Mă simt în permanență nefericită! Nu este doar o senzație de moment, ci mai degrabă un sentiment care durează de câteva luni bune. În urma cu 4 luni m-am despărțit de prietenul meu, cu care aveam o relație de aproape 2 ani. Nu ne-am certat doar ca eu m-am mutat la facultate in alt oraș și am decis de comun acord ca este mai bine așa. Relația dintre noi se recise foarte mult, pana cand pur si simplu s-a întrerupt orice comunicare și orice legătură. Ideea este ca in continuare ma simt confuză, nefericită și îmi vine sa plang mai tot timpul. Chiar daca m-am împăcat cu ideea ca nu mai suntem împreună, nu știu de ce gandul imi zboara tot la el.
Cand sunt in preajma prietenilor sau am alte activități, uit pentru o scurta perioada de momentele in care am fost fericita, dar cum am un moment de singurătate, mi se face dor de el.
Nu știu daca neapărat am simțit fericirea prin el, dar cert este ca aceasta a fost a doua mea relatie serioasă și poate chiar cea mai mare dragoste. Am 20 de ani și pana acum am avut 2 relații. O relație care a pornit la 15 ani și s-a terminat la 18, prietenul meu a plecat in Islanda la munca si aşa s-a incheiar orice legatura dintre noi. Iar a doua relatie, care a venit exact ca un pansament dupa prima relație, m-a făcut sa simt ca iubesc cu adevărat. In schimb am trait 2 experiențe neplacute deoarece am ramas de 2 ori însărcinată la intervale de aproape 9 luni de zile și părinții mei m-au obligat sa fac avort pentru ca aveam bac-ul si urma sa intru la facultate. Prietenul meu a aflat doar de primul avort facut de mine, deoarece mi-a fost rușine sa-i spun ca și a doua oara m-am lasat influențată de părerea părinților. Știam că nu ar fi reacționat tocmai ok, pentru ca in momentul in care i-am spus de prima sarcină a fost foarte supărat că nu i-am spus dinainte si poate nu s-ar fi ajuns la avort. In orice caz, faptul era deja consumat și nu se mai putea face nimic. Nu exista zi in care sa nu ma gandesc la ce am facut și sa nu imi pară rău, dar ce puteam sa fac, daca părinții mei m-au obligat sa fac avorturile?! Sufar mereu și ma intreb cum ar fi fost viața mea dacă as fi ascuns sarcinile macar timp de 3-4 luni de zile cand nu mai era nimic de făcut... Timpul a trecut și eu ma simt din ce in ce mai tristă, ma inchid in mine, plâng seara înainte sa adorm, și stau și ma gândesc ca am obținut tot ce și au dorit părinții mei: o nota buna la bac, am intrat la facultate la buget și totuși eu nu ma simt deloc împlinită cu mine însămi, din contra, o data cu trecerea timpului, incep sa ma gândesc la tot ce putea fi diferit in viața mea. Parintii mei sunt foarte fericiți cu mine și se mândresc cu ceea ce am realizat, dar eu chiar nu pot sa fiu fericită. Ma simt din ce in ce mai deprimata, cu fiecare zi ce trece îmi dau seama ca de fapt eu am făcut tot ce am făcut nu mai ca sa-i mulțumesc pe ai mei, și nu pe mine. Ce mai pot sa mai fac in această situație? Ce anume m-ar mai putea face sa ma simt împlinită? Va rog un sfat sincer! Mulțumesc!

Buna,
Uneori trecutul influenteaza prezentul,dar se poate rezolva prin actiuni prezente.
Inainte sa ajungi la avort,trebuia sa iei ceva masuri daca nu iti doreai sarcina.
Nici din greseli nu ai invatat de ai fost nevoita sa faci si al doilea avort.
Parintii te-ai obligat moral,nu cred ca iti lua nimeni gatu.
Nu mai fa ce iti zic parintii sau altii,analizeaza inainte.
Fa ce iti place si ce crezi ca e ok pentru tine,doar ai si tu o vocatie.
Dar fa ceva ce simti tu, nu ce iti spun altii sau ce te influenteaza.
Distreaza-te, simte-te bine dar axeaza-te putin si pe plan profesional.
Fi ehilibrata si lasa trecutu.
Cand o sa fi independenta, stapana proprilor decizi, fericirea va veni la pachet cu implinirea.
Concentreza-te pe solutii nu pe problme.
Succes!

Inca un pic si incepe facultatea, avand marea sansa sa-ti faci un viitor fericit!
Ai colegi noi, oameni care nu te cunosc si ai o mare sansa sa te afirmi, sa-ti faci prieteni si iubit nou.
Doar un pic de rabdare si totul se poate schimba in foarte bine!

Incearca sa-ti ocupi timpul astfel incat sa nu te mai gandesti la trecut.

Trebuie sa Il cauti pe Dumnezeu, doar El iti poate oferi alinare dupa lucrurile prin care ai trecut.

Citeste cu atentie :
Dumnezeu l-a facut pe om normal, si i-a spus sa traiasca normal, si i-a mai si explicat ce inseamna a trai normal. Tot ce este in afara normalului este anorma si anormal e sa furi, sa ucizi, sa minti, sa nu ai mila etc,.
Nu trebuie sa astepti ca alti oameni sa te faca fericita, pentru ca daca iti pui nadejdea in ei poti avea deziluzii. TU trebuie sa fii si sa traiesti fericita, iar asta nu se poate decat daca traiesti normal. O masina este creata ca sa circule, si soferul a primit de la creator niste regulli de circulatie, pe care daca nu le respecta duce la suferinta. Asa si omul, a fost creat pentru a trai, si a primit de la creator niste reguli pentru a trai fericit, iar daca nu le respecta duce la suferinta.
NU APARTIN NICI UNEI RELIGII, nu am interes sa caut enoriasi, dar cunosc f. bine Evanghelia, singura invatatura care trebuie stiuta si care trebuie sa faca parte din felul tau de a fi pentru a fi fericit deoarece in ea gasesti normalul. Inafara ei este anormalul, iar anormalul duce la suferinta. Cea mai mare greseala ar fi sa inveti Evanghelia de la mai marii unor biserici, ei te vor invata dogma lor religioasa care este complet diferita de Evanghelia lui Iisus. Invata singura, vei gasi acolo ca sfintii nu sunt altceva decat niste oameni normali, oameni care traiesc potrivit invataturii lui Iisus, ca ei se numesc crestini, si crestinii nu vor fi judecati
Eu asa am facut, acum am siguranta si stiu sigur ce am de facut in orice imprejurare.

Ca sa fie f.clar! Inveti pt.viitorul tau si nu pt.placerea parintilor tai.
O sa ai timp sa-ti intemeiezi o familie dar acum tine-te de scoala. Crezi ca daca pastrai sarcina era ok? Eu sunt convins ca nu!
Vrei sa te simti împlinită? La vârsta asta?
Nu te simti fericita desi in realitate ai multe motive să o faci?
Cred ca ai nevoie de ajutor specializat.
Sunt curios daca ai o listă cu priorități? Ce iti doresti tu cu adevărat? Ce crezi tu ca te-ar face fericita?

Un sfat foarte sincer,trebuie sa mergi la un psihiatru, ai nevoie de tratament, sau daca nu vrei sa mergi, poti lua tritico, o pastila seara la culcare.

Înțeleg de ce esti nefericită te simți vinovată si regreți decizile loate dar gândește că in viața se întâmplă unele evenimente cu un scop.
E greu sa ai un copil, toată grija si atâția ta va avea nevoie plus ca tu trebuia sa renunți la multe chestii.
Fii încrezătoare într-o zi vei gasi pe cineva cu care să ai o casă si copii iar tu poate vei avea posibilitatea de al întreține fără sa simți lipsă de ceva.
O sa fii tu fericită doar nu mai te întreba cum ar fi fost încearcă sa te gândesti ca asa poate e mai bine.

Crede-ma ca este mult mai bine ca ai facut avort deoarece la aceasta varsta inca nu iti dai seama de ce vrei cu adevarat.Gandeste-te ca nu cunosti un om dupa 10 ani de stat in casa cu el, dar dupa 2 ani ca sa ii faci si un copil? Si pe langa toate astea ai abia 20 ani.Viata e mult mai frumoasa crede-ma.In loc sa iesi sa te distrezi in club, la o cafenea, cu prietenele cand vrei te-ai imagina 24/24 stand cu un copil? Un copil e o responsabilitate foarte mare plus de asta n-ai mai avea timp sa te distrezi! Timp de copii tot o sa ai de la 30+. Stiu ca acum iti e greu pentru ca te-ai atasat de el dar trebuie sa fii desteapta si sa te gandesti la tine. Termina facultatea, incearca sa te axezi pe tine, sa devii cea mai buna varianta a ta si ai sa vezi ca baietii o sa vina pe parcurs. Sfatul meu este sa te distrezi, pentru ca anii astia nu vor mai veni, nu te mai gandi la trecut si incearca sa ti faci prieteni noi.Nu te mai arunca intr-o relatie serioasa momentan pentru ca la varsta asta chiar nu tin. Succes, o sa treci cu siguranta peste, sunt oameni care se despart dup 20-30 ani de casnicie, nu e un capat de lume! Ai nevoie doar de timp! Si nu uita, axeaza-te pe tine si o sa fie ok :*

Parerea mea este ca si daca tu iti faci un nou iubit gandul o sa iti fuga tot la fostul la momentele fericite alaturi de el. Cel mai bine ar fi sa il cauti sa iesi cu el la un suc si atunci iti vei da seama daca inca il mai iubesti si daca in preajma lui esti tot nefericita ( ceea ce nu cred), si nu mai fa tot timpul ca parintii. Uite eu sunt maritata de la 14 ani ceea ce nu imi este rusine sa recunosc nici parintii mei nu au fost de acord ai venit cu politia la baiat acasa, dar nu a avut ce sa ne faca penteu ca ne iubeam, despre copiii nici nu mai discut. Imi spumea intruna sa folosesc prezervativ, intr-un final am ramas insarcinata (16ani) si eu am ales sa fac acest copil in ciuda reprosurilor cum ca sunt prea mica cum ca mi se va inchide viitorul si orice distractie. Uite-ma acum " un baietel de 1an si 4 luni, un sot iubitor si cel mai important o casnicie frumoasa si fericita ". Sper sa imi iei sfatul in considerare si vei vedea tu singura daca din cauza fostului te simti simgura sau nu.