Cine ma ajuta si pe mine cu ceva? Dau funda!
Deci...ar trebui sa fac o compunere cu titlul "Prietenul la nevie se cunoaste". Cine imi poate da exemplu de o poveste. Cea ma frumoasa primeste fundita? Mersi

Chiar nu ai prieteni? Sau parintii tai? Sunt mii de situatii in care apare aceasta problema.Nu te ajuta familia, dar te ajuta prietenii

Cunosti pilda bunului samaritean, ce alt exemplu mai bun pentru o astfel de compunere?

Inventeaza tu o poveste daca n-ai trait una.

Inspira-te dintr-o poveste reala (a ta sau a altora)

Pai hai sa iti spun povestea mea...

De vreo 4 ani, m`am certat foarta tare cu prietena mea cea mai buna.Desi eram de nedespartit inainte, din acea clipa nu ne-am mai vorbit.Ne ignoram pur si simplu.Nu ne mai salutam, nu nimic.Eu ma amageam ca am si alti prieteni pe langa ea.Si asa era, aveam foarte multi prieteni, in care puteam avea incredere, cu care ieseam, cu care ma distram.La fel si ea avea prieteni cu care credea ca m`a inlocuit, exact asa cum credeam si eu.Si asa a trecut un an din viata noastra, un an in care nu ne-am vorbit absolut deloc.Asta pana intr-o zi.Nu stiu daca a fost pur si simplu coincidenta, sau a intervenit destinul, sau a fost mana lui Dumnezeu, cert este, ca amandoua am trecut in aceeasi perioada printr`o deceptie.Eu cand am aflat de ce i s`a intamplat, primul lucru pe care am vrut sa-l fac, a fost sa o sun. Dar era deja prea tarziu, caci telefonul meu a sunat, si persoana de la celalalt capat al liniei era tocmai ea.De atunci suntem mai apropiate ca niciodata, si ne-am convins ca prietenia dintre noi este una adevarata, si acum stim, ca indiferent de ce se v-a intampla vom ramane mereu prietene.

Sper ca te-am ajutat.>

La marginea unui sat trăia un băiat sărac, care planta flori şi le vindea pentru a-şi câştiga existenţa. În mijlocul satului, într-o casă mare şi arătoasă, trăia morarul, un om foarte zgârcit şi lăudăros. Morarul ştia de sărmanul băiat care trăia din negoţul cu flori şi ca să-i ofere zilnic soţiei sale câte un coş cu flori, îl amăgea că îi este prieten şi ca prietenii trebuie să împartă totul între ei. Cu toate că ştia că băiatul este foarte sărac, niciodată nu-l răsplătea pentru coşul cu flori.
De la un timp, morarul venea foarte des pe la băiat dar nu pentru flori, ci pentru a-l lua să-l ajute la diferite treburi în gospodărie. Pentru a-l convinge, el îi spunea mereu băiatului:
- Băiete, vino să mă ajuţi, doar suntem prieteni adevăraţi şi ai mare noroc cu un aşa prieten. Şi aşa morarul îl amăgea cu vorbe linguşitoare, fără a-i da vreodată bani. Bietul băiat, trebăluind tot timpul prin gospodăria morarului n-a mai avut timp să-şi ude florile şi acestea s-au uscat. Acum era tare necăjit căci iarna era aproape şi el nu avea bani nici de lemne, nici de mâncare. Singurul lucru cu care se consola era prietenia cu morarul. Aşa că într-o zi, înfometat şi înfrigurat, bătu la uşa morarului, hotărât să-i ceară ajutor.
- Ce vrei de la mine şi ce cauţi la poarta mea? se răsti morarul la băiat, uitând că acesta l-a ajutat atunci când a avut nevoie.
- Am venit să mă ajuţi, doar suntem prieteni şi ai spus că prietenii adevăraţi se ajută la nevoie.
- Bine, bine – suntem noi prieteni, dar asta nu înseamnă să vii la uşa mea să mă faci de râs. Fiecare are grijă de sine şi tu ar trebui să te gândeşti la ziua de mâine, aşa că îmi pare rău. Frate, frate dar brânza-i pe bani, şi i-a închis uşa în nas.
În acel moment, sărmanul băiat a înţeles ce fel e prieten îi era morarul.

Exact asta am avut si eu pe clasa a 10a de facut