| AGoofi a întrebat:

Cine ma ajuta si pe mine cu ceva?happy Dau funda!
Deci...ar trebui sa fac o compunere cu titlul "Prietenul la nevie se cunoaste". Cine imi poate da exemplu de o poveste. Cea ma frumoasa primeste fundita? happy Mersi

Răspuns Câştigător
| Enigmă a răspuns:

Paii eu si prietena mea facem lucruri total diferite.
Unua dintre "aventurile noastre " ar fi:
Eram la ora de sport, iar langa scoala noastra se afla o casa care nu a fost locuita de mult. Era intuneric [aveam ore dupa masa iar sportul era ultima ora]
Si deodata se aud niste tobe. O chitara. Liniste. Tobe din nou, care nu se mai opreau.
Era foarte tare. Apoi am inceput sa strigam sperand ca persoana care canta la acel instrument sa iasa afara. Nu am auzit nimic.
Ne-am hotarat ca dupa ore sa intram ina cea casa, si in curte si sa vedem cine canta.
Nu mai aveam rabdare asa ca am sarit gardul dintre scoala si casa aceea.
Apoi am batut in geam. Nu raspundea nimeni dar de fiecare data cand spuneam ceva genn "Heii, te rog arata-te" batea cate putin apoi astepta sa vada ce spunem, sau "Baii asta e o fantoma" si apoi se auzeau tobele care parca ma contraziceau.
Isi batea joc de noi.
Am vrut sa intram in cladire, cu gandul ca la tobe se afla un baterist/a pana in 20 de ani, punk/rock-er [asa era in imaginatia noastra]
Dupa ce am intrat tobele sa auzeau tot mai tare.
Amandoua tremuramlaughing.
Usa era intredeschisa. Era uns ingur om (in jur de 60 de ani) chel, si batran. El ne-a observat si noi am luat-o la fuga.
Dupa ce am iesit usa scolii era incuiata [nu am mai putut sarii gardul] iar prietena mea a ramas sa vorbeasca cu acea persoana.
Nu s-a mai intors in acea ora de sportlaughing.
Imi faceam griji si o sunam din minut in minut dar nu raspundea.
De atunci nu am mai vazut-o niciodata.straight face
Glumeeescrolling on the floor.
Dupa ora am mers la tipul acela.
Prietena mea era cu el si vorbeau.
Era profesorul de muzica,
Dar din cauza sperieturii nu l-am recunoscut.
laughing.
CIudat nu?

Te rooog frumos`love struck da-mi o funda:*

7 răspunsuri:
| Th3eo a răspuns:

La marginea unui sat trăia un băiat sărac, care planta flori şi le vindea pentru a-şi câştiga existenţa. În mijlocul satului, într-o casă mare şi arătoasă, trăia morarul, un om foarte zgârcit şi lăudăros. Morarul ştia de sărmanul băiat care trăia din negoţul cu flori şi ca să-i ofere zilnic soţiei sale câte un coş cu flori, îl amăgea că îi este prieten şi ca prietenii trebuie să împartă totul între ei. Cu toate că ştia că băiatul este foarte sărac, niciodată nu-l răsplătea pentru coşul cu flori.
De la un timp, morarul venea foarte des pe la băiat dar nu pentru flori, ci pentru a-l lua să-l ajute la diferite treburi în gospodărie. Pentru a-l convinge, el îi spunea mereu băiatului:
- Băiete, vino să mă ajuţi, doar suntem prieteni adevăraţi şi ai mare noroc cu un aşa prieten. Şi aşa morarul îl amăgea cu vorbe linguşitoare, fără a-i da vreodată bani. Bietul băiat, trebăluind tot timpul prin gospodăria morarului n-a mai avut timp să-şi ude florile şi acestea s-au uscat. Acum era tare necăjit căci iarna era aproape şi el nu avea bani nici de lemne, nici de mâncare. Singurul lucru cu care se consola era prietenia cu morarul. Aşa că într-o zi, înfometat şi înfrigurat, bătu la uşa morarului, hotărât să-i ceară ajutor.
- Ce vrei de la mine şi ce cauţi la poarta mea? se răsti morarul la băiat, uitând că acesta l-a ajutat atunci când a avut nevoie.
- Am venit să mă ajuţi, doar suntem prieteni şi ai spus că prietenii adevăraţi se ajută la nevoie.
- Bine, bine – suntem noi prieteni, dar asta nu înseamnă să vii la uşa mea să mă faci de râs. Fiecare are grijă de sine şi tu ar trebui să te gândeşti la ziua de mâine, aşa că îmi pare rău. Frate, frate dar brânza-i pe bani, şi i-a închis uşa în nas.
În acel moment, sărmanul băiat a înţeles ce fel e prieten îi era morarul.

| lola_7409 a răspuns:

Exact asta am avut si eu pe clasa a 10a de facut

mira
| mira a răspuns:

Inventeaza tu o poveste daca n-ai trait una.

| GogosikaInfuriata a răspuns:

Inspira-te dintr-o poveste reala (a ta sau a altora) happy kiss

| Anonima3127 a răspuns:

Pai hai sa iti spun povestea mea...

De vreo 4 ani, m`am certat foarta tare cu prietena mea cea mai buna.Desi eram de nedespartit inainte, din acea clipa nu ne-am mai vorbit.Ne ignoram pur si simplu.Nu ne mai salutam, nu nimic.Eu ma amageam ca am si alti prieteni pe langa ea.Si asa era, aveam foarte multi prieteni, in care puteam avea incredere, cu care ieseam, cu care ma distram.La fel si ea avea prieteni cu care credea ca m`a inlocuit, exact asa cum credeam si eu.Si asa a trecut un an din viata noastra, un an in care nu ne-am vorbit absolut deloc.Asta pana intr-o zi.Nu stiu daca a fost pur si simplu coincidenta, sau a intervenit destinul, sau a fost mana lui Dumnezeu, cert este, ca amandoua am trecut in aceeasi perioada printr`o deceptie.Eu cand am aflat de ce i s`a intamplat, primul lucru pe care am vrut sa-l fac, a fost sa o sun. Dar era deja prea tarziu, caci telefonul meu a sunat, si persoana de la celalalt capat al liniei era tocmai ea.De atunci suntem mai apropiate ca niciodata, si ne-am convins ca prietenia dintre noi este una adevarata, si acum stim, ca indiferent de ce se v-a intampla vom ramane mereu prietene.

Sper ca te-am ajutat.>big grin

| gigiro a răspuns:

Chiar nu ai prieteni? Sau parintii tai? Sunt mii de situatii in care apare aceasta problema.Nu te ajuta familia, dar te ajuta prietenii

| Zenithf a răspuns:

Cunosti pilda bunului samaritean, ce alt exemplu mai bun pentru o astfel de compunere?