anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

Imi e foarte greu sa scriu despre asta... nu stiu ce sa fac sau ce sa spun... asa ca voi incepe direct.
Sunt un om sincer si de aceea poate ca acest mesaj va contine pasaje in care "ma laud" insa intentia mea este doar sa ma descriu ca sa intelegeti mai bine situatia.

Sunt student la Universitatea Warwick din UK, la informatica, anul 1. (locul 4 UK la capitolul info, dupa Cambridge - unde am primit oferta, dar nu am avut bani sa ma duc, Oxford si ICL). Am avut note mari la Bacalaureat, 9.69 media si rezultate foarte bune la concursuri nationale si internationale si olimpiade. In general, sunt un tip ok, inteligent si doritor sa cunosc multe. Scoala mi-a placut, pana sa inteleg faza cu scoala romaneasca. De atunci am invatat, dar nu chiar asa de placere, ci mai mult silit fiind de dorinta mea de a fi sef de promotie.

De mic am fost insa bantuit de momente rele si necazuri. Bulling de mic, la scoala, de colegi si mai ales de profesori. Asta nu s-a oprit nici in clasa a 12a, cand s-a creat o retea urata de profesori care nu ma placeau deloc si imi doreau raul (invidiosi ca baiatul directoarei nu era la fel de bun ca mine).

In aceasta perioada, mama m-a ajutat si trebuie sa recunosc, m-a incurajat si imbarbatat mereu. M-a ajutat si la bacalaureat (ea e profa de romana).

Well, aici intervine problema. In clasa a 11a am cunoscut o dulceata de fata (cu care sunt si in prezent, da, mai mult de 2 ani de relatie. - 2.5, in fact) pe care o iubesc. Eu am o filosofie complexa asupra vietii si eu vad iubirea la modul absolut, total. Din fericire, la fel vede si ea iubirea si ma bucur ca ne completam atat de frumos reciproc. A venit si in momentul potrivit (cand aveam nevoie de mai multa ingrijire sufleteasca. Erau probleme pe partea de scoala si profi). Noi ducem, ca sa spun asa... o relatie la distanta. Ea, din cauza problemelor ei in familie s-a mutat in alt oras, departe de al meu (la aprox. 3 ore cu masina). Ea este anul 2 la Unibuc, deci cand eram eu clasa a 12a, ea era la facultate. Cand venea acasa, se ducea la ea, nu in orasul meu. Deci, teoretic, ne vedeam foarte rar: De ziua mea, de ziua ei, ceva in vara cand am fost la mare si la munte impreuna, 2 saptamani, prin Bucuresti atunci, asa si asa. Acum, cand sunt plecat in UK, 10 saptamani cat e trimestrul acolo, sunt la Uni, iar ea in Ro. Cand m-am intors de Craciun am stat 2 saptamani in Bucuresti, alaturi de ea si celelalte 2, acasa la parinti. Acum, de cand cu acest virus nenorocit, nu ma pot vedea cu ea deloc. Asa ca sunt acasa si invat pentru sesiunea care vine pe 20 aprilie. V-am expus mai pe larg ca sa intelegeti contextul si faptul ca ne vedem destul de rar. In noi clocoteste visul si asta ne mai tine legati foarte mult. A, si iubirea, normal. Insa, trebuie sa comunicam si noi, nu? Well, mama mereu a fost asa, dubla. Niciodata nu am inteles. Pe de-o parte imi dadea voie sa ma duc pe la mare si munte si sa petrec timp cu ea, insa mereu imi spunea ca sunt prea legat de aceasta fata si ca ma manipuleaza cum vrea ea. (si mama si prietena mea au un caracter puternic, da... imi plac oamenii puternici). Mama imi impune ora de culcare 12 noaptea si ma simt ca la gradinita. Imi spune ca am voie doar 2 ore la telefon cu ea: de la 22 la 24. Tot ce imi doresc este sa ma lase sa fac lucrurile cum vreau eu, cum stiu eu, pentru ca imi place sa fiu liber sa-mi organizez viata cum doresc. (suna libertin si adolescentin, dar eu dintotdeauna am fost tinut sub papuc si stiu ce e suferinta si neputinta existentiala).

Eu am avut o relatie deschisa mereu cu mama si mereu i-am spus lucrurile asa cum sunt ele sincer si obiectiv. Dar de fiecare data cand doresc sa abordez aceasta tema cu ea, ne certam si ies foarte urat. (azi de exemplu, i-am cerut 15 min in plus de vb si ne-am certat de a plans). Pe mine ma doare asta (va dati seama ca nimanui nu-i convine cand ii plange mama, din cauza lui), insa nici relatia cu prietena mea nu o pot incheia. O iubesc cu toata inima si asta ar insemna o dezintegrare a sufletului meu daca m-as desparti de ea.

Nu stiu ce sa fac, TPU. Nu caut solutie in mediul online, pentru ca tot eu voi vedea ce voi face, insa va cer doar sfatul. Dau funda de 20 de ori, daca e nevoie...

Răspuns Câştigător
| Violleta2022 a răspuns:

Esti major si capabil sa ai grija de tine si sa-ti iei viata in maini, fara sa te mai lasi manipulat si controlat de mama ta.
Daca acum nu te desprinzi de fusta ei si nu-i dai a inteklege ca tricul cu plansul nu mai functioneaza, ca nu mai esti copil mic, atunci esti pierdut, pentru ca mama ta se va baga toata viata intre tine si femeia ta.
Vine o vreme cat trebuie sa le spui si parintilor "NU"! Este foarte nromals a nu mai accepti stilul asta de copil razgaiat al maica-tii, ca sa te manipuelze cum vrea ea.
Aici nu-i vorba de cedat sau lipsa de iubire ci de manipulare si control.
daca rei sa fii independet si sa fii fericit in viata, va trebuii sa fii puternic si sa nu-i ami permiti maica-tii sa te controleze.
Inch\uie usa si nu-i mai permite a intre peste tine in camera si vorbeste cat vrei cu iubita ta, fara sa-i mai ceri voie maica-tii sau sa te conformezi programului facut de ea, pentru ca nu-i normal.
Am fost manipulata si controlata la sange, de mama mea si pana am plecat la faculatte, am avut iata un calvar, prin pedepse preentive, sub motive ca ma protejeaza. Intalniri supravegheate, 2 ore in weekend samd.
asa ca, stiu bine cum este sa fii manipulat si controlat. Ca sa scap de ea, m-am casatorit, dar si atunci a incercat sa preia fariele casniciei mele...lucru care nu i l-am mai permis. Mi-a fost al naibii de geru, dar am fost dura, indiferent cat a plans mama si a incercats a a santajeze emotional, dupa o vreme s-a calmat si a invatat sa ma respecte si sa ma trateze ca pe un adult. Daca nu as fi oprit santajul si manipularea ei, azi nu mai puteam afirma ca am 3 decenii de casnicie fericita.

20 răspunsuri:
| Goddessss a răspuns:

Salut!
Se vede ca esti un tip cat de cat matur emoțional si eu nu cred ca mama ta vrea sa te despărți de acea fata. Poate ea crede ca dacă esti atât de apropiat de ea, tu o sa iti pierzi rezultatele astea asa de excepționale pe care le ai descris. Poate despre asta este vorba.
Referitor la ce iti spune ea, inelege-o si fii mai independent si detașat. Ai si tu o vârstă si nah ii normal sa fii pe cont propriu.
Nu știu ce sa zic... Expliaca i cumva ca e viata ta si tu chiar ti la acea tipa.

| 70gabriela70 a răspuns:

Buna!
Toți trecem prin momente când suntem "la mâna părinților". Gen parca am vrea sa răbufnim și sa le explicam ferm ca suntem oarecum adulți și ca avem dreptul sa facem ce vrem, dar in realitate (pentru cei care fac zic o facultate) depindem de ei, suntem dependenți financiar de ei, moral, etc.
Sfatul meu este sa incerci sa îți cauți ceva de lucru și să incerci sa te detasezi de obiceiurile impuse de mama ta. Nu vreau sa par rea, și eu îmi iubesc mama nespus, e totul pentru mine, și cred ca mamele noastre ar trebui mereu respectate, dar uneori trebuie sa le arătam ca suntem adulți, ca ne descurcam și singuri, ca fie ca vor sau nu trebuie sa ne lase sa fim ceea ce suntem și sa iubim ceea ce iubim. Fii independent, fii ferm, și fă-o sa înțeleagă totul intr-o maniera calma și respectuoasă!
Baftă multă!

| Apokales a răspuns:

Am citit tot. Pari un tip foarte sensibil si atasat de cele doua persoane, cred ca nu este bine. Daca te atasezi prea mult de iubita si te vei desparti vreodata de ea, te va durea foarte tare. Cu cat iubesti mai mult cu atat risti sa fi ranit mai mult. Faza cu mama, cred ca este o scorpie care te manipuleaza sentimental, stie sa te tina din scurt. Sfatul meu, calcati pe suflet si zi sa taca din gura aia! Trebuie sa ii impui limite, altfel nu te va vedea niciodata ca pe un adult, ci ca pe baiatul care are nevoie de incurajare si ora de somn. Stiu suna ca si cum as fi un nesuferit, dar adolescentii din ziua de azi au o vorba pentru chestia asta si anume: Asta e!

| Digikey a răspuns:

Am un coleg de munca care isi iubeste mama si locuiesc impreuna.El are 63 si mama lui 88. El inca nu s-a casatorit dar spera sa o faca dupa ce moare ma-sa.Acum cu virusul asta are o speranta.
Cred ca am spus tot.

supadeceapa
| supadeceapa a răspuns:

Ești major, nu o mai asculți și punct. Dacă te trimite la culcare și nu mergi, ce face, te ia la pumni și picioare? laughing Te impui și în timp o să se obișnuiască cu ideea că nu mai ești un copil. Zici ca ea și faci ca tine, că nu cred că vine la 1 noaptea să te verifice dacă dormi.

| Panamax a răspuns:

Mama ta este o scorpie egoista.Recunosc tiparul deoarece si a mea este la fel.Mi-a trebuit foarte mult timp ca sa inteleg asta si sa o rezolv.

anonim_4396
| anonim_4396 explică:

Cred ca pe mama ta o deranjeaza mai mult ca nu mai faci lucrurile exact cum vrea ea, nu faptul ca vorbești tu cu prietena ta. Și dacă vorbeai cu un prieten cred ca tot asa făcea. Tu stai cu părinții in uk? Dacă nu, e simplu, nu i mai spune la ce ora te pui tu sa dormi. Oricum, sa știi ca nu e normal sa ți impună ore. Totuși...nu e bine sa ți băiatul asa legat de mama, nu ma înțelege greșit, e foarte bine ca ai relație deschisă cu mama ta, dar toate au o limita știi? Fa ceea ce simți tu, dacă tu simți ca vrei sa dai totul pentru fata asta atunci fa o! O viața ai sa știi, trăiește cum vrei tu. Nu faci nicio crima ca te culci la ora 4 dimineața o data pe săptămâna. Suntem adolescenți. nu e nicio crima dacă faci ce vrei tu. Trăiește asa cum vrei, la un momendat mama ta nu o sa ți mai spuna nimic. Acum e prea obișnuita sa faci cum zice ea

anonim_4396
| anonim_4396 explică:

Acum serios, dacă ii spui totul si i te destăinui, si știi care vor fi urmările, si cu toate astea continui sa o faci, atunci ți-o spun pe șleau, NU TE MIRA!
Ma refer la mama ta. Mă mira chestiile pe care le-ai povestit, dar dacă tu o știi bine, atunci ar fi bine sa nu ii spui TOT!
Presupun ca ea iti cunoaște mai bine rutina decât pe a ei. Propune-i seriale, umple-i timpul cu altceva, nu cu toate întâmplările tale mărunte.
Si încă ceva : CE NU TRĂIEŞTI LA TIMP, NU TRĂIEŞTI NICIODATĂ!

| TheRussianBias a răspuns (pentru Goddessss):

Da, sunt matur emotional ( in general, cam eu sunt cel care ii "ajuta sa treaca peste" pe toti romanii din anul 1 de la mine de la uni. Deci teoretic sunt matur). Pe prietena mea nu o pierd sigur. Ne iubim prea mult si suntem prea legati. Doar mama ma cam inghionteste cu aceste manifestari. Da, am 20 de ani si iti dai seama ca vreau sa fiu independent. (Cum sunt independent si ma descurc de unul singur la universitate, fara ajutorul nimanui, asa pot si acasa clar)

| TheRussianBias a răspuns (pentru 70gabriela70):

Stiu povestea... insa este foarte greu. Si problema e cat timp sunt acasa, pentru ca atunci cand sunt in UK, nu are nicio legatura toata aceasta poveste. Sunt liber si sunt fericit. Stii, eu duc dorul faptului de a ma intoare acasa cu bucurie si dor si fericire.

| TheRussianBias a răspuns (pentru Apokales):

Trebuie sa imi fac curaj. Multumesc mult de ajutor! Apreciez!

| TheRussianBias a răspuns (pentru Digikey):

laughing Ei, nu e chiar atat de grava situatia la mine... Sper...

| TheRussianBias a răspuns (pentru supadeceapa):

Stiu, insa vine cu tot felul de santaje emotionale care ma dor. Cum spuneau si utilizatorii mai sus, Da, sunt atasat emotional de mama si mi se pare normal sa ma doara daca o fac sa planga... Trebuie sa imi fac mult curaj

supadeceapa
| supadeceapa a răspuns (pentru TheRussianBias):

Trebuie să-i reziști pentru că altfel o să stai toată viața sub papucul ei.

| TheRussianBias a răspuns (pentru anonim_4396):

Pai, oricum cat timp eram la studii in UK, era foarte simplu. Nu o interesa pe ea chestiile acestea. Insa cand sunt acasa, atunci intervin probleme... Tot ce am scris mai sus se intampla cat timp sunt acasa... La uni, in UK, e dazmat total laughing) (glumesc, e doar distractie si invatat pe rupte)

| Freya1 a răspuns:

Dacă voi chiar va iubiti trebuie sa încercați o data cu trecerea problemelor din țară sa va uniți. Aveti amândoi o varsta si puteti fi pe picioarele voastre.
Nu iti cere nimeni sa te cerți cu părinții tăi, dar trebuie sa ii faci sa inteleaga ca nu mai esti un copil si trebuie sa iti iei viața in piept. Daca fata respectiva este ok fata de tine si a așteptat atat cuminte ca sa se întâmple ceva cu voi poate merita macar sa încercați ceva mai mult.Sa va ruperi din timpul voștru si sa stati mai mult impreuna până va mutați de tot.

| TheRussianBias a răspuns (pentru Violleta2022):

Ce ai facut? Cum ai facut? Sunt super curios... Eu sunt un om bun si nu doresc raul nimanui si doresc sa fac acest pas cu cat mai multa prudenta si fericire si bucurie si sa fie bine. Ce ma sfatuiesti sa fac?

anonim_4396
| anonim_4396 explică (pentru TheRussianBias):

Atunci când vi acasă încearcă sa i faci pe plac sau măcar sa creadă asta. Vorbește și tu cu prietena ta pana la 12 la telefon, iar după 12 vorbiți prin mesaje. Asta dacă nu vrei sa o superi pe mama ta. Dacă nu, spune i ca nu mai accepți sa ți dicteze ea viața și trebuie sa te accepte asa cum ești. Sa se mulțumească cu faptul ca înveți și nu ești ca restul băieților din ziua de astăzi. Cauza pentru care ea e suparata mereu pe tine e foarte banala, ar trebui sa și ia alt copil 1 săptămâna sa vada cum e, atunci probabil te va aprecia mai mult

| Frank51 a răspuns:

Really? laughing Sigur e mama ta?

| Violleta2022 a răspuns (pentru TheRussianBias):

Si eu sunt un om foarte bun si am fost un copil foarte cuminte, care nu am iesit din vorba parintilor niciodata. Mama nu ma lasa in timpuls aptamaii sa ies nicaieri iar sambata si duminica aveam voie 2 ore, doar cu prietena mea si mai atrziu, acnd mi-am facut un prieten, el trebuei sa ma ia din casa sis a ma duca in casa.
Evident erau reguli si incasa, pe care l-am respectat intotdeauna.
Nu am avut voie la majorate, nu am avut voie nicaieri, totdeuana mi se spunea ca voi ave atimp de distractii cu sotul, cand ma voi casatorii. Ei bine, l-am cunoscut pe sotul la facultate si ai mei erau speriati sa nu fac sex si sa raman gravdia, ca deh...asa era pe vremuri. Atuci am decis sa ne casatorim, desii eram mici de varsta si suprinzator, au mei chiar au acceptat.
Din acel moment, ne-am mutat in orasul vecin, la caminul studentesc impreuna, dar de cate ori ne vizitau ai mei sau de cate ori ne intorceam acasa, in vacante, ai mei incercau sa preia controlul. A trebuit odata, de fata cu ai mei si cu sotul sa vorbesc serios si sa e spun ca, de acum inainte dorim sa decidem pentru noi singuri, ca suntem mari si ca vrem sa fim lasati in pace.
Am fost intotdeauna respectuosi cu parintii si ai mei si socrii, si le-am spus asta la modul cel mai serios, ambilor parinti: ca le respectam si apreciem sfaturile, dar ca dorim sa decidem noi cum vrem, chiar daca este gresit. Trebuie sa invatam din prorpiile greseli, daca este cazul. le-a fost greu, mai ales maica-mii care sa incercat sa se impuna d emai multe ori, dar cu acelasi respect si rugaminte, i-am raspuns intotdaeuna, sa ma lase sa decid singura.

Poti aface acelasi lucru! Poti sa-i spui ca te vezi nevoit sa-ti pui zavor la usa sa nu mai intre peste tine, fiindca esti barbat si nu este sanatos sa mai intre peste tine. Poti sa-i ceri sa nu te mai controleze si manipuleze, ca ai voie sa stai la telefon cat vrei, ca nu mai esti cpopilas mic, acum fiind major.
daca nu vrea sa inteelaga, spune-i ca vei fii nevoit sa-ti iei valiza si sa pleci la caminuls tudentesc sau sa-ti inchiriezi camera cu u alt coleg, pe undeva.
Asta o va speria pe moment si o va pune pe ganduri, dar daca te iubeste, va ceda.
Important: fii consecvent in deciziile luate si nu cedea, fiindca va incerac prin toate metodelesa te manipuleze si sa te santajeze.
la nevoie, daca nu inteleg NU ceda, fa-ti bagajele si muta-te la un prieten, macar cateva zile, ca sa-i arati ca ai vorbit serios si ca meriti intimitate si respect, asa cum si ea iti cere respect.
Daca nu afci lucrul asta acum, nu vei avea niciodata o femeie in viata ta si nu vei fii niciodata fericit. Stiu ce ma astepta pe mine, daca i-as fi permis mamei, sa ma controleze, cum a facut pana m-am maritat.