Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Man, eu pot doar să-ți spun cum văd eu situațiile de genul ăsta.
Sunt rude, neamuri, unchi, mătuși, veri.
Eu îi tratez așa cum simt eu față de ei și nu am nici un fel de așteptări de la ei și nici nu-i judec.
Dacă îmi place să fac unuia un cadou să-l bucur, îl fac. Și nu mă aștept nici să facă și el la fel, nici să mă aplaude, nici să-mi fie recunoscător în vreun fel.
Satisfacția mea e că am putut să-l bucur cumva.
Nu să-mi ridice statuie și să mă laude că vai ce băiat bun sunt eu.
Astea-s rahaturi.
Dar măcar un mulțumesc, eu cred in respect reciproc, a nu avea asteptari de la nimeni nu are sens sa ai interes pentru ei
Răspunde
Sincer?
Când îi faci unuia un cadou, e suficient să-i vezi fața, mulțumirea și bucuria din ochi. Mai e nevoie să ți-o confirme și verbal?
Uite, luna trecută i-am cumpărat nepoțelei mele de 11 ani un telefon pentru că își dorea tare mult, iar ai ei nu sunt prea înstăriți.
Când i l-am dat, a început să plângă și n-am putut să o opresc vreo 10 min.
Crezi că mai aveam nevoie să-mi zică mulțumesc?
Vb de cazuri diferite mann, copii sunt ingerasi nevinovati
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
