anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

Ma poate ajuta cineva cu un sfat? Cum pot fi inteleasa de copil ca nu pot face mai mult pentru el? mi-e greu sa cred ca s a schimbat de cind a cunoscut o pe ea? poti sa renunti la parinti implicit la mama pentru oricarew persoana din lume? sa o denigrezi? ajutati-ma multumesc astept sfaturile voastre

Răspuns Câştigător
| anonim a răspuns:

@moiadaniela- rolling on the floor auzi ce parere ai tu despre barbati.interesant.banuiesc ca asa gandesc marea majoritate a fetelor, sau chiar toate? rolling on the floor

7 răspunsuri:
Brigaela
| Brigaela a răspuns:

Stii, la cununie preotul zice in biserica: si va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va uni cu femeia sa. Asa ca e foarte normal ce se intampla. Nu dispera, nu ai ce sa-i faci. Daca ea nu e femeia potrivita, el isi va da seama mai devreme sau mai tarziu.

PsihoSex
| PsihoSex a răspuns:

Dar n-ai auzit/vazut la stiri, si cazuri cand, pentru diferite motive parintii dispar, sau renunta deliberat, EI!, la copii?! Vezi, de aceea trebuie mare atentie si implicare, + afectiune, necesare in Educatie corespunzatoare, pozitiva, mai ales prin rezultate! - a unui copil?! Incearca cu vorba buna, bland, cu exemple simple, dar reale, ca sa nu risti sa te acuze mai tarziu ca l-ai mintit!, adaptate nivelului lui de intelegere! Success!

daniela
| daniela a răspuns:

Ba sa crezi... mama mea are o vorba... cand barbatii dau de "*" vai de mama lor. Mai ales daca mai e si prima nu mai stie nici de mama nici de tata. Nu te mai impotrivi ci incearca sa-l intelegi. Incearca sa nu-l mai vezi ca pe un copil ci ca pe un aldult, chiar daca doare si nu are dreptate. Numai asa il poti apropia iar de tine si sa-l faci sa vada poate altfel lucrurile. E greu dar trebuie incercat.

| DiMoDi a răspuns:

NU dispera nuty! e o perioadă prin care am trecut, trecem, sau vom trece toţi la un moment dat, fie că suntem copii sau părinţihappy
În condiţii normale, cu puţin tact (şi multă înţelegere şi răbdare) din partea părinţilor, se revine la normal. Probabil e la prima relaţie mai serioasă în care s-a implicat, sau poate ai greşit tu fiind prea posesivă (că deh, cam toate mamele vor "ceva mai bun" pentru odorul lor). Încearcă să-i accepţi relaţia chiar dacă nu seamănă cu ceea ce ai fi dorit tu, pentru că în definitiv e vorba de viaţa LUI nu a TA! Dacă la timpul potrivit (ăia 7 ani de care se tot vorbeşte) l-ai învăţat să discearnă binele de rău ca lumea, va face alegerea corectă. Subliniez : corectă pentru EL, nu neapărat şi pentru tine! happy Ţine minte, că dacă vrei fericirea copilului tău, în nici un caz n-o vei realiza opunându-te cu înverşunare sau înveninându-i relaţia cu veşnice reproşuri la adresa EI.
O mamă bună TREBUIE să fie şi o soacră bună! happy
Şi încă ceva: nu e vorba despre "oricare persoană din lume" ci e vorba despre "EA - aleasa inimii fiului tău"!
O mamă bună, poate ameliora o relaţie deficitară o poate chiar îmbunătăţi, iar o soacră rea, poate distruge şi cea mai perfectă relaţie (nenorocindu-şi prin aceasta, copilul)!

| bibitza a răspuns:

Eu cred ca... daca nu vrei sa il pierzi sa faci tot posibilul sa il apropii iar de tine si automat si pe ea...invitai la masa sau la o prajitura... vorbeste deschis cu ei si afla de ce s-a racit el fata de tine... poate fi cauza o simpla neintelegere sau i-a ''bagat'' ea protii in cap...eu nu as renunta la parintii mei pentru iubitu' meu dar eu am stiut sa ii apropii si sa ii fac sa se inteleaga bine...cat despre faza cu casa...sa-i cumperii tu casa... fa-l sa inteleaga ca nu ai cum sa ii cumperi nu ai aceasta posibilitate... spune-i ca si tu te-ai descurcat singura in viata si ca asa trebuie sa faca si el... explica-i ca daca in viata nu iti faci singur o casa, nu plantezi un copac si nu faci macar un copil inseamna ca ai trait degeaba. poate a fost si vina ta ca l-ai rasfatat prea mult...si acum considera ca trebuie sa ii resfetii pe amandoi...BAFTA!

| bibitza a răspuns:

Emil eu cred ca toate big grin

| danasang a răspuns:

Orice copil, indiferent de varsta, are nevoie de... putin spatiu. cu cat e varsta mai mare, cu atat mai mult are nevoie de spatiul propriu.
da, poti renunta la oricine, pentru altcineva, sau chiar doar pentru tine, daca acel "oricine" (care poate fi chiar si mama) nu te face sa te simti implinit, care te sufoca cu dragostea, sau care nu te apreciaza asa cum ai vrea sa fi apreciat.
nu trebuie sa faci nimic in plus pentru copil, decat ai facut pina acum. lasa-l sa-si traiasca viata, asa cum o intelege el. sa-si gaseasca propriile praguri de care sa dea cu capul, daca ii face placere asta. cind va avea nevoie, va sti ca exista un "acasa", la care sa vina.