Hey, am si eu o problema ca sa-i spun asa. Am 22 de ani, si de pe la 14 ani cam asa nu prea mai simt nimic fata de ceva sau cineva, teoretic sunt ''gol''. Cand cineva din familie, imi spune ''te iubesc'' sau un prieten/prietena, raspund si eu la fel ca sa nu raman prost, dar nu o fac in sensul ala, cand raspund inapoi, nu raspund cu ce inseamna in adevaratul sens expresia cuvantului in sine, raspund doar ca sa nu par egoist si sa las persoanele in seen. Nu stiu cum sa ma exprim mai bine, dar nu pot sa spun ca imi iubesc familia, prietenii, pe mine chiar, cand ma gandesc la cineva e de parca m-as gandi la un strain pe care nu l-am vazut in viata mea, e totul atat de neutru, orice cuvant dat inapoi e unul nul. As putea schimba asta cumva sau?
Ordonare:
După relevanţă
Din cele ce le descrii ai o forma de sociopatie, este periculoasa
Nu sunt rautacios dar asta descrii, asta iti spun
Stii cine sunt sociopatii periculosi? doar ca exemplu > criminalii in serie si criminalii in general
Asta nu inseamna ca toti sociopatii sau psihopatii devin criminali!
De ce te-am incadrat atat de grav? pentru ca iti lipseste EMPATIA, una dintre trasaturile definitorii ale omului care il diferentiaza de animale, cand nu ai emapatie, din pacate nu ai omenie!
daca te regasesti in ceea ce scrie in acest articol atunci te poti adresa unui medic https://www.csid.ro/......-20326943/
Daca nu, posibil sa fie ceva trecator, nu le stiu eu pe toate, iar aici nu dam diagnostice ci doar raspunsuri obiective sau subiective la intrebari!
Nu am judecat si nu fac asta aici! De aceea sper sa citeasca si cei care vor comenta ulterior tot mesajul meu, este posibil sa fii tanar si sa nu fi simtit dragostea in niciun fel.
Insa si iubirea primita de la ceilalti si cea pe care o oferim ne defineste, de obicei oamenii cu tulburari grave psihice nu au avut parte de iubire inca de la nastere, este ceva statistic confirmat, alaturi de alte lucruri, evident afectiuni cu care te nasti, insa si unele boli mintale se "dezvolta" fara a fi innascute.
Nu te speria insa, am luat in calcul mai multe.
In cazul tau poate sa fie faptul ca nu stii sa te comporti, sa tii la cineva, pentru ca nu ai primit nimic, nici iubire adevarata.
Sa excludem o afectiune mintala totusi!
Trebuie sa iti placa de cineva sau de ceva nu?
Nu exista nicio persoana pe care ai iubit-o vreodata chiar si in secret?
Sau sa vezi o fata pe strada si sa iti dea un anumit sentiment?
Cand aveam vreo 13, habar nu aveam ce era dragostea la prima vedere, am vazut o fata mai mare cu cativa ani pe care o stiam din vedere, era cred cea mai "bunaaa" fata din cartier la acea vreme, simtisem ceva ce numai simtisem pana atunci, m-a bagat in boala cum ar zice etnicii tigani;)
Evident cand am crescut am fost cu totul diferit de romanticul si sensibilul care eram in copilarie sau inceputul adolescentei!
Asa si la tine este posibil ca in scurt timp sa devii din asocial si anti-empatic un om care sa iubeasca pe ceilalti, si iubirea poate fi si platonica nu doar iubire fata de sex opus!
Ceea ce tie iti lipseste acum, afectiunea fata de ceilalti!
Răspunde
...sau, poti vedea asta ca pe o oportunitate. Folosește -o sa aduci o schimbare buna in lume.
Cel mai probabil iubesti dar ramane la nivelul inconștientului.
Eu nu mi as bate capul prea mult cu aceasta conditie. Este ceea ce este. Nu trebuie sa fii ca noi sa ca altii, trebuie sa fii tu. Cel mai important este sa fii un om bun.
Sa folosesti in avantajul tau faptul ca nu simti nimic pentru nimeni nici pentru membrii familiei?
"-tocmai a murit tatal tau"
"-ok, e in regula"
Asta este un comportament cel putin deviant pe care nu il au decat oamenii descrisi de mine in mesajul de mai sus.
Adica e ok sa nu simti nimic pentru un om de pe strada eventual unul care probabil ti-a furat portofelul sau te-a injurat cu cateva zile mai demult.
dar cand faci din asta o "ocupatie" fata de toate persoanele cu care intri in contact, atunci este semn de afectiune psihica si de comportament!
Răspunde
Sa nu tragem concluzii pripite totuși.
"dar cand faci din asta o "ocupatie" fata de toate persoanele cu care intri in contact, atunci este semn de afectiune!"
O asemenea chestie poate fi generată și de lipsa de afectivitate in copilărie, părinți indisponibili emoțional, reci, distanți.Mai poate fi generată și din cauza că el și-a eliminat latura emoțională datorita ambientului familial, prin simplul fapt că "nu plânge că te aude x " nu mai rade" etc.
Pentru unii poate pare o nimic toata, însă alții sunt puternic afectați de chestia asta.
De aceea eu personal, ii recomand un terapeut bun!
Chit că e puțin cam scump, dar se poate vindeca.
Nu.
Daca băiatul are o trauma din copilărie, trebuie să și-o vindece.
Eu cred cu tărie că nu există oameni care să nu aibă chiar niciun sentiment, emoție.
Ci cred că acestea au fost inhibate, diminuate, chiar eliminate, mai ales de familie, poate indirect, dar sigur este o problema undeva.
Când o sa iubești cu Adevărat da cu Adevărat atunci atunci o sa vezi și o să-ți dai seama și o sa afli ce este sa iubești cu Adevărat da cu Adevărat.
Eu eram exactă la fel ca tine. Nu simțeam nimic ba da nimic pentru nimeni. Până într-o zi...
Acum...Nu mai știu ce este somn zi noapte...
Ai putea sa ajuti pe cei care au nevoie de ajutorul tau.
Esti gol pe dinauntru de la 14 ani deci expert in golit, vezi daca poti sa o ajuti:
https://www.tpu.ro/......nici-pana/
Și până la 14 ani ce simțeai, cum îți exprimai sentimentele și trăirile? Eu cred că ceva s-au întâmplat în acea perioadă, ceva nu tocmai plăcut pentru tine și de acea ai apăsat butonul de stingere al sentimentelor tale! Nu strica sa stai de vorba cu un specialist, psiholog/terapeut, sa vezi ce și cum!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
