Am o problema. Eu cu parintii mei nu vorbim deloc despre nimic(am 14 ani),nu ma scot din proasta ca ba nu stiu sa fiu ordonata,ba iau note mici la mate si cate si mai cate. Nu ma ia niciunul dintre ei in brate si cand gresesc ma bat in loc sa ma invete cu frumosul. Urla la mine din orice si acum imbecila e un alint pentru mine. As vrea si eu o familie normala care sa ma iubeasca si sa ma inteleaga,cu care pot vb orice, oricand, sa n-am secrete... am nevoie sa vorbesc cu cineva. Ajutati-ma, nu stiu ce sa mai fac
Ordonare:
După relevanţă
Rezisti sau mergi la un centru adoptiv unde acelasi tratament il vei primi. Ai avut ghinion ca ai nimerit 2 animale in casa in loc de oameni.
Răspunde
Ce de mesaje aici cu..." iti vor binele, au si ei probleme, vorbeste cu "cineva" si multe alte
Din acestea". Nimeni nu stie prin ce treci tu, sau ce simti. Cum iti e frica sa vorbesti cu ei, pentru ca, oricat de mult ti-ai dori ca sa te asculte macar o data, se comporta ca si cum prezența ta ii enerveaza. Din propria mea experienta iti spun ca ai nevoie de ceva sa echilibreze asta, sa gasesti ceva de facut( sa citesti o carte, sa desenezi etc.), ca sa fii cat mai putin in preajma lor. Vei deveni ca si ei, si vei lua din comportamentul lor. Ma bucur pentru ca esti constientă de ce ai nevoie. Daca ai vreo intrebare, sau doar sa vorbesti cu cineva ( crede-ma ca ajuta) eu sunt pe aici.
Eu am mancat atata bataie si reprosuri de la ai mei, ca si acum dupa 30 de ani e greu sa vorbim normal.
Dirigintele tau trebuie sa stea de vorba cu parintii tai pe tema aceasta. Nu trebuie sa-ti fie rusine sa ii spui problemele tale de acasa.
Niciun parinte nu trebuie sa tipe la copil; cu atat mai mult nu trebuie sa-i spuna imbecil.
Pai si pun pariu ca o sa ma certe ca i am zis diriga mi. Plus ca mi e asa sa i zic si nu stiu cum sa aduc discutia
Răspunde
Păi nu trebuie să aduci discuția. Te duci direct la diridinte și îi spui: "Vreau să vorbesc ceva personal cu dvs." Și apoi îi spui care este problema. Dirigintele poate să facă o ședință cu părinții și poate să vorbească în mod indirect despre violența în familie.
Sau până la urmă poate să îi cheme pe părinții tăi la școală și să le spună adevărul în față, și să le facă cunoscut comportamentul lor.
Poți sta de vorbă și cu psihologul școlii despre problema din familie.
Dar cel mai bine cu dirigintele.
Vorbește cu psihologul scolii, poate cu un preot, poate cineva din familie, mătușa, bunica, cineva de încredere sa te sfătuiască și sa te încurajeze. Eu cred ca părinții tăi te iubesc dar nu știu ei sau poate nu sunt educati de asa natura încât sa ți arate, din păcate.
Buna!
Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro
Acum poti primi consiliere gratuita si direct de pe telefonul mobil, descarcand aplicatia noastra http://www.116111.ro/descarca-aplicatia
Asteptam sa te ajutam!
Imi pare rau ca esti in situatia asta.
Te-as sfatui sa le scrii o scrisoare daca iti este frica sa ii abordezi direct. Nu uita ca toata lumea incerca sa faca cel mai bun din ei tot timpul. Fiecare are probleme si probabil sunt putin prea focusati pe probleme si putin mai nefocusati pe ce filtreaza spre tine. Spune-le ca trebuie sa vorbesti cu ei, ca simti nevoia, ca faptul ca urla la tine nu mai ajuta, ca tu cresti si ai nevoi si tu, pe langa ce nevoi au si ei.
Oricum in general - asta se intampla cu familia romaneasca. Urlat, tipat, batut, jignit e la regula zilei, si nu conteaza ca ai 14 sau 30 de ani, parintii iti vor fi persoana care te va impinge mai mult si mai mult.
Ei inca te vad ca un copil care trebuie ghidat dar nu uita ca ei incearca si poate nu stiu o metoda mai bine.
Ca recomandare da! Foloseste Telefonul Copilului, nu-ti fie rusine. Vei face un pas foarte matur daca incepi sa vorbesti cu cineva neutru si de incredere, poate te va ajuta sa treci peste perioada asta mai usor si sa gasesti tehnici de cooperare cu ei.
Rezista. eu asta am facut.
si eu am trecut prin asta si inca trec. daca vrei vorbesc eu cu tine
Nu mai e mult timp si incepi si cresti!
Iti dau un sfat, respecta-i, iubeste-i si incearca pe cat posibil sa te gandesti ce ai de facut pe viitor!
La noi in Romania sunt multe cazuri de acest fel, cand vei pleca de acasa, sa stii ca tu ti-ai facut datoria si ca ei au fost de vina ca nu au stiut sa te educe si sa te creasca!
Invata si mergi inainte, viata nu e usoara, dar astfel de intamplari sunt doar obstacole in drumul nostru, te afecteaza pentru ca tu le lasi sa te afecteze, pur si simplu lasa le sa treaca pe langa tine insultele, si stiu ca e greu cand un parinte face astfel de chestii dar la un moment dat pe toti ne mustra constiinta mai devreme sau mai tarziu, asa ca, ei daca te injura si te insulta fa'te ca nu auzi!?
In primul rand imi pare rau sa aud asta.
Probabil parintii tai trec printr-o perioada dificila sau au probleme si sunt foarte stresati si de aia se compoarta asa. Mai ales daca mai ai frati sau surori.
Despre notele la mate, cu siguranta ei vreau doar sa ai o educatie buna ca sa ai un trai mai bun(cam asta e gandirea lor) si ei cred ca cu agresiune te stimuleaza prin frica sa inveti.
Daca te cearta ca nu esti ordonata asta ai putea sa o indrepti, incearca sa fii ordonata cat de cat.
Oricum ma intreb oare si parintii tai au fost crescuti in modul asta? sau ei cred ca asa e cel mai bine sa nu ajungi cum sunt toti adolescentii din ziua de azi?
Oricum probabil sun niste intrebari inutile.
Eu iti recomand sa vorbesti daca ai cu o prietena sau prieten apropiat in care sa ai incredere.
Sau poate cu o ruda cu care te intelegi bine, o bunica. Si sa stai mai mult pe la ea in vizita.
Sau cu un prieten virtual, de ce nu.
Poti tine un jurnal daca te ajuta sa te descarci sau sa gasesti activitati care te fac sa te simti mai bine.
Sau incearca sa stai cat mai putin in preajma lor sau in vizorul lor. Stai mai mult inchisa in camera.
Sau mergi la psihologul scolii.
La toate astea putem adauga cazul in care conversezi cu parintii tai si le zici cum te simti.
Oricum sa stii ca lucrurile o sa se rezolve si nu trebuie sa te gandesti la nici o prostie.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
