| MauvaisRose a întrebat:

La aceasta categorie vedem fel si fel de cazuri triste cu parinti care isi trateaza copiii ca dracu, din simplul fapt ca sunt niste frustrati, au probleme psihice, personale, financiare, sau pentru ca simplu...nu-si iubesc copiii.
atunci de ce majoritatea care raspund tin cu parintii si nu cu copiii care duc o viata de chin cu acestia?
totul se trage adesea de la vremurile cu care au fost invatati, au fost educati si indoctrinati cu vorbele astea "sa-ti respecti parintii si sa-i iubesti orice ar fi".
pai daca parintii nu te respecta si arata numai ura fata de tine, tu de ce sa-i iubesti si sa-i respecti?

desigur, nu stim ce se intampla in casa acestor oameni, dar majoritatea tin cu parintii.

e o mentalitate extrem de gresita, pentru ca iata, sunt cazuri si cazuri, nu mereu parintii isi iubesc copiii, si cand un copil este tratat intr-un mod atat de urat, dupa spusele majoritatii "pentru ca vor sa te protejeze, ei sunt parintii tai, mereu au dreptate", nu face decat sa inrautateasca situatia si copilul acela nu mai are personalitate, ajunge un pres, si asta ii va influenta negativ comportamentul pe viitor.

de ce tineti cu parintii in astfel de cazuri triste?

15 răspunsuri:
| onasis1961 a răspuns:

Daca acel copil a venit pe lumea aceasta din dragoste adevarata, va fi iubit, respectat si inteles tot timpul.

| milan9 a răspuns:

Nu cred ca masjoritatea tin cu parintii, majoritatea celor ce intra aici sut doar adolescenti, nu?

| Radu284 a răspuns:

Pentru ca multi oameni sunt atat de cretini incat ei nu isi pot da seama ca nu toata lumea e la fel ca ei, nu toata lumea are parinti cum au ei, etc. Ei cred ca daca parintii lor ii trateaza OK, atunci este o axioma faptul ca toti parintii isi trateaza copii bine.

Pe de alta parte, sunt si copiii care chiar merita sa fie tratati naspa de catre parinti.

| MauvaisRose explică (pentru Radu284):

Asa e.
si da, sunt si copii care merita sa fie tratati asa, dar eu ma refer strict la cazurile autentice unde abuzul din partea parintilor este prezent.

| MauvaisRose explică (pentru Radu284):

Parintii au nevoie si ei de educatie, nu numai copiii.
cei care isi bat copiii sunt ultimii oameni, pentru ca nu au minte sa educe sau sa se faca intelesi sau placuti cu vorba.

| Radu284 a răspuns (pentru MauvaisRose):

Nu stiu daca problema este neaparat cu cei care isi bat copiii. Adica, eu am luat ceva bataie de la tata cand eram mic, gen cu cureaua, dar era o bataie meritata. Problema este cu parintii care nu isi lasa copiii sa faca nimic (sa iasa afara, sa aiba iubiti/iubite, etc.). Sau, bineinteles, cu parintii care isi descarca nervii acumulati in timpul zilei pe copii.

| MauvaisRose explică (pentru Radu284):

Lasa bataia, ca uneori e buna si asta, in limite normale.
eu ma refer mai mult la abuzul psihic, care e mai grav decat o bataie.
si din cate vedem, pana si cei majori sunt supusi unor astfel de tratamente, nu doar nefericitii copii.

| Radu284 a răspuns (pentru MauvaisRose):

Da, normal. Dar mai e si faza ca multi copii nu stiu sa se impuna in fata parintilor, si de asta isi permit parintii sa-i trateze asa. Nu tot timpul, bineinteles, cu unii parinti nu o poti scoate la cap orice ai zice/face. Dar cu altii, daca zici/faci ce trebuie, ii poti schimba macar un pic.

| ElenaSA a răspuns:

Dreptatea nu este mereu de partea copiilor si nici a parintilor. Depinde de situatia analizata. Parintii gresesc uneori pentru ca nu stiu sa procedeze si reproduc modelul parintilor lor, nu au timp sau nu vor sa-si faca timp sa vorbeasca cu proprii copii, ii desconsidera si nu-i lasa sa ia propriile decizii pentru ca sunt mici.

| Someonewhoappreciatelife a răspuns:

Salut

Parerea mea e ca in astfel de situatii cand este vorba de anumite situatii familiale este practic imposibil sa indreptatesti sau sa acuzi pe cineva (e adevarat, unii o fac). Atunci cand nu cunosti personal despre ce persoane este vorba cum ai putea sa te oferi sa le rezolvi problemele?
Cred ca ceea ce se poate de facut este doar de a leindrepta atentia la unele sfaturi sau principii care sau dovedit a fi practice cu speranta ca ii vor ajuta.

Cele bune!

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Eu nu ţin cu nimeni.
Decât cu mine.

| Winchester308 a răspuns:

Trebuie sa fi idiot ca sa afirmi ca parintii au dreptate mereu.
Nu cred ca mai e vorba de nu stiu ce vremuri si doctrine...e pur si simplu prostie.Majoritate care o spun sunt idioti tineri chiar si de 13-16 ani care o ard cu filosofiile de facebook.
Oamenilor li se tot baga in cap ca cei sub 18 ani sunt niste prosti care habar n-au ce e bine pentru ei si indiferent de ce spun nu e corect daca esti mai mare si nu-ti convine.Si ghici ce... poti sa fi 100% sigura ca daca in Romania erai major de la 15 ani atunci brusc, cei de 15 ani erau ca prin minune niste inteligenti...prostie omeneasca, ce sa-i faci? E peste tot.De vina sunt toti oamenii care le spun altora ce sa faca si cum sa gandeasca.
Depinde ce intelegi prin comportament negativ... poate el nu o sa devina ca ei, poate o sa devina exact opusul lor daca uraste acest tip de oameni.

| MauvaisRose explică (pentru Winchester308):

"Depinde ce intelegi prin comportament negativ... poate el nu o sa devina ca ei, poate o sa devina exact opusul lor daca uraste acest tip de oameni."

ai dreptate, am uitat sa specific, depinde si de caracterul lor, daca e unul puternic sau slab.
daca caracterul e unul slab, atunci se intampla ce am zis eu in intrebare.

| IcyBlu a răspuns:

... "sa-ti respecti parintii si sa-i iubesti orice ar fi"...

Nu cred ca asta e sensul afirmatiei de mai sus. Poate daca ar fi formulata la modul:
"arata-le respect si iubire parintilor orice ar fi"
ar avea mai mult sens. happy

Astfel avem doua cazuri:
1. parintii sunt super de treaba si atunci intr-adevar merita sa le arati asta;
2. parintii sunt naspa; asadar le-ar fi de folos copiilor sa "ii pupe in fund" atata timp cat sunt dependenti de ei, pentru a-si usura viata si a nu le da ocazia sa isi manifeste agresivitatea.

| OQdpNet a răspuns:

Ceea ce am observat eu pana acum pe TPU este superficialitatea majoritatii intrebarilor din aceasta categorie. Ex. "Salut TPU. Am 16 ani. Suntem impreuna de 2 ani. Ai mei nu-l suporta. Ce putem face?" Oricat ai incerca sa generalizezi situatia, nu ai cum sa dai un raspuns corect si atunci instinctiv se merge pe varianta de raspuns de genul. "-Nu pleca de-acasa. Incearca sa-ti intelegi parintii."
In momentul in care intrebarea vine alaturi de explicatii, situatii concrete si multe alte date se poate da un raspuns obiectiv.
Altfel, majoritatea raspunsurilor vor fi generale si subiective, observandu-se o legatura intre cel care raspunde si propria experienta mai mult decat intre raspuns si intrebare.