Bunicul meu incearca sa o termine psihic pe bunica, el fiind mutat de acasa, la alta casa tot a lui. Vine periodic si goleste din casa.
Ce se poate face? Nu de alta, dar femeia asta e distrusa psihic.
Doar cu mine si cu fratele meu mai vorbeste bunicul.
Orice idee, orice merge, numa ziceti, ca eu nu sufar sa o vad asa. Deja e asa distrusa ca nu pot vorbi nimic cu ea, pur si simplu e la fel ca si cand as vorbi cu un sac de cartofi care nu stie sa raspunda nimic. Incerc si eu sa caut solutii. Mersi, sa aveti cea mai faina zi.

Exista o cale legala de interdictie. Nu stiu prea bine dar trebuie mers la un avocat cu martori ca a parasit domiciliul si fura din casa. Nu are voie sa se atinga de cat de lucrurile personale. Daca ia bunuri comune se considera furt si poate intra in puscarie.

Da-mi mesaj daca vrei. Dar iti dai si mail-ul.

Discuta cu el intr-un mod respectos si stabiliti niste limite clare. Sper s iti fie utile unele idei din acest articol.
Bunicii: Bucuriile şi necazurile lor
„Îmi place să fiu bunic! Te bucuri de nepoţi fără să te simţi răspunzător de ei. Îţi dai seama că ai o anumită influenţă în viaţa lor, dar aceasta nu înseamnă că ai ultimul cuvânt. Părinţii sunt cei care au ultimul cuvânt." — Gene, un bunic.
CE ASPECT al faptului de a fi bunic stârneşte un asemenea entuziasm? Cercetătorii scot în evidenţă faptul că pretenţiile pe care le au părinţii în mod firesc de la copiii lor pot genera multă încordare. Întrucât, în general, bunicii nu trebuie să aibă pretenţii de acest gen, ei se pot bucura de relaţii mai puţin încordate cu nepoţii lor. Potrivit cuvintelor lui Arthur Kornhaber, doctor în medicină, ei sunt liberi să-şi iubească nepoţii „pentru simplul fapt că sunt nepoţii lor". O bunică pe nume Esther mărturiseşte: „Ca mamă, zilnic trăiam din plin pe plan afectiv alături de tot ceea ce făceau copiii mei. Ca bunică, mă simt liberă să mă bucur de nepoţi şi să-i iubesc".
În plus, bunicii au înţelepciunea şi competenţa câştigate odată cu înaintarea în vârstă (Iov 12:12). Având în vedere că nu mai sunt tineri şi lipsiţi de experienţă, bunicii au mulţi ani de experienţă în ce priveşte creşterea copiilor. Întrucât au învăţat din propriile greşeli, în prezent probabil ei sunt mai competenţi în îngrijirea copiilor decât atunci când erau mai tineri.
Prin urmare, dr. Kornhaber conchide: „Între bunici şi nepoţi este necesară o relaţie sănătoasă, bazată pe iubire, iar aceasta cu scopul de a păstra bunăstarea afectivă şi fericirea celor trei generaţii. Această legătură este un drept pe care copiii îl câştigă prin naştere,. . . o moştenire lăsată posterităţii de cei mai înaintaţi în vârstă, moştenire de care beneficiază fiecare membru al familiei". În revista Family Relations se spunea ceva asemănător: „Bunicii care îşi intră în rol cultivă un simţ mai acut al bunăstării şi al moralităţii".
Rolul bunicilor
Există foarte multe roluri valoroase pe care le pot îndeplini bunicii. „Ei îşi pot susţine copiii căsătoriţi", spune Gene. „Eu cred că, procedând astfel, ei pot atenua unele dintre situaţiile dificile cu care se confruntă părinţii tineri." De asemenea, bunicii pot face mult pentru a-şi susţine propriii nepoţi. Deseori, bunicii sunt cei ce relatează povestirile care îl ajută pe copil să cunoască istoria familiei. De multe ori, bunicii au un rol-cheie în transmiterea moştenirii religioase a familiei.
În multe familii, bunicii au rolul de mentori de încredere. „Probabil există anumite lucruri pe care copiii vi le vor împărtăşi vouă, lucruri pe care nu se simt liberi să le spună părinţilor", spune Jane, menţionată în primul articol. În general, părinţii primesc cu bucurie un sprijin suplimentar de acest fel. Potrivit unui studiu, „peste 80 la sută dintre adolescenţi îi considerau pe bunici confidenţii lor. . . Foarte mulţi nepoţi adulţi ţin legătura în permanenţă cu bunicii lor cei mai apropiaţi".
Un bunic iubitor poate avea un rol deosebit de important în ceea ce priveşte creşterea adecvată a unui copil căruia îi lipseşte acest lucru acasă. „Bunica mea a fost cea mai importantă persoană din primii ani ai copilăriei", scrie Selma Wassermann. „Bunica a fost cea care a intervenit în creşterea mea şi mi-a umplut viaţa. Avea o poală mai mare decât plaja Miami, iar când mă lua în poală mă simţeam în siguranţă. . . De la bunica am învăţat cele mai importante lucruri despre mine, şi anume că eram iubită şi, prin urmare, atrăgătoare." — The Long Distance Grandmother (Bunica de la mare distanţă).
Situaţii tensionate în familie
Totuşi, nu înseamnă că dacă eşti bunic nu întâmpini probleme şi situaţii tensionate. O mamă, de exemplu, îşi aduce aminte de o dispută pe care a avut-o cu mama ei cu privire la metoda corectă de a ajuta bebeluşul să râgâie. „Aceasta a creat o ruptură între noi într-o perioadă în care eram foarte vulnerabilă." Este lesne de înţeles că părinţii tineri doresc ca părinţii lor să fie de acord cu modul în care îşi cresc ei copiii. Astfel, sugestiile părinţilor bine intenţionaţi pot fi percepute drept critici usturătoare.
În cartea sa Between Parents and Grandparents (Între părinţi şi bunici), dr. Kornhaber vorbeşte despre doi părinţi care se confruntă cu altă problemă larg răspândită. O mamă spune: „Părinţii mei mă invadează în fiecare zi şi se supără dacă nu sunt acasă când sosesc ei. . . Ei nu se gândesc la mine: la sentimentele mele, la intimitatea mea". Un tată se plânge: „Părinţii mei sunt foarte posesivi cu privire la fetiţa mea. Ei dorm cu Susie, mănâncă cu Susie şi se gândesc la Susie, douăzeci şi patru de ore din 24.  . . Intenţionăm să ne mutăm".
Uneori, bunicii sunt acuzaţi şi că-i răsfaţă pe nepoţi copleşindu-i cu daruri. Bineînţeles, pentru un bunic generozitatea este un lucru tot atât de natural ca şi faptul de a respira, dar unii se pare că întrec măsura în această privinţă. Totuşi, în unele cazuri, nemulţumirea părinţilor poate avea la bază gelozia (Proverbele 14:30). „Părinţii mei au fost foarte severi şi restrictivi cu mine", mărturiseşte Mildred. „În schimb, cu copiii mei ei sunt generoşi şi [toleranţi]. Sunt geloasă deoarece nu şi-au schimbat deloc modul în care mă tratează." Oricare ar fi motivele, pot apărea probleme dacă un bunic nu respectă dorinţele părinţilor când este vorba despre oferirea de cadouri.
Astfel, bunicii vor da dovadă de înţelepciune dacă îşi vor manifesta generozitatea cu discernământ. Biblia arată că ce e prea mult, chiar şi când e vorba de un lucru bun, poate dăuna (Proverbele 25:27). Dacă nu sunteţi siguri cu privire la ce fel de daruri sunt potrivite, vorbiţi cu părinţii copiilor despre acest lucru. Astfel veţi „şti să daţi daruri bune copiilor voştri". — Luca 11:13.
Iubirea şi respectul sunt factorii primordiali!
Din nefericire, unii bunici se plâng că munca lor de baby-sitter este luată ca de la sine înţeles. Alţii sunt de părere că nu li se dă posibilitatea să-şi vadă nepoţii. Iar unii spun că copiii lor adulţi îi ocolesc fără măcar să le explice de ce. Asemenea probleme dureroase pot fi deseori evitate dacă membrii familiei manifestă unii faţă de alţii iubire şi respect. Biblia spune: „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu este invidioasă;. . . nu caută folosul său, nu se aprinde de mânie,. . . suferă toate, crede toate, nădăjduieşte toate, rabdă toate". — 1 Corinteni 13:4, 5, 7.
Probabil sunteţi un părinte tânăr, iar bunica vă dă o sugestie sau vă face o observaţie bine intenţionată, dar iritantă. Aveţi motive întemeiate să vă „aprindeţi de mânie"? De fapt, Biblia arată că femeile creştine mai în vârstă sunt cele care au rolul de a le învăţa „pe cele tinere să-şi iubească soţii şi copiii, să fie cumpătate, curate, gospodine bune" (Tit 2:3–5). Şi nu doriţi atât voi, cât şi bunicii acelaşi lucru, şi anume binele copiilor voştri? Din moment ce dragostea „nu caută folosul său", probabil ar fi mai bine să vă concentraţi asupra necesităţilor copilului vostru şi nu asupra sentimentelor voastre. Acest mod de a proceda vă poate ajuta să evitaţi faptul de a vă „provoca unii pe alţii" din orice iritare minoră. — Galateni 5:26.
Este adevărat, probabil vă este teamă că prea multă generozitate vă va răsfăţa copilul. Dar, de obicei, bunicii nu sunt rău intenţionaţi când îşi manifestă generozitatea. Majoritatea specialiştilor sunt de acord cu faptul că modul în care vă educaţi şi vă disciplinaţi voi copilul va avea un efect mult mai mare decât intervenţia ocazională a unui bunic. Un medic dă următorul sfat: „Păstrarea simţului umorului poate ajuta foarte mult".
Dacă aveţi motive întemeiate de îngrijorare cu privire la vreo chestiune legată de îngrijirea copilului, nu îi împiedicaţi pe părinţii sau pe socrii voştri să ia legătura cu copilul. Biblia spune: „Planurile nu reuşesc, când lipseşte sfatul, dar se împlinesc când sunt mulţi sfătuitori" (Proverbele 15:22). La „timpul potrivit", discutaţi serios şi faceţi-le cunoscut îngrijorările voastre (Proverbele 15:23). De multe ori se pot găsi soluţii.
Sunteţi bunic sau bunică? Atunci este foarte important să manifestaţi respect faţă de părinţii nepotului. Bineînţeles, vă veţi simţi obligaţi să vorbiţi dacă vedeţi că nepotul vostru este în pericol. Dar, în timp ce este firesc să vă iubiţi nepoţii şi să vă îngrijiţi de ei, părinţii — nu bunicii — au responsabilitatea de a-şi creşte copiii (Efeseni 6:4). Biblia le porunceşte nepoţilor voştri să-şi respecte părinţii şi să-i asculte (Efeseni 6:1, 2; Evrei 12:9). Aşadar, încercaţi să nu-i asaltaţi pe părinţi cu sfaturi nesolicitate sau să le subminaţi autoritatea părintească. — Compară cu 1 Tesaloniceni 4:11.
Este adevărat, nu e întotdeauna uşor să rămâneţi neutri, să vă abţineţi să vorbiţi — probabil chiar să aşteptaţi cu sufletul la gură — şi să-l lăsaţi pe copilul vostru să-şi îndeplinească responsabilitatea ca părinte. Dar, potrivit spuselor lui Gene, „dacă ei nu cer sfaturi, trebuie să-i susţineţi în ceea ce ei cred că este cel mai bine pentru copiii lor". Jane afirmă: „Sunt atentă să nu spun: «Aşa trebuie să faci!» Există mai multe modalităţi de a face anumite lucruri, iar dacă eşti încăpăţânat, pot apărea probleme".

Sa schimbe yala.

Ti am scris pe mess. daca esti de acord imi raspunzi.acum am putina treaba.revin peste cateva ore

Cel mai bun lucru e INPACATUL.Si eu am BUNICI ca si doi copi mici si proti inca un pic si se bat.ASTA e ai mei sau inpacat.Bafta sper ca tam ajutat.