O sa va povestesc o întâmplare care până acum cel puțin mă afectează!
Părinții mei locuiau în Italia când eu m-am născut după 3 ani in Romania s-au despărțit, mama a fost nevoită să mă crească pe mine și fratele meu, pentru asta s-a întors în Italia singura și timp de 10 ani a stat acolo,evident a mai venit în Romania la mine și la fratele meu odată la un an,noi care stăteam la niste bunici foarte dificili și cu mentalitate învechită,am dus o viață nu tocmai ușoară,de aproape un an am venit și eu în Italia și mama vrea să își găsească pe cineva,ea are un prieten foarte bun cu care vorbește toată ziua,mie îmi spune că sunt geloasa/posesiva. Ce-i drept da nu îmi place când iese noaptea și eu stau singura și nu îmi place când vorbește cu prietenul ei,pe mine nu mă iubește,nu mă ia în brațe, nu mă pupa,nu îmi spune că mă iubește și spune că sunt eu nebuna. Îmi spune mereu să mă schimb altfel mă trimite la tata (cu care nu țin legătura, a spus clar că dacă îi trebuie copii își face) și nu am nimic sa-i spun decât că este un om de nimic! Ce ar trebui sa fac? Plâng des (în Romania aveam o perioada când plângeam in fiecare zi)credeți că este nevoie de psiholog?

Fi mai înțelegătoare cu mama ta. Las o sa și refacă viata. Asta nu înseamnă că ea nu te iubește. Va veni vremea când și tu vei cunoște pe cineva și vei dori sa fi cu acea persoana

Buna, si parintii mei sunt plecati in strainatate de 8 ani si vin acasa undeva la 2 luni pe an (1 luna iarna si 1 vara), nu pot spune ca e usor si eu stau tot cu bunicii si fratele meu mai mic decat mine cu 7 ani, deci pot spune ca partial iti inteleg durerea.

*Pentru inceput, ai putea sa vorbesti cu mama ta, sa ii spui ca te simti neglijata, ca iti doresti mai multa iubire, trandete, mai mult timp petrecut impreuna cu "familia", chiar ii poti reprosa asta, parerea mea ca si-a cat neglijat atributiile de mama, cele mai importante, acelea de a avea grija ce copii ei, daca te va intelege o sa fie bine. Inteleg ca mama ta are nevoie de un partener si asta ar trebui sa faci si tu, totusi modul ei de a-si trata odraslele nu este unul cat de putin potrivit a gresit si trebuie sa inteleaga asta, ca un parinte care ai facut un copil trebuie sa stii care sunt prioritatiile in viata, prima data viata copilului, apoi viata ta, iar mama ta se pare ca a uitat aceste chestii "de baza"

*Ii poti cere mamei tale numarul tatului, sa-l suni, sa vezi ce face, daca o sa vrea sa auda de tine, daca nu imi pare rau, dar probabil ca el va vrea sa stea cu tine, ii poti spune cum sta situatia si te poti muta la el, daca cu mama ta simti ca nu se mai poate trai, apoi daca mai simti nevoia sa mergi la un psiholog spune-i tatalui tau asta, te va intelege si o sa te duca. Sa stii ca tatii, uneori sunt mai grijuli decat mamele, deoarece tatii iau unele lucruri mai in gluma, tatii stiu sa glumeasca.

Sper ca te-am ajutat, succes!