Ok, sper sa nu va plictiseasca mica mea "poveste", dar trebuie neaparat sa ma descarc!
Imi urasc fratele! Eu am 15 ani, el 20. De cand m-am nascut, mi-a facut viata un calvar. Am crescut ascultand jignirile lui. Am crescut spunandu-mi-se (de catre el, logic) ca ii este rusine cu mine, ca ar fi dat orice sa nu ma nasc sau ca in locul meu sa fi fost un baiat. Astazi, ne-am certat din NOU, evident, si mi-a spus ca nu cumva sa indraznesc sa mai ridic tonul la el ca nu stie ce-mi va face. (cearta incepand de la el...si-a batut joc de mine din nou) si din nou ca o handicapata, frumos i-am explicat ca daca ar vorbi mai frumos cu mine l-as respecta si eu. Nu stiu ce-a fost in capul meu.credeam ca isi va cere iertare sau ma rog.va tacea cel putin Mdaaa, a inceput din nou sa-si bata joc de mine.
Am crescut cu speranta ca se va maturiza intr-o zi, da e mai rau acum decat cand eram mici, atunci isi batea joc de mine, ne bateam... dar totusi parca preferam mai mult decat sa mi se spuna ca mai bine nu ma nasteam.
In fine, acum vreau un sfat cum as putea sa il abordez si eu asa? SA SUFERE! Sa se simta nedorit! Sa se simte cum ma simt si eu acum! In stare sa il omor! (nu va ingrijorati.nu am curajul )
Uhmm, si daca va rog. fara sfaturi gen: Nu il baga in seama draga mea! Probabil tine la tine, dar nu iti dai seama
15 ani am tot avut timp sa-mi dau seama ce simte pentru mine, care este clar ura, dispret, scarba etc si tot 15 ani ca sa-mi dau seama ca si eu simt la fel despre el
Dar pentru ce il urasc cel mai mult, e ca din cauza lui am probleme in a ma integra. Mi-e frica sa cunosc oameni noi. Mi-e frica ca as putea da peste niste persoane exact ca el, care nu pot trai fara sa distruga viata altui om.
Urasc sa vad famiile perfecte cu frati ce au grija unul de altul, se sustin, se iubesc. De fapt, nu as spune ca urasc, dar simt o invidie profunda cand ma gandesc ca eu ce familie tampita am. De ex, as da orice ca sa fiu si eu asa unita cu fratele meu, cum e colega mea cu cei 3 frati ai ei. Toti 3 ar face orice unul pentru celalat.
In caz ca va minunati ca ce rol au parintii in toata povestea asta. nu le pasa, ba chiar maica-mea rade cand vede cum ne certam (nu stiu, poate ea vede acest lucru ca fiind amuzant)
P. S. Scuzati-ma daca m-am exprimat gresit, dar cand ochii iti sunt umpluti de lacrimi si mainile iti tremura de nervi, ti-e cam greu sa te concentrezi.

Draga situatia ta este urata, evita sa mai raspunzi fratelui tau la provocari pentru ca asta va genera alte provocari (este ca o explozie in lant) si impuneti ca experiment o saptamana si vezi ce rezulta, dar iti trebuie fermitate. Dupa aceea vei sti ce ai de facut, pe idioti ii poti infrange si prin lipsa de riposta pentru ca hrana lor asta este, iar despre mama ta ce sa-ti spun, sory, o idioata la fel ca fratele tau.

Imi pare rau pentru ceea ce ti se intampla
e chiar dureros
mai ales ca mama ta nu se implica, sau ambii parinti, nu ar trebui sa fie asa indiferenti, fratele tau isi permite sa se comporte asa si comportamentul lui i-a amploare atunci cand vede ca tu suferi si incerci sa ripostezi, dar cu siguranta in adancul sufletului ar suferi daca nu ai mai face parte din viata lui, sau i-ar parea rau, trebuie sa incerci mai multe metode sa il pui la punct as putea zice. o metoda care ar putea da roade este aceea pe care ai spus-o si tu, dar n-o preferi, sa nu-l bagi in seama, iti zic ca nu exista sentiment mai profund si ingrozitor decat ignoranta, sa vezi ca armele tale indreptate catre asa zisii dusmani nu dau roade, la inceput iti este ciuda dar apoi incetul cu incetul te v-a lasa in pace si nu numai atat, se v-a comporta frumos pentru ca v-a invata asta, atunci cand v-a avea nevoie de tine, trebuie sa-ti vb frumos ca sa obtina ceea ce vrei, deci trebuie sa te abtii de la insultele lui, pur si simplu sa te faci ca el nu exista, chiar daca nu crezi dar cu timpul te v-a lasa in pace
daca ii raspunzi cu aceiasi moneda si incerci sa tii pasul cu insultele lui nu faci decat sa pui paie pe foc, fii calma si blanda, chiar daca in inima ta fierbi de nervi.incearca.

E trist.Eu as zice ca sa explici parinrilor tai, sau daca ai vrea idei noi, spontane, ai putea de exemplu sa-i spui prietenei lui care sigur ar vorbi cu el.

Incearca sa vorbesti si cu un psiholog. Cu siguranta exista unul la scoala unde inveti. Crede-ma ca te va ajuta enorm. Nu e o rusine sa mergi la psiholog. Te va asculta si cu siguranta iti va da sfaturi mai bune decat dam noi, cei de pe TPU. Ai grija de tine.

Uuf
creca nimeni nu poate sa te ajute.adica cum sa-ti spun?
tu trebuie sa-ti dai seama cum poti sa-i atragi atentia cumva, cum poti sa schimbi situatia asta intre voi.sau poti cere ajutorul mamei tale/tatalui tau.nu ne-ai spus daca fratele tau are prietena/prieteni. poate asa e el deci...
si singura cale sa poata sa simta ca il urasti/detesti etc.este sa simta ca tu nu-l mai consideri fratele tau.incearca.INDIFERENTA chiar face minuni
dar probabil dupa, iti va fi dor de certurile dintre voi:-s
Incearca! bafta >