Cum as putea sa-i dezobisnuiesc pe ai mei sa ma strige cu un diminutiv (de-a dreptul penibil)? Am 19 ani si e frustrant sa vad ca ma striga la fel ca atunci cand aveam 5 ani. Mai rau e ca nu prea se pot...? (mai mult)

Question

Cum as putea sa-i dezobisnuiesc pe ai mei sa ma strige cu un diminutiv (de-a dreptul penibil)? Am 19 ani si e frustrant sa vad ca ma striga la fel ca atunci cand aveam 5 ani. Mai rau e ca nu prea se pot abtine nici cand sunt alte persoane de fata sau atunci cand povestesc despre mine cuiva. Am incercat sa nu mai reactionez atunci cand mi se adreseaza asa, dar nu a mers deloc, iar eu ma enervez tot mai tare de fiecare data cand aud. :|

gigiro · Accepted Answer

Indiferent cum suna diminutivul, e doar un diminutiv si nu o porecla sau un cuvant jignitor, chiar daca tie nu-ti place.Pentru parintii tai, tu vei ramane legata de acel cuvant sau imagine sau mai stiu eu ce.Si eu imi alint baiatul, in diverse moduri, si nu se supara pe mine.Nu uita ca acest cuvant inseamna pentru ei foarte multe, ei te vor asocia mereu cu acel ceva. Mai gandeste-te ca sunt parinti care nu-si alinta deloc copii.si altii nu au deloc parinti.Sunt mii de copii care nu au fost strigati de catre o mama.Fii mandra de parintii tai, nu te mai lasa agresata de un cuvant nevinovat, sunt lucruri mult mai grave. Cu timpul, si tu poate iti vei alinta copii cu cuvinte care lor nu le vor face placere.Chiar daca te simti penibil in fata prietenilor sau colegilor, ei vor intelege ca tu nu esti ca in alint. Eu nu as putea reprosa niciodata parintilor mei faptul ca m-ar alinta cu diminutive nepotrivite. Cand nu vor mai fi, vei dori sa. i mai auzi adresandu. te asa. Fa un exercitiu de imaginatie, chiar crezi ca-ti va fi mai bine daca nu-i vei mai auzi? Eu cred ca e o falsa problema, care te deranjeaza pe moment.Si daca totusi te deranjeaza atat de mult, incearca sa. i dezobisnuiesti, adresandu-te lor cu acelasi cuvant(diminutiv) de mii de ori pe zi, pana vor intelege ce agresiv poate fi.

Zenithf · Answer

Este ceva frumos, tu pentru ei vei fi mereu copilul lor, draga lor Irinuca. Este o dovade de iubire din partea lor cand te cheama asa. Lasa colegii de la lucru si pe functionarii de la stat se te cheme pe nume, in caminul tau tu sa ramai Irinuca lor cea iubita. Bravo @gigiro, un raspuns foarte bun. Scuza-ma ca ti-am zis pe diminutiv.
Acuma, sa-ti povestesc cate ceva din prorpia experienta, pe fratele meu il cheama Viorel Andrei si parintii mei il chemau Relutu. Dar in scoala, inca din clasa 1 a fost chemat Andrei si asa i-a ramas numele. Eu sunt Florin Ioan, fratele meu imi zice Ioane. Cand am fost undeva la tara ei ma chemau toti cu Florin, cand a ajuns el acolo, parca am uitat ca ma cheama asa si raspundeam numai cand ma strigau Ioane. Si nu ca nu mi-ar place numele meu. :D

clauss · Answer

Nu realizeaza ca esti o domnisoara, explica le ca nu mai esti copil si ca nu ti place cum te striga

IrinaAndreea · Answer

Am incercat ambele variante: si cu vorba buna, si cu ignorarea, dar tot ei imi sar in cap cand fac asa. Problema e ca stau si cu matusa, pe care o cheama tot Irina si de asta ma striga pe mine asa, ca sa ne deosebeasca cica. As prefera Andreea sau orice alt nume, numai sa nu-i mai aud. Si nici sa nu credeti ca sunt vreo imatura, ca sa merit un asemenea diminutiv. :-< Multumesc celor care au raspuns!

SweetyNuta · Answer

Mi s-a intimplat!

Incearca sa vorbesti cu parintii tai si sa le explici ca nu te simti bine atunci cind iti zic ca cind erai micuta.Este posibil sa dureze mai mult dar poate sa mearca.Eu cred ca o sa se obisnuiasca greu.

Incearca...

Bafta!

ioana_6413 · Answer

şi mie îmi făceau aşa, dar de fiecare dată când ziceau pe poreclă îi corectam şi s.au obişnuit :)) şi dacă mă strigau tot pe poreclă nu răspundeam. :))

Psihologul · Answer

Incearca sa le spui ca te deranjeaza, discuta cu ei, spune-le ca te enerveaza cand iti spune asa, ca nu mai esti un copil. Asa am facut si eu si am scapat de o porecla penibila.

sweetgirl_3609 · Answer

Mai intii spune-le ca nu mai vrei sa fii numita asa...si cind te vor striga cu acel nume, tu nici sa nu te intorci, parca nici nu ai auzi. Cred ca va merge...
Bafta!

Alina97 · Answer

Încearcă să te acomodezi dar spui că ai 19 ani.Roagă-i şi tu să nu îţi mai spună asa sau cel puţin nu îi mai lua in considerare. Dar totusi ei te iubesc şi le place sa iti spuna asa. Poart o discutie cu ei si poate vor întelege.
Succes

Ada_9046 · Answer

Incearca sa-ti gasesti singura o "porecla" care sa iti placa, apoi sa-i obisnuiesti si pe ai tai cu ea. In felul acesta vor putea sa te deosebeasca de matusa ta fara a folosi acel diminutiv.
Bafta! :)

eu_6788 · Answer

Spunele in fata ca nu iti place cum te striga ai si tu un nume nu trebuie sa te alinte ai si tu o varsta nu ii lasa sa te faca de ras in fata prietenilor sau rudelor.
Spunele ca daca te mai striga asa nu vei mai raspunde si ii vei ignora atunci isi vor da seama si se vor calma crede-ma asa am facut si eu deci iti spun din experienta
Succes
:D:D:D:D:D:D:D:D:D:D:D

kidutsa_5789 · Answer

Spunele odata, cand nu sunt nervosi etc. verde in fata, spune-le ca nu mai esti un copil, si sper ca esti constienta ca iti spun asa doar pentru ca te iubesc.

Ochiialbastrii · Answer

Ai  putea sa stai de vorba cu ei si sa le explici ca nu iti place sa te strige asa! si ca ai vrea sa nu te mai strige asa :*. Daca le-ai explica frumos.serioasa poate te`ar intelege :)

laurahl_7225 · Answer

Cred ca irinuca

anonim_4396 · Answer

Da cum te chema la 5 ani? spune-mi in privat, sa vad daca e penibil. dimininutivul poate fi folositor de multe ori.

Meaningful · Answer

Foarte bune raspunsuri ai primit de la @gigiro si @Zenithf.

As vrea sa aduc o completare la spusele lor, avand ca fundament propria mea experienta.

Mi s-a intamplat sa ma supere aceste diminutive pe care le-am primit vreme indelungata.
 
Chiar si de acum ele mai continua pentru ca iubirea ii face pe oameni sa le foloseasca mult mai des decat dorinta de a batjocori.
Ce am vazut insa ca a facut o diferenta si a scazut decisiv frecventa acestor diminutive in graiul familiei, in ce ma priveste a fost Declaratia mea de Independenta Financiara.
Imediat ce am inceput sa produc bani prin valorificarea abilitatilor mele, aceste diminutive au scazut.
S-a intamplat un lucru incredibil : iubirea lor nu doar ca a ramas aceeasi, ci a crescut simtitor fata de mine. 
In acelasi timp se mai intampla un proces : diminutivele scadeau si ei ma tratau mai degraba ca un egal al lor si uneori chiar ca un lider printre ei.
Mare atentie la sentimentele tale vizavi de manifestarea iubirii lor fata de tine prin intermediul diminutivelor.
Faptul ca te supara atat de mult inseamna doar ca esti prezenta la frustrarea care inconstient zace in tine vizavi de faptul ca inca nu ai facut tot ce ti-a stat in putere pentru a aduce valoare lumii din care faci parte.
Ai un suflet gratios, o minte senina si dorinta, fie ea constienta sau nu, de a calca pe pasii oamenilor mari ce ti-au precedat de-a lungul istoriei. 
Insa pana nu te trezesti cu determinare in fiecare dimineata si adormi cu zambetul trudit al satisfactiei pe chip, se va intampla sa fii dezamagita, si dezamagirea va fi asupra ta.
Fa-ti un crez al tau ca in fiecare zi sa dai tot ce ai mai bun in tine.
Cauta sa afli vocatia ta. Ce menire ai tu in lumea asta. Cum poti contribui. Ai o fire de artist. Dar nu e suficient sa stii asta. Actioneaza. Transformati talentele in abilitati. Si pune-ti abilitatile la munca oferind valoare celor ce te inconjoara. 
Abia in momentul in care timpul incepe sa iti fuga de sub picioare, atunci esti pe drumul cel bun. 
Asta se numeste starea de flow.
Sir Ken Robinson si Mihaly Csikszentmihaly te pot lamuri in aceasta privinta considerabil mai mult si mai bine decat imi sta mie in putere. 
Succes!

IrinaAndreea · Answer

Multumesc pentru raspunsul complex! :) Chiar daca a trecut mult timp de cand am postat intrebarea, problema tot nu s-a rezolvat de tot. In 2012 m-am mutat in chirie si lucrez de un an, dar parintii inca ma ajuta pentru ca e salariul prea mic pentru a-mi plati si taxa de la master (ei au insistat sa il fac, eu mi-am dorit mult, dar puteam sa-l mai aman)...Nu pot sa spun ca nu s-a mai schimbat atitudinea lor fata de mine, dar tot nu e asa cum mi-as dori. Probabil ai dreptate, cand nu voi mai depinde deloc de banii lor, vor sta altfel lucrurile. Ma straduiesc sa gasesc altceva, dar pana nu termin masterul nu prea am ce face...

Anghelina · Answer

Irina am avut si eu aceste probleme, te inteleg.Eu le-am demonstrat parintilor ca sunt deja mare amintindu-le de virsta mea, gateam ceva gustos pentru ai impresiona, le dadeam exemple ca prietenelor mele li se permit mai mult decit mie.Bafta cred ca vei reusi!