anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

Oare mai exista prietenia în ziua de azi? Adică prietenia adevărată, nu doar sa ne întâlnim odată la 5 ani și ne batem cu pumnii în piept "Best Friend Forever" pentru ca asta nu se mai numește prietenie, se numește frecție la picior de lemn.

Ca să vă zic povestea mea, am 28 ani și cercul meu de prieteni se îndreaptă în spre deloc pentru ca mereu s-a întâmplat să mă împrietenesc accidental cu toți ciumpalacii de oameni care numai s-au folosit, bătut joc și stăteau în preajma mea numai atunci când aveam bani și nu are rost să întru mai mult în detalii. Urăsc astfel de caractere și pentru asta mă distantez de aceste persoane și de aceea aș prefera să trăiesc în singurătate chiar dacă uneori se întâmplă să mă deranjeze singurătatea și simt nevoia să am pe cineva în preajmă, să am cu cine îmi petrece timpul, să am cu cine râde, să am... Fără un prieten în viața, parcă totul merge pe un făgaș prost, nimic în jur nu are culoare și mna. Și nu sunt încă căsătorit, am alte chestii încă neterminate în viața mea și nu mă leg la cap fără să mă doară. Cât despre relație, simt și aici nevoia de o pauză.

Probabil nimeni nu crede ceea ce urmează să scriu, dar în ciuda vârstei mele de 28 ani și abia acum am reușit să finalizez opt clase "gimnaziale" printr-un program educational creat pentru oameni mai bătuți de soartă. În toamnă vreau să continui clasa a IX a și as vrea sa fac și mai mult de atat.

Printre colegii și colegele de la școală numai cu singur băiat am reușit să mă înțeleg. În fine, colegial mă înțeleg cu toți din clasă, nu am avut și nu are nimeni treabă cu mine chiar dacă am și colegi de "culoare".

Dar cu un singur coleg din clasă am reușit să mă înțeleg cel mai bine, am ieșit împreună în oraș, ne-am mai petrecut timpul și tot pentru a păstra prietenia cu el am ales să îmi cumpăr și bicicletă nou-nouță crezând că așa am cu cine îmi petrec timpul și să ne plimbam peste tot.

Nici pe bicicletă nu știam să merg și adevărul că de mult îmi doream sa îmi cumpăr bicicletă și să mă învăț să merg pe ea (pe bicicletă), dar nu am avut motivație. Dar uite că m-a motivat "prietenul" acesta și coleg de clasă, mi-am cumpărat și bicicletă Mountain Bike nou-nouță, m-am și învățat să merg chiar mai repede decât mă așteptam ca în schimb să primesc tot singurate în pedalat. În 10 zile de când am învățat să merg pe bicicletă vă spun sincer că am pedalat 320 km în total, inclusiv în afara județului pe Drum Național și Județean, din care numai 20 km împreună cu "prietenul" și colegul care m-a motivat să îmi cumpăr bicicletă. Mereu când îl chem la biciclit, niciodată nu are timp și găsește scuze că e prea cald afară, că trebuie să meargă până nu-știu-unde, altădată îmi spune că ieșim seara pentru că e mai răcoare afară și zice că mă sună el înainte și nu mai sună deloc.

Să renunț la așa-zisa prietenie am încercat de N ori pentru că mă simt în plus și mereu sunt căutat numai când are el chef, vorbim numai când are el chef și mai ales, când se plictisește mă sună în toiul nopții și vrea să jucăm PUBG. Eu când vreau să planific ceva, să mergem undeva, mereu nu se APLICĂ și mereu tot ce facem este după cum vrea el.

I-am spus de nenumărate ori că ar fi cazul să ne vedem fiecare de ale noastre, să renunțăm la așa-zisa "prietenie" și să nu ne mai mințim reciproc că suntem prieteni când de fapt nu suntem. În schimb să îmi zică că el nu renunță la prietenie, că nu dă el cu piciorul unui om bun cum sunt eu și, zicea el, nu se înțelege cu fratele lui cum se înțelege cu mine.

Mereu dau inapoi, mereu acord șanse și din nou șanse și ce reușesc sa fac este sa ma consider în plus. Eu mereu am acordat atenție, mereu am fost acolo când m-a chemat, mereu am ajutat, mereu am sfătuit, dar simt că sunt luat numai de prost. Și mereu numai asa se întâmplă, parca am ghinionul să dau numai peste aceste caractere.

Și nu mă luați cu texte "ca el nu are timp să petreacă cu mine datorită faptului că are familie și loc de munca". Familie nu are, nici eu de asemenea, dar loc de munca avem amândoi si pentru un prieten bun aș pleca de acasă și la trei dimineața dacă m-ar chema. Asta eu, ca pentru mine dracu ar face acest lucru.


Eu mereu sunt dedicat prietenilor, ca în schimb să primesc indiferență. Tipic stilului de viață al omului bun. sad Sunt atat de atașat (sufletește) de prietenia asta încât nu reușesc să mă rup de ea. Vreau să mă distantez de acest băiat cam copilăros la minte, dar nu reușesc. Mereu dau înapoi ca un bleg și totuși simt că nu merge pe un făgaș normal.

Când suntem împreună la școală e super ok, când se întâmplă să ne mai întâlnim în oraș și atunci e ok, avem aceleași interese, gen muzica, dar când vine vorba de planificat ceva e foarte neserios. Și minte de dă în gropi. Nu odată l-am prins cu minciuna. Înțeleg ca "adevărata prietenie rezista timpului, distantei și tăcerii", dar nici chiar asa. Prietenia asta ma termina psihic.

5 răspunsuri:
| whatevernvm a răspuns:

Poate te aștepți la mai multe de la o prietenie decât se așteaptă el și te raportezi altfel la o prietenie pentru ca te simți singur. Nu toți sunt asa

| Endoryus a răspuns:

Am citit vreo 10 randuri dar iti pot spune linistit ca e doar vina ta. Cum ai spus " ă împrietenesc accidental cu toți ciumpalacii de oameni care numai s-au folosit". Daca te-ai saturat de asta, schimba ceva la tine. Nu te astepta sa se schimbe restul ca tu ai mai mult bun simt.

| katekd02 a răspuns:

Crede-mă că și eu sunt aproape la fel ca și tine. Mă atașez super repede de oameni și, chiar după ce îi cunosc sau după o ieșire- două, deja îi consider prieteni și i-aș ajuta cum aș putea. Doar că aceasta vine și cu multe dezamăgiri. Noi ne chinuim să păstrăm relația de prietenie intactă, pe când celălalt te cheamă afară doar când nu are cu cine să iasă. Prieteniile adevărate se clădesc greu și în timp, și doar cu implicarea ambelor persoane. Încearcă la început să fii mai indiferent și să nu te mai atașezi așa ușor de prieteni, până nu îți demonstrează ei înșiși că sunt demni de prietenia ta. Așa o să-ți faci prietenii mulți, dar buni. La prima greșeală, dacă nu îți demonstrează că le pare rău, nu ai de ce să îi ierți. Viața e mai distractivă cu prieteni, dar e sănătoasă fără. Totuși, nu trebuie să îti pierzi speranța în prieteniile adevărate. Mai sunt și cazuri în care prietenii de la grădiniță rămân prieteni pentru totdeauna. Doar trebuie să-ți găsești acea persoană de încredere. Baftă și nu renunța!

| qwertpro a răspuns:

Salut,te inteleg perfect, si eu sunt genul de om care ofera prea multe si care se ataseaza mult de prieteni, dar eu stiu a pune punct unei relatii cand simt ca trebuie, chiar daca ar insemna sa sufar.Nu ne dezamagesc oamenii, ci faptul ca ei nu corespund asteptarilor noastre, de aceea cel mai bine este sa nu avem nici-un fel de asteptari pentru ca ne dezamagim doar asa pe noi, plus ca cei din jur nu au de unde sti ce asteptam noi de la ei pana nu le spunem.Nu e bine sa te legi prea tare de o relatie deoarece ea iti va creea multa suferinta.Prietenul tau posibil ca a inteles ca esti "dependent" si profita doar de asta. Poate faptul ca te-ai atasat de el il deranjeaza, si de aceea se comporta astfel.Intr-o prietenie trebuie sa existe si o distanta care trebuie respectata pentru ca o prietenie este in dezvoltare atata timp cat este in curs de cunoastere, dar daca cunosti absolut totul despre cineva, prietenia isi pierde sensul.Trebuie sa-i oferi prietenului tau intimitate, sa nu te legi prea tare de el, deoarece il sufoci astfel.Mai lasa-l si pe el sa te invite undeva, nu alerga mereu din urma lui.O prietenie trebuie sa fie bazata pe incredere si sustinere, nu pe dependenta.Te termina psihic dupa cum ai spus tu din cauza ca el nu se comporta cu tine asa cum tu cu el si nu procedeaza asa cum ai vrea tu, dar trebuie sa intelegi ca prietenii nu isi fac mereu pe plac unul altuia. Faptul ca ai vrut sa renunti de mai multe ori la el, l-ar putea sa faca sa creada ca tu nu tii la el.O conversatie sincera in care sa-i spui tot ce simti ar putea rezolva problema.Personal,am avut si eu o astfel de prietenie, exact ca a ta, dar daca doresti sa afli cu ce s-a intimplat imi poti scrie in privat si eu iti impartasesc povestea mea, poate te ajuta.

sadrian46
| sadrian46 a răspuns:

Dragă prietene, țin să te felicit pentru multe.
În primul rând pentru că ești un luptător și nu te dai bătut.
Apoi pentru că, chiar bătut de soartă așa cum te prezinți ai reușit să termini a 8-a dar nu oricum, ci ca o persoană care știe să se exprime bine în scris, să expună o situație, să exprime sentimente, cu talent literar.
O mică problemă ai totuși. Poate situația ta specială în viață te-a făcut să ai neșansa de a avea un unic prieten. Să te concentrezi pe o unică prietenie nu este eficient. Chiar dacă îți este prieten, are și el viața lui. Astfel cred și sper că este undeva în jurul dtale un club de bicicliști.