Hey TPU... de aceasta data revin cu o intrebare ff deliicata si cer seriozitate maxima. Mama si tata s-au certat pentru ca tata a venit acasa a facut putina treaba si dupa a baut cateva pahare, si a inceput sa se certe cu mama si a lovit-o si atunci eu l-am luat pe tata si l-am trantit in pat sa nu mai dea in ea si tata a zis ca vrea sa depuna actele de divort si acum au trecut 3 zile de cand s-au certat si nu isi vorbesc deloc! Ce sa fac sincer imi vine sa plang cand scriu asta! (((( Va rog ajutati-ma!

Asa e mai bine cu divortul decat sa dea din nou in ea

Cel mai bine sa divorteze. Nu este acceptabila violenta in familie in nicio situatie

Este regretabil că tu eşti prins la mijloc între neînţelegerile dintre cei doi părinţi.
Este greu şi să-ţi asumi rolul de mediator între ei. Adevărul e că asta îi poate ajuta foarte mult: un mediator. Dar poţi oare să faci asta? Ai disponibilitatea psihică de a te meturiza pe această cale, de te consuma în plus faţă şi de alte probleme pe care le mai ai?

Ideea e că dacă stai degeaba aceste probleme tot vor continua să apară, iar pe de altă parte, ulterior vei regreta că nu ai făcut nimic, sau că nu ai făcut mai mult...

Este greşit să ai aşteptări mari de la ceea ce poţi tu face. Tu nu poţi face mai mult decât ar trebui să facă şi să-şi dorească ei să facă...

Mediatorul este foarte important, pentru că el ajută la detensionarea situaţiei şi la realizarea unui cadru potrivit. Introduce un cadru potrivit. Asta presupune ca tu să identifici din exterior din punct de vedere neutru datele generale (pe care ei, abordând subiectiv problema, la cald, tensionat, nu şi le pot afla prea uşor). Şi roagă-i să fie sinceri cu ei şi cu tine...

Date generale pe care tu să le afli în discuţii calme (SEPARATE) cu fiecare dintre ei, precum: cum se simt (şi unul şi celălalt) departe unul de altul, cât de mult se iubesc, cât de mult se respectă (important, şi de ce anume se respectă sau nu...), care sunt ultimele greşeli ("cireaşa de pe tort"), ce aşteptări are unul de la celălalt (ce ar dori să facă celălalt), cât de mult îi îngrijorează situaţia, când a început schimbarea în rău a situaţiei, cât de necesară este reîntoarcerea acasă, "de unde a plecat totul?", cât de dispus este fiecare să se schimbe, cât de dispus este fiecare să recunoască greşelile sau partea de greşeală dintr-o acţiune. Este important să-i convingi (separat pe fiecare în parte) să aibă puterea să recunoască "dreptatea" celuilalt (fie chiar şi 2% din ea) indiferent de prostia pe care celălalt o susţine, să nu-i spună niciodată celuilalt „tu nu ai dreptate"- lucru care SUFOCĂ orice continuare a dialogului.

Oricât de mare e greşeala celuilalt, primul să-i recunoască măcar 2-10% adevăr măcar în intenţia sau motivaţia acelei acţiuni greşite, iar apoi să-i expună şi să-i justifice CU RĂBDARE, propria opinie...

Imi pare foarte rau pentru situatia ta. Doar ei isi pot rezolva problemele si oricum, nu e vina ta.Pe situl jw.org sectiunea cupluri sunt articole care le-ar putea fi de folos.

Salut

Aici poti gasi unele informatii care te pot ajuta: http://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/1102008124

Sper sa-ti fie de folos.

Cele bune!

Ori îi lasi sa îsi rezolve probleme, ori îi poti face tu să îsi vorbeasca din nou, cel mai bine e să discutați situația și să o rezolvați toți trei împreuna.