De ceva timp îmi tot răsuna tot felul de gânduri in minte, am tot felul de momente de derealizare. Îmi tot pun întrebări despre diverse nimicuri. Sunt tot mai dezamagita de mine și indiferent ce as face parca tot nu ma multumesc, parca văd doar părțile mele rele. Incerc sa resping gândurile astea dar parca nu pot, parca ceva ma tine prinsă in ele. Vreau sa fiu din nou acea fire puternica, care trecea peste orice obstacol cu zâmbetul pe buze și care vedea partea buna in orice, acum parca totul merge împotriva mea, parca tot ce se întâmpla e făcut special sa am afecteze pe mine.
Am din ce in ce tot mai multe momente in care ma întreb dacă eu sunt potrivită pentru iubitul meu, dacă-l fac fericit, dacă sunt ceea ce-și dorește de la femeia de lângă el, și parca tot mai des gândurile mele se potrivesc cu glumele lui și încep încet încet sa cred ca orice gluma are un strop de adevărat. Dar parca-n mintea mea, nu le percep ca pe niște Glume, parca e purul adevăr...ce sa fac? Cum sa fac? Îmi vreau liniștea mintala de alta data!

Ce glume?

Nu poți scăpa de gânduri dacă lupți cu ele.
O formă simplă de control se numește meditație. Să nu te sperie cuvăntul.
Un loc liniștit. Așezată pe scaun. Închizi ochii sau privești în jos cu ochii semideschiși. Te concentrezi pe respirația proprie ca să fie lentă și naturală. Urmărește cu mintea mișcările cutiei toracice și a diafragmei, simte senzațiile din nări. Apare primul gând. Lasă-l să treacă. Revii la concentrarea pe respirație. Din nou și din nou. 5, 10 apoi 15 minute.
Dimineața la prânz și seara. Sau când poți. După un timp, dar asta poate să dureze mai multe luni, vei constata că creierul se calmează. Simplu și eficace.

Vrei sa l lasi pe iubitul tau sa decidă dacă esti potrivita pentru el sau Nu? Vad ca nici bine n ai inceput sa ti faci griji pentru tine si ai inceput sa ti faci griji pentru vecinul. Dacă ești asa tulburata, ce te retine acasa? Mergi la un consult psihiatric, consiliaza te cu un psiholog. Orice om are nevoie de ajutor iar uneori trebuie sa recunoastem ca apropiații nu ne pot ajuta si doar de noi depinde dacă cerem ajutorul si cui il cerem.

De multe ori ne blocam intr-un labirint care nu are nici o iesire pentru ca din start motivul pentru care intram in el este faptul ca ne dorim sa fim cat mai buni si mai perfecti, urmand niste,, modele" false din filme, seriale, videoclipuri etc.
Viata e atat de simpla dar noi o complicam mereu. Ne place sa ne credem atat de importanti cand de fapt nu suntem si de aceea esuam in drumul catre telul nostru pe care nu il putem ajunge PENTRU CA E IMAGINAR.
Nu exista un om mai bun decat altul, toti suntem facuti din celule, care sunt facute din atomi care la randul lor sunt facute din particule mai mici. De ce trebuie sa ne diferentiem atat si sa uitam in urma acestui lucru cat de neimportanti suntem de fapt toti in Univers.
Nu ar fi mai simplu daca ne am bucura de viata si ne am accepta pe noi asa cum suntem? in loc sa ne pierdem poate singura noastra sansa de a exista meditand la micile noastre defecte