti-ar conveni sa se schimbe asta in bine. Invata sa-ti spui nemultumirile intr-un mod mai diplomat, fara afronturi, reprosuri sau resentimente
- Invata doar sa asculti. Daca tu iti spui nemultumirile, lasa-i si pe ei sa-ti spuna ce ii doare pe ei in legatura cu persona ta - asculta ceea ce se spune despre tine din partea alor tai, da-le de inteles ca ai luat la cunostinta ce ar vrea ei sa schimbi in bine la tine si arata-le ca nu e asta un motiv ca sa te superi - vorbiti deschis fara nervi, ci doar cu sinceritate si o sa vezi ca lucrurile o sa schimbe usor-usor, atat timp cat si tu si ei veti face schimbari mici la comportamentul ovstru si la modul in care comunicati intre voi
- urmeaza cursuri de comunicare si de exprimare fie de pe interne, fie cursuri acreditate din tara - te vor ajuta mult si acum in relatia cu ceilalti, dar si la viitorul job. Totul tine de atitudinea ta fata de o situatie si de cum te exprimi.
- ca sa devii mai calma, mai stapana pe tine, mai diplomata cu ceilalti, citeste mai mult - o minte cu gandurile in razboi va proiecta acel haos si catre ceilalti. O minte calma va relationa calm chiar si cu cei mai haosati oameni
- traseaza-ti niste obiective pe termen scurt, ca sa iesi din rutina - afla ce activitati ai vrea sa faci, ce responsabilitati ai de terminat, cauta sa-ti ocupi timpul intr-un mod mai productiv decat certandu-te cu ceilalti
- tine minte citatul "People will forget what you said, people will forget what you did, but people will never forget how you made them feel."
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Dar de ce trebuie sa faci asta? Sa le spui adica? Tu ai mentalitatea ta, ei pe a lor si fiecare om mentalitatea sa proprie. Nu trebuie sa ii faci cumva sa te inteleaga, nu este o regula in asta, pluc ca este si diferenta de generatie intre voi.
Nu este vorba ca nu simti, probabil ca simti. Poti sa iti faci legaturi cu prietenii si sa pastrezi si legatura cu parintii, nu trebuie trasa o linie clara intre aceste lucruri in ceea ce priveste intelegerea.
Deci un comportament "de dorit" ar fi urmatorul: Le zici ceva, nu inteleg, ei zic altceva, tu nu intelegi sau intelegi dar iti dai seama ca nu are rost sa aprofundezi mai mult. Bun. Atat. Treci mai departe. Realizezi ca nu se poate altfel, nu este vina ta, nu este vina lor si totul bine si frumos. Te superi ca ploua afara? Pe cine? Te superi ca mentalitatea lor este intr-un anumit fel? Pe cine? Pe ei? Pai nu ajuta cu nimic. Asa ca lasa lucrurile asa cum sunt, tu pastrand legatura cu ei, la un mod oarecum distant si tot ca pana acum. Nu te astepta sa te inteleaga.
Probabil cand o sa dai de o persoana, un partener de viata sa zicem, o sa zici ca "te intelege" la un moment dat. Da. Dar in sinea ta... tot tu ramai, tot tu cu mentalitatea si cu gandurile tale pe care acea persoana nu poate sa ti le citeasca. Dupa o sa vina si familia, copiii tai si asa mai departe. Fiecare "grup" facut in asa fel incat sa se inteleaga, dar nu cere mai mult de la asta. Sunt sigur ca ai prieteni care probabil nu sunt exact cum ai vrea sa fie, la fel sunt si parintii. Trebuie acceptati si trebuie sa intelegi ca viata ta este a ta, nu a lor si a nimanui. Fa din viata ta acea viata frumoasa pe care vrei sa o ai, nu pe a lor si nu te supara pe asta. Incearca sa rezolvi problemele intr-un mod pasnic cu ei. Sunt sigur ca nici ei nu vor sa o duca in extrema negatica.
Ar fi si cateva carti bune (pe care pot sa le recomand daca vrei) de citit despre asta, despre "rolurile" pe care le joaca fiecare persoana de-a lungul vietii si de care nu isi dau seama, rolul de prieten, de parinte, de om al legii si asa mai departe. Bine ar fi sa ne dam seama de asta si sa intelegem de ce actionam intr-un asa fel, fara sa ne lasam influentati de ce ne impinge de la spate.
Ar fi frumos ca o mama sa fie si cel mai bun prieten pentru copil. La fel si persoana iubita, la fel si toata lumea. De asta, trebuie sa intelegi aceste lucruri si sa fii chiar tu schimbarea ulterioara. La fel ca fiecare persoana care trece prin ce treci tu 
Daca nu, nu este nicio problema, ramai cu aceasta gandire si sunt sigur ca o sa o dai uitarii.
Mai mult de atat nu prea am cum sa te ajut. Bafta sa ai si o seara frumoasa in continuare ^_^
Multumesc pentru raspuns, daca nu fe superi, cum se numesc cartile? 
Răspunde
Incepe cu Eckhart Tolle – "Un pamant nou" Urmatoarele ar trebui sa vina de la sine
Sigur se gaseste si pe internet gratis in format pdf. Asta ca... o datorie a faptului ca si eu am citit.
Esti probabil in perioada adolescentei cand simti chestiile astea fata de orce adult pentru ca simti sa te maturizezi.Ai stat atat timp alaturi de ei si cand ti-ai facut o viață socială simti nevoia de rebeliune, sa fi pe cont propriu si etc.E ok totusi ca realizezi ca nu faci bine.
Era un film românesc in care un tată își snopeste băiatul in bătaie cu un cablu pentru ca a facut -o pe masa vita si pe el la înjurat cand la rugat sa lase pc-ul sa se pregătească de mers in vacanta, posibil sa fi vazut secventa.Asa ca daca nu vrei sa ajungi într-un stadiu in care sa te rupă cu cureaua macar trage -o pe mama ta deoparte si cu toata rusinea spune-i ceia ce simti si de ceia ce ai nevoie.
Cele mai bune sfaturi le poti cere lor, ai putea sa stai de vorba cu ei sa le spui ce te macina, ei sunt acolo sa aiba grija de tine si sa te asculte, nu lasa pe maine ce poti face azi si tine minte ca decat un sfat de la un strain mai bine un sfat de la cei care ti-au dat viata.
Cel mai bun sfat pe care pot sa ti-l dau in situatia asta e sa te deschizi familiei tale, ei au fost oameni buni cu tine si nu iti doresc raul iar tu ti-ai cam batut joc rau de ei, gandeste-te numai cum se simt ei. Spune-le problemele care te framanta, ei ar trebui sa fi fost primii care sa afle de ele. Incearca sa repari lucrurile, nu m-ar mira daca nu ar mai vorbi cu tine niciodata, doar gandeste-te cum ar fi sa cresti un copil ani de zile si el sa isi bata joc de tine din orice motiv. Respect pentru ei ca nu te-au batut cum mai fac parintii incompetenti si prosti rau, dar tu ai profitat de bunatatea lor.
Ma socheaza faptul ca tie nu iti mai pasa de efectiv viata lor, ei sunt familia ta, care iti vrea numai binele. Te gandesti numai la tine, esti mult prea imatura si egoista, ar fi vremea sa te schimbi! Nu stiu ce "prieteni" ti-ai facut tu, de îi evaluezi mai mult ca cei care ti-au dat viata si te iubesc. In legatura de probleme acelea de care vorbeai, nu e vina parintilor tai ca le ai. De ce te razbuni pe ei daca ei nici macar nu stiu despre ce e vorba? Nu stiu gravitatea problemelor tale dar sunt convins ca trebuia de mult sa le discuti cu parintii tai. Trebuie sa te schimbi. Ti-e frica sa vorbesti cu ei pentru ca ti se pare ca va fi cringe? In ce univers e asta un motiv sa iti ascuzi problemele de familie si sa îi batjocoresti? Pe bune, asta e un motiv atat de stupid din toate punctele de vedere. Tu trebuie sa iti schimbi atitudinea si sa te duci la ei si sa le marturisesti tot ce ai pe suflet! Spune-le cat de rau iti pare si de problemele pe care le-ai avut si poate cu putin noroc te vor ierta.
Chiar daca tu nu ai sentimente pentru ei, dintr-un motiv inexistent, macar prefa-te ca te bucuri sa ii vezi macar din respect pentru ei.
Si incearca de acum in colo sa le zambesti mereu si mereu sa vorbesti cu ei si sa ii ajuti! Sper ca ai inteles ce trebuie sa faci! Mult succes!
Multumesc mult pentru raspuns chiar ai foarte multa dreptate, m-ai facut sa realizez ceva. Chiar daca nu va fi prea usor dupa ca fac asta de 2 ani sper sa pot sa ma schimb. Ei ar fi dispusi sa faca orice pentru mine si sa uite tot in orice secunda. Asteapta dupa mine. Sunt oameni prea bunj pentru ce monstru au nimerit. Multumesc mult pentru raspuns
Va multumesc tuturor pentru timpul acordat si toate raspunsurile mi-au fost de folos foarte mult in felul lor. Chiar am foarte multe si multi copii si-ar dori sa le aiba..mama tocmai imi ia tlf de 4000 de lei dupa tot..va multumesc ca m-ati facut sa realizez!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
