Dragi prieteni de pe TPU,
Mama mea nu mai este. A trecut la cele veșnice.
Tatăl meu este foarte bolnav. Are insuficienta renala, face dializă, iar acum câteva luni i-a fost amputat un picior.
Mama a murit de Covid.
Tatăl meu este în spital, bolnav de Covid, deși s-a vaccinat.
Eu sunt singură, nu am frați, surori sau alte rude în orașul în care locuiesc. Lucrez de mulți ani în același loc și am colegi buni, iar serviciul este ok. Nu sunt măritată, nu am copii, nu am prieten.
Mama îmi era foarte bună prietena, protectoare, iar dacă nu eram împreună ne auzeam la telefon. Îmi lipsește enorm. Mi-e foarte greu să mă obișnuiesc fără ea.
Am câteva prietene cu care mai pot vorbi, dar nu o pot înlocui pe mama.
Când tata se va întoarce de la spital, îl voi îngriji. Am o persoana care avea grijă de el când nu puteam eu sau mama să fim lângă el. Acum îl va îngriji în continuare.
Am unchi și mătuși, dar în alte orașe, nu aici unde stau.
Mă confrunt cu o singurătate tot mai dureroasă.
Ce aș putea să fac ca să îmi mai treacă singuratatea și urâtul?

Sincere condoleante!

Nimeni si nimic nu o poate înlocui pe mama. Fie vei accepta realitatea, cu neajunsurile ei, si te vei folosi de aripile ce ti le-a daruit crescindu-te si educindu-te, fie vei lasa ca tristetea sa te doboare incit sa poti face prea putin cu viata ta pana ce vei gasi pe cineva sa te iubeasca asemanator cu ea.

Relational, nu prea ai ce face in situatia ta (mai ales pentru ca va trebui sa ai grija de tatal tau), decat sa iti accepti singuratatea. In viata, orice om e fie inconjurat de familie sau prieteni, fie trece prin perioade de singuratate. Pentru cei deschisi, sociabili, cum probabil si tu esti (cei inchisi, singuratici, se simt chiar mai bine in acele perioade), singuratatea poate fi dificila, cum este pentru tine acum. Vestea buna e ca va fi doar o perioada. Cumva, cindva, vei cunoaste pe cineva (sau mai multi, eu am schimbat vreo 6 grupe de prieteni in cei 50 de ani de viata), fata sau baiat, cu care iti va face multa placere sa iti petreci timpul, si singuratatea va disparea.

Singurul lucru concret pe care il poti face e sa gasesti sa faci ceva ce iti place. Ceva care sa iti placa enorm. Care sa te distraga de la orice. Am sa iti dau cateva exemple, dar, pentru ca nu te cunosc, nu stiu ce ar putea sa te pasioneze, asta tu trebuie sa cauti.
Eu cand eram singur, imi luam bicicleta si faceam adesea o iesire in natura. Combinatia asta, bicicleta-natura, e fenomenala pentru mine, ma scoate din orice stare. Nu scapam de singuratate (bicicleta nu e un companion placut in acest sens ) dar scapam de acel "urit" care si tie it da tircoale. Iesind, si singuratatea parca se mai estompa.
Muzica e ceva ce place la toti. Insa, din ce aud cand trec pe linga oameni, sau am de-a face cu ei, realizez ca se multumesc sa asculte, chiar excluzind pe cei ce asculta manele, "maruntisuri", muzica fara valoare. In ziua de azi, cu toata muzica practic la degetul mic, ar trebui sa nu ne multumim cu putin. Eu ascult muzica oriunde, oricind, doar in somn nu , si cindva aveam mereu acelasi playlist cu melodii care ajunsesera la suprasaturatie, incepusem sa ma plictisesc de ele. Si am schimbat metoda de a asculta muzica. Am inceput sa caut piese noi, noi si in sensul de neascultate de mine. Mereu caut. Fie pe net, fie la prieteni, fie de la radio de pe unde il aud. Am chiar o amica buna aici care imi da aproape regulat melodii pe care sa le ascult. Si asa, am mereu un playlist cu vreo 10-15 melodii, care se schimba mereu, cel putin o data la doua luni. Diferenta e fenomenala in ce priveste ascultarea muzicii, pentru ca e o diferenta intre a asculta muzica obisnuita, care doar iti place, si muzica care rezoneaza cu sufletul tau, in care te regasesti. Eu am ajuns in situatia in care gasesc cate o piesa care o ascult doar pe ea cateva ore, zile, sau saptamini, atit de mult imi place.

Ti-am dat doar doua exemple. Lista ar putea continua. Se pot face multe in viata asta ca sa uiti de greu. Depinde de tine. Fie ca iti iei o bicicleta pentru a iesi si tu, fie ca iti cauti si tu muzica buna, fie ca desenezi, pictezi, cinti la chitara, iesi in natura, sau doar te uiti la filme bune (daca te pasioneaza filmele), exista ceva care sa te faca sa mai uiti, sa treci mai usor peste acest moment. Eu iti doresc succes in gasirea acelui lucru.

In primul rand condoleante pentru pierderea suferita si multa sanatate tatalui tau.
In al doilea rand, te-ar ajuta sa adopti un animal de companie, este incredibil cat de mult iti poate umple viata. Apoi incearca sa renunti la anumite obiceiuri le-aa zice nocive in situatia de fata, cum ar fi evitarea tv-ului, mai cu seama a posturilor alarmiste pe subiectul COVID sau a celor care dau o stare de agitatie si disconfort (vezi posturi de investigatii criminale sau altele daca obisnuiesti sa vizionezi).
Incearca sa socializezi cu cat mai multa lume (poate si pentru a-ti gasi un partener), refugiaza-te in muzica, citit sau desenat, etc.
Daca consideri necesar vorbeste si cu un psiholog (sau un preot daca esti mai apropiata de cele sfinte) poate gasesti o rezolvare si impreuna cu el.

Dacă ești credincioasă, să frecventezi biserica ta.

Găsește-ți un hobby.

Pai gagic de ce n-ai?! Asta ai putea sa faci sa treaca uratul si singuratatea.
Fa-ti gagiu, simte-te bine, fa-ti viata ta, nu mai depinde asa mult emotional de mama.
Ca altfel nu scapi de problema ta.

Și mie mi-o murit mama tot de covid. Condoleanțe
Ai grija de tine!

Condoleante si Dzeu sa iti dea putere ca sa treci peste necazul asta!

Ohh, o poveste într-adevăr tristă . Îmi pare foarte rău să aud astea, sincere condoleanțe.

Cât despre anxietate, încearcă să ai o atitudine pozitivă. Diferența dintre o zi bună și una rea este atitudinea ta. Dacă ai o atitudine pozitivă, atunci vei fi cu siguranță fericită. Încearcă să te gândești la ceea ce te face să fii fericită. Uită de necazuri sau pentru moment măcar.

Găsește-ți un băiat care să țină la tine enorm și întemeiază-ți o familie.