Nu mai suport.Am cedat psihic nu mai suport nimic.Imi vine sa mor. vreau sa mor! De fiecare data cand in familia mea lucrurile incep sa mearga bine trebuie sa se intample ceva care sa ma aduca la pragul de a ceda nu mai suport! Parca Dumnezeu ma uraste si face totul numai ca sa ma nenoroceasca! Ce are cu mine? Ce am facut? Uneori imi vine sa cred ca nu mai merit sa traiesc,ca nu mai trebuie sa traiesc, ca viata mea duce doar la nefericirea celor din viata mea...pur si simplu nu mai pot rezista...am cedat.Nu stiu daca sunt singurul care simte asta dar nu mai vreau sa sufar vreau ca totul sa inceteze! Nu mai pot imi vine sa ma omor, macar asa stiu ca cei din jurul meu o sa aiba o viata mai buna si ca nu o sa mai fie asa de nefericiti! Pur si simplu am cedat nu mai am vointa sa merg inainte.

Muntii nostri aur poarta, noi cersim din poarta-n-poarta.
Ce joburi au parintii tai, sunteti in srtamtorare financiara, sau si de alta natura?

Daca ai probleme cu lumea nu te mai interesa de ea, daca parintii iti fac viata grea suporta si fa cum vor ei iar cand vei pleca de acasa va fi mai bine si rar mai treci pe la ei cu ceva bun in functie de purtarea lor sa vada ce greu e fara copilul lor langa ei.

Rezuma-te la cele mai de baza si necesare lucruri, nu mai fa nimic in plus, o sa te linistesti, nu mai reactiona la nici o cearta sau chestii de genul.
in putin timp o sa iti revii, viata o sa isi recapete un sens, vei vedea
in plus, gandeste-te ca tu deja ai ceva, nu esti doar tu in situatia asta, multi au probleme dar incearca sa treaca peste ele, daca ai avea totul la dispozitie ar fi prea simplu si plictisitor

În general, astfel de manifestări de "nelinişte", de "dezorientare" sunt stări foarte vulnerabile, şi indiferent de originea lor, trebuie să vezi în ele şi ocazia unei alte "aşezări" a "lucrurilor" esenţiale din viaţă, a priorităţilor, a valorilor, modul în care te raportezi la ceilalţi, modul în care te raportezi la Dumnezeu, aşteptările pe care le ai de la tine...

Într-o astfel de situaţie de lipsire de sens este esenţial să cauţi sprijin moral. Nu sta aşa. Nu trebuie să îngădui nici o şansă pentru vreun gând al sinuciderii, nici în fanteziile şi nici în glumele tale.

Trebuie să fugi de un astfel de „început" de gândire, ca de sinuciderea însăşi, pentru că fiecare „început" de gând este ca o „toartă" pentru stări de mai târziu.

Stările de depresie sunt inevitabile în viaţa oricărui om, dar ele se primesc cu maturitate, demnitate, curaj şi înţelepciune (fiecare astfel de stare vrea să ne avertizeze şi să ne repare lipsuri)!

Este vital să ceri şi sfatul unui duhovnic, al unui preot cu experienţă, de exemplu, dar într-un moment liniştit în care să aibă timp să-ţi asculte şi să-ţi înţeleagă bine dificultăţile afective.

Această depresie poate fi o urmare a unei orientări greşite a timpului folosit, a unor disfuncţionalităţi sau priorităţi greşite în viaţă.

Şi trebuie să te mulţumeşti cu paşii mici dar siguri şi definitivi, ai aflării răspunsurilor, la întrebări esenţiale ale vieţii...

La urma urmei există o serie întreagă de motive care determină evenimentele vieţii noastre. Aceste evenimente, mai mult sau mai puţin fericite, nu sunt decât consecinţe ale altor alegeri precedente ale noastre. Dacă noi nu cunoaştem „codul" sau „legile" după care "funcţionează" aceste consecinţe, asemeni algoritmului sau programului unui calculator, nu este vina „Programatorului", ci a noastră, a fiecăruia dintre noi, prin îndepărtarea noastră de orice cunoaştere spirituală, de orice ocazie a cunoaşterii lui Dumnezeu (prin Biserica Sa, prin harul Său, printr-o legătură personală şi autentică cu El).

Odată cu fiecare cunoaştere spirituală, omul ajunge să înţeleagă valoarea şi adevăratul sens şi adevărata destinaţie a vieţii noastre: Viaţa Veşnică, mântuirea sufletului. În raport cu acestea, orice experienţă a mundanului, a patimilor, trupeşti şi sufleteşti, nu reprezintă decât o "clipă suspendată" a trecutului, dar care se va reflecta prin merite, într-o fericire sau nefericire veşnică.

Refuzarea alergică şi agresivă a fiecărei ocazii de cunoaştere spirituală, determină... lipsa de cunoastere! Şi mai grav... lipsa de cunoastere a Celui care este Viaţa, Lumina, Fericirea şi Veşnicia, a noastră şi a semenilor pe care „îi iubim cel mai mult"!

În general, astfel de manifestări de "nelinişte", de "dezorientare" sunt stări foarte vulnerabile, şi indiferent de originea lor, trebuie să vezi în ele şi ocazia unei alte "aşezări" a "lucrurilor" esenţiale din viaţă, a priorităţilor, a valorilor, modul în care te raportezi la ceilalţi, modul în care te raportezi la Dumnezeu, aşteptările pe care le ai de la tine...

Într-o astfel de situaţie de lipsire de sens sau de dificultati este esenţial să cauţi sprijin moral. Nu sta aşa. Nu trebuie să îngădui nici o şansă pentru vreun gând al sinuciderii, nici în fanteziile şi nici în glumele tale.

Trebuie să fugi de un astfel de „început" de gândire, ca de sinuciderea însăşi, pentru că fiecare „început" de gând este ca o „toartă" pentru stări de mai târziu.

Stările de depresie sunt inevitabile în viaţa oricărui om, dar ele se primesc cu maturitate, demnitate, curaj şi înţelepciune (fiecare astfel de stare vrea să ne avertizeze şi să ne repare lipsuri)!

Este vital să ceri şi sfatul unui duhovnic, al unui preot cu experienţă, de exemplu, dar într-un moment liniştit în care să aibă timp să-ţi asculte şi să-ţi înţeleagă bine dificultăţile afective.

Această depresie poate fi o urmare a unei orientări greşite a timpului folosit, a unor disfuncţionalităţi sau priorităţi greşite în viaţă.

Şi trebuie să te mulţumeşti cu paşii mici dar siguri şi definitivi, ai aflării răspunsurilor, la întrebări esenţiale ale vieţii...

Imi pare rau de ceea ce simti, dar sunt convinsa ca cei din jur ar suferi daca nu esti cu ei. Dumnezeu nu ar nimic cu tine si nu vrea sa iti faca rau, dar uneori suferim din cauza imprejurarilor.

Salut
Nu ai specifica mai detaliat care e preoblema sau prin ce situaţii treci că te simţi aşa, dar din felul cum ele te afectează se înţelege că îţi provoacă durere. Îmi pare rău că ai aşa experienţe. Nuştiu dacă ai posibilitatea dar poţi încerca să mergi la un specialist(psiholog sau psihiatru). De asemenea încearcă să vezi ce poţi învăţa din situaţiile prin care treci. Am înţeles că ai unele neplăceri din cauza fratelui. Deaceea îţi sugerezi să tragi atenţia la următorul articol.

http://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/1102011126

Cele bune şi răbdare.

Aloooo,termina cu prostiile, crezi ca doar tu te aflii in situatia asta? sunt altii care sunt muuuult mai rau si lupta pentru fiecare zi din viata lor chinuita, daca esti sanatos fizic poti sa dobori orice obstacol, partea psihica tine doar de tine... daca tu crezi ca e mai bine sa stai pe net si sa te plangi ca e greu decat sa incerci sa faci ceva atunci iti meriti soarta..crezi ca daca tu o sa te omori ceilalti or sa se simta mai bine? aiurea, o sa-i nenorocesti si pe ei pentru o perioada destul de lunga, poate cu timpul o sa-si revina, dar nu de tot, daca ti-as spune povestea mea o sa zici : oare cum de-ai rezistat si cum de inca esti aici?

Dumnezeu nu te uraste si iti vrea numai binele, tu prin gandurile negative te-ai idepartat de el, incearca sa-i ierti pe fratele tau pe parinti tai daca au gresit cu ceva, viata e frumoasa si merita traita cu bune si rele.

Ia Magne B6.

Stii ce? o problema pe care stii ca o poti rezolva, nu-i cazul sa te framanti atata pentru ea.iar pentru o problema pe care stii ca n-o poti rezolva, nici atata nu e cazul sa te agiti.deci poti trai si fara sa dramatizezi atata, ca timpul oricum le rezolva pe toate.eu am o vorba; cine e prost; sa moara.tu esti?

Nu trebuie sa gandesti negativ, viata are multe planuri cu tine! Chiar si problemele de familie au o rezolvare, totul in viata are un sens, viata ne a fost data sa o traim cu bune si cu rele! Iar tu tr sa fii alaturi de familia ta si sa ii sprijini moral, nu cred ca esti o povara pentru nimeni si nu cred ca produci suferinta, scoate ti din cap ideea si mergi mai departe, ia lucrurile asa cum vin in viata si cand iti pui intrebarea de ce si nu ai un raspuns nu il cauta, incerca doar sa rezolvi ceea ce te framanta! Daca fratele tau va aduce probleme in familie, nu cred ca tu esti problema si cauza, tu tr doar sa fii alaturi de ai tai si sa gasiti o rezolvare impreuna! Nu te gandi cu ura la fratele tau, chiar daca a facut ceva rau sau a gresit, nimeni in viata nu are dreptul sa ne judece, doar Dumnezeu! Capul sus si gandeste cu optimism, o sa vezi ca toate au o rezolvare fericita sau mai putin fericita, tot o sa existe o rezolvare!

Gandeste mereu pozitiv, fii mai optimist

Si eu am trecut prin asa ceva. Stii ce m-a adus la normal? Am auzit pur si simplu ca un tip mai mare din scoala mea s-a sinucis. De aceea, profa de religie ne-a explicat ca NICIODATA NU E BINE SA FACEM ASA CEVA! Pentru ca sufletul nostru NU este iertat de Dumnezeu si nu ajunge DELOC bine! Iar aici, pe lumea asta, preotii NU au voie sa ii faca slujba pentru inmormantare, iar el nu e ingropat la un loc cu ceilalti, ci intr-un loc retras din cimitir, folosit doar pentru astfel de cazuri.
Cei care raman fara tine NU vor avea o viata mai buna, ci una grea si traumatizata de disparitia ta. Vino-ti in fire, doar numele tau este "Fight For Yourself", deci lupta pentru tine!
Dumnezeu ti-a dat o viata, care e cel mai de pret dar! Nu o arunca la gunoi!
Sper sa iti revii! Toate cele bune!

~Roxetta

Calmeaza-te.
Gandurile astea nu-s bune. x.x Incearca sa te gandesti ca exista unii cu mai multe probleme ca si tine, nu te cunosc, si nu iti cunosc problemele, dar sunt sigura ca sunt foarte neplacute. x.x Gandeste-te ca nu esti singur, ai mereu pe cineva alaturi de tine. Daca nu ai, gasesti! . Fi mai optimist, dupa ploaie vine si vreme buna! Nu stiu cati ani ai, dar ar fi potrivit sa iti gasesti activitati care sa iti distraga atentia de la raul care e in jurul tau... si NU MAI GANDII ASA! x.x
Good Luck!

Și eu sunt la fel! Nu ai vrea sa vorbim pe WhatsApp? Așa ne-am elibera, ne-am ajuta, chestii... dacă vrei las număr pe privat

Nu esti singurul.Stiu ca dor lucrurile acestea, nu da vina pe Dumnezeu... Daca te rogi o sa vezi ca o sa fie bine.Parerea mea e ca atunci cand nu ne multumim cu ceva, ne plangem si zicem lucruri din astea ca mai bine mor si altele atunci apar lucruri si mai rele.
Trebuie sa ai vointa sa mergi inainte, asta e viata...nu poate fi totul perfect si nu o sa fie niciodata.
Eu te inteleg, ca de la un timp incepi sa te stresezi si altele dar daca ai vointa poti sa treci peste.
Fa o lista cu lucrurile bune pe care le ai in viata.Sanatate ai? Parinti ai? Casa ai? Altii nu au...Eu una am invatat ca trebuie sa apreciem ceea ce avem si iti spun ca ar trebui sa te gandesti putin.

Buna, crezi s-au nu stiu cum te simti..si pot doar sa-ti spun ca doar timpul poate rezolva ceea ce simti tu acum.dar te rog nu te da batut continua sa traiesti..nu existenta ta creeaza nefericire celorlalti, nu este vina ta..nu lasa pe nimeni sa iti spuna ca este vina ta! Nu este!
Chiar daca simti ca te ineci intre acei patru pereti nu renunta! Ce nu te doboara te face mai puternic!
Nu trebuie sa te simti prost doar fiindca oameni din viata ta sunt ceea ce sunt, nu este vina ta ...asa obisnuiam si eu sa cred, pana sa-mi deschid ochi si sa realizez ca orice lucru bun s-au rau pe care o persoana ajunge sa-l experimenteze este in consecinta faptelor sale i-ar ceilalti sunt victime care cad la mijloc si ajung sa se simta vinovati pentru tot ceea ce se intampla.
Dar nu este asa...
Daca vrei sa vorbim.te rog nu ezita.

Scuze dar asta e o intrebare? O.o

Dumnezeu ii iubeste pe toti copii lui uite eu sunt religie pendicostala ca martorii la ehova dar gadestete ca ar putea fi si mai rau si dzeu are un plan cu toti are

Stiu atat de bine ce simti. Dar doar daca o perioada din viata ta e asa cum e asta nu inseamna ca toata viata va fi la fel.

Stai linistit ca nu esti singurul! Si eu am o pasa proasta la fel ca a ta in noaptea asta de ****. Relax, va trece..doar ca trebuie sa o iei de capat, iar si iar pana cand reusesti sa faci ce ai zis ca faci, sa fi ce vrei tu sa fi.