Salut TPU, de cateva zile nu stiu ce se intampla cu mine. Sunt cu o fata de 4 luni de zile, o iubeam enorm de mult, inca o iubesc, dar dintr-o data, de cateva zile nu stiu, ma simt super rece, nu mai simt nimic pentru nimeni, eu nu vreau sa ma despart de ea, o iubesc si nu vreau sa sufere, stiu ca si ea ma iubeste enorm de mult de aceea nu vreau sa ma despart de ea pentru ca va suferi si eu, si ea. Tin sa anunt că nu ma racesc fata de ea, avem aceleasi obiceiuri, ne sarutam la fel, radem, glumim, cand vorbesc cu ea sau cand sunt cu ea nu mai am starea asta, sunt momente cand nu vorbesc cu ea, seara ca se culca mai devreme sau etc. Atunci ma iau toate sentimentele astea naspa, nu stiu ce sa zic, e singura persoana din lume care ma iubeste atat de mult. Tin sa mentionez ca nu sunt atras de alta fata, nu imi place de alta fata, as putea sa mi revin? Sa nu mai simt lucrurile astea?


Dar totuși cred ca știu de când a început, într=o seara am visat o fata din școală și nu-mi doresc sa ma pun cu ea pentru ca. 1. Am deja iubita și 2. Nu pot fi niciodată împreună cu o asa fata. După a mai apărut în câteva vise, iar apoi i-am dat Block peste tot, dar țin sa menționez ca după toate astea, nu ma simt atras de ea (de cealaltă fata, nu iubita mea), cu iubita mea nu am probleme când sunt cu ea, ne sarutam, radem, glumim, ne tachinam, însă îmi apar tot felul de gânduri, mai ales noaptea și când nu sunt cu ea, as putea sa-mi revin în timp? Va rog.

Buna! Ai o situatie mai complicata! Tu o iubesti dar...esti rece! Daca si ea e rece cu tine, atunci inseamna ca nu va potriviti, si incearca sa te pui cu fata pe care o visezi. Daca doar tu esti rece, atunci incearca sa te schimbi, macar pentru ea. Asta e un act de iubire adevarat! Asa o sa isi dea seama ca esti rar de atins si o sa te pretuiasca.

Nu, nu e rece cu mine, din contra ma iubeste foarte mult, dar ideea e urmatoarea: când sunt cu ea, la școală spre exemplu, nu am nimic ne jucam, ne sarutam, nu sunt rece, dar atunci când sunt in timpul orelor, sau acasă singur, efectiv ma simt super lipsit de sentimente, pentru oricine, o iubesc enorm și nu vreau sa sufere, dar toată chestia e ca sunt super gol pe dinauntru, lipsit de sentimente, doar când sunt acasă sau în timpul orelor. Când sunt cu ea, stam, ne plimbam, ne sarutam, ne tachinam, ne îmbrăcăm la fel. Prin mesaje nu sunt rece, efectiv vorbesc la fel, o alint, ii trimit multe inimioare. Tin sa mentionez ca nu-mi place de o alta fata. Toată ideea e că atunci când sunt cu ea, sunt bine, când sunt acasă sau în timpul orelor am niște sentimente super ciudate, ma simt fără sentimente, fata de nimeni, sunt gol pe dinauntru efectiv. Cum as putea rezolva, va rog?

Eu una consider că problema ta nu are legătură cu iubita ta sau cel puțin nu numai cu ea. Aici este vorba de starea de mentală mai mult. Se vede clar că o iubești (asta dacă ai spus adevărul pur și natural fără să fi încercat să te convingi de un adevăr subiectiv din dorința de a ascunde ceva) și prin simplul fapt că încerci să schimbi starea în care ești de dragul ei, pot spune că nu văd necesară o despărțire. În viața noastră, indiferent de cât de fericiți ne poate face o persoană, putem avea unele momente în care să ne simți goli pe dinăuntru. Deși este aparent greu de crezut, acest fenomen apare și în momentele în care ne simțim fericiți și de aceea avem nevoie de răbdare și de un timp în care să înțelegem de ce ne simțim așa. Cel mai probabil va fi doar o stare temporară dacă nu te lași pierdută în ea mai mult decât este nevoie. Totodată nu cred că te va ajuta dacă vei face lucruri pe care nu le simți. Dacă ai momente în care vrei să fii doar tu cu propria persoană, verbaliză asta. Un adevăr deși doare inițial, e mai eficient pe termen lung și cred că ea dacă te iubește va înțelege starea ta. Asta nu înseamnă că nu trebuie să vorbești cu zilele cu ea, nu. Dacă ții la ea, păstrezi contactul permanent, dar dacă ai nevoie de câteva ore în care să meditezi asupra problemelor proprii, anunț-o din timp (exemplu: draga mea, nu mă simt prea bine în acest moment, am nevoie de niște momente de unul singur...). Sunt foarte multe de spus și foarte multe variable de care să ții cont atunci când vine vorba de mintea umană... Dar ca să concretizez opinia mea, încearcă să îți acorzi timp înainte de a lua o decizie. Dacă o iubești nu ai de ce să renunți la ea (sper ca visul cu tipa aceea să nu fi fost ceva semnificativ care să te fi făcut să te simți vinovat pentru ceva . Ai grijă de starea ta mentală și succes! În cazul în care se înrăutățește situația recomand și o vizită la psiholog. Sper să îți fi fost de ajutor!

Da, efectiv eram cel mai fericit, chiar și după 4 luni, eu eram super fericit cu ea, și încă sunt, nu pot nega, mai ales cu momentele noastre. Visul cu tipa aia m-a pus puțin pe gânduri. Dar mie nu-mi place de tipa pe care am visat o. La momentul de fata ma simt super gol și lipsit de sentimente, chiar și pentru părinții mei, sunt super gol, dar aceasta stare dispare atunci când sunt cu iubita mea. Însă eu nu vreau sa ma despart de ea, pentru ca am suferii, amandoi, și ea e o fata sensibila, asa ca nu, nu despărțire. Iar eu nu vreau sa rămân asa, pe zi ce trece îmi petrec mai mult timp cu ea, ma joc cu ea, seara încerc sa nu mai ma gândesc la gânduri urate. Dar țin sa precizez ca,,, chiar după 4 luni, m-am obișnuit foarte usor cu ea, deși nu cred ca asta I motivul. Și nu pot spune ca nu o mai iubesc sau ca nu o mai plac. Pentru ca ma cunosc, atunci când iubesc pe cineva ma dau peste cap pentru ea. Sper doar sa fie în mintea mea. pentru ca am spus. Fizic nu ma racesc fata de ea. Nici prin mesaje nu ma răcesc. Oare după ceva timp va trece?

Eu una sper că da, dar ai de muncit puțin. Aparent în urma celor afirmate de tine a ieșit din discuție despărțirea și faptul că nu ai sentimente pentru ea, astfel problema devine puțin mai ușoară. Mă întrebi dacă va trece, eu spun că da, timpul vindecă, dar totuși uneori trebuie să intervii. De exemplu gândește-te la o persoană care suferă oficial de depresie. Această persoană dacă nu face nimic în sensul acesta, ceea ce înseamnă că în timp sunt șanse foarte mari să se agraveze și să ajungă în stadii din ce în ce mai severe. Așa că da, sunt șanse să treacă în timp, dar este mai sigur și când faci ceva în sensul ăsta. Primii pași deja i-ai făcut (ai sesizat o problemă, ai verbalizat-o, ai cerut ajutor și ai folosit introspecția pentru a descrie situația ta), așa că eu mizez pe faptul că vei continua în acest fel și că vei fi capabil să devii ceea ce vrei tu să devii fie că e vorba de un om cu sentimente intense din nou (pentru prieteni, părinți, iubită sau societate), fie că vrei să evoluezi și din alte puncte de vedere. Eu sunt doar un străin, așa că nu îți cunosc situația la maximum. Toată puterea stă în tine și în adevăratele tale dorințe! Ai grijă de tine și de restul oamenilor din viața ta! Sper încă o data ca ceea ce am spus să fi fost util.

Am sentimente pentru ea, mai ales când suntem împreună, fizic, însă uneori când sunt singur, îmi dispar toate sentimentele și am o lipsa de sentimente, un gol interior, chiar și pentru părinți. am citit și eu un articol despre un început de depresie. Încerc sa ma schimb pe zi ce trece, sa nu mai ma gândesc la lucruri neliniștitoare, dar fata de iubita mea nu ma racesc nici fizic, nici prin mesaje

Foarte bine faci! Orice problemă în general are cel puțin o soluție, chiar dacă necesită puțin mai mult timp decât cea mai ușoară opțiune (adică ideea de a renunța când lucrurile se complică). Continuă-ți căutările și sunt șanse să fie bine! Good luck!

Nu ma racesc fata de iubita mea, ii vorbesc la fel, ma comport la fel, deci de aici rezulta ca încă o iubesc, nu? ii cumpăr gustări, etc. Doar faptul ca am o lipsa de sentimente când nu sunt cu ea, pana și pentru părinții mei.

Te simți fericit când o vezi? Ești relaxat lângă ea? O vezi ca pe un spațiu securizant unde poți fi tu însuți? Atunci da sunt șanse ca tu să o iubești (ținând cont și de ceea ce ai spus tu în ultimul mesaj). Este mai complicat că ai precizat și lipsa sentimentelor pentru părinți. Gândește-te altfel atunci, eventual la cât ai suferi dacă persoanele la care ții ar dispărea de lângă tine și s-ar preface că nu exiști pentru ei sau și mai rău dacă te-ar urî. Dacă aceste gânduri te întristează, nu înseamnă că ți-ai pierdut sentimentele, ai doar o perioadă în care nu le mai simți atât de intens, chiar dacă sunt încă acolo. După ceva vreme le vei simți din nou. Poate aveai nevoie inconștient de o pauză de "vindecare proprie".

Da, îmi da o pace când sunt lângă ea, sunt bucuros, și sunt foarte relaxat langa ea, sunt super obișnuit, îmi e și ca o prietena și ca o iubita și ca tot, sunt foarte obișnuit cu ea. Revenind la lipsa de sentimente, daca mi as inchipuii ca nu ar mai exista, părinții mei sau iubita mea as suferii, m ar întrista, chiar dacă o părticică din suflet spune ca nu, cealaltă particica spune ca da

Perfect! Asta e ceea ce voiam să aud! Acum sunt aproape sigură că este doar un moment mai complicat din viața ta peste care vei trece! Nu merită să îndepărtezi familia și iubita pentru că și tu știi în adâncul tău că îi iubești. Acum există doar anumite contradicții interioare pe care le vei depăși. Îți țin pumnii! ☺

Mulțumesc enorm de sprijin, cea mai mare temere a mea era ca nu mai am sentimente pentru iubită, dar am analizat puțin situația și am ajuns la următoarea decizie: Pățesc asta de acum 5-6 zile, și m-am analizat. Dacă nu o mai iubeam pe iubita mea, eram rece cu ea, fizic cât și prin mesaje, dar nu sunt. Nu ma simțeam bine lângă ea și o evitam, dar ma simt foarte bine lângă ea și mereu ma duc la ea. Deci în astea 5-6 zile puteam sa ma racesc, dar nu am facut-o pentru ca în ciuda stării mele și lipselor de sentimente, inca o iubesc nu? Încă am sentimente pentru ea. Aceasta lipsa de sentimente apare doar când sunt singur, când sunt cu ea, nu, sunt fericit, bucuros, relaxar

Cu drag! Deja observ că ți-ai format o concluzie pe care cu siguranță o vei mai îmbunătăți ulterior. Când ești singur ai și timp să te gândești la tot felul de scenarii și probabil neavând stimul tactil/vizual/auditiv te întrebi de ce nu simți mai mult. Pari tipul de persoană centrată mai mult pe experiență fizică decât online, asta ar putea explica diferența intensității emoțiilor atunci când o vezi de exemplu pe ea și când nu. Singurătatea duce la overthink și la un moment dat creierul "obosește" și anulează alte sentimente pentru că nu mai poate temporar să facă față atâtor emoții. Pentru a evita efectele negative apărute din cauza singurătății, subconștientul îți "anulează" și sentimentele catalogate ca fiind fundamentale (precum dragostea, fericirea etc), dar doar pentru o perioadă scurtă de timp până se repune iar în condiții normale când singurătatea nu ar trebui să fie un stimul negativ prea puternic. E puțin funny că noi avem o întreagă conversație aici?

E puțin funny, dar efectiv sfaturile astea ma ajuta enorm, și dacă ai putea sa mai ma ajuți, oricum îți voi da funda

Efectiv m-am mai liniștit, analizând situația, Pățesc asta de 5-6 zile, dacă nu mai aveam sentimente pentru iubita mea, ma raceam, dar eu sunt exact la fel în ciuda stării mele, deci practic eu încă am sentimente pentru ea, nu?

Voiam să ajut fără a primi ceva în schimb, dar îți mulțumesc mult și eu pentru apreciere!

Eu una așa consider că tu încă mai ai sentimente pentru ea, dar tu ești cel care poate da verdictul final.

Eu nici prin cap nu as putea sa ma despart de ea, pentru ca știu ca va suferii, si eu și ea, mai ales ea fiind o persoana sensibila, dar atât timp cât nu sunt rece cu ea (sunt la fel, și în timp de aproape o săptămână ma puteam răcii), dar nu am facut o pentru ca o iubesc, am sentimente pentru ea și țin la ea, nu? Deci practic asta ar putea trece și sentimente mele intense de dinainte pot revenii înapoi?

Da, mai ales că pare că sentimentele nu au dispărut, ci mai mult au stagnat temporar. Pot reapărea, da este foarte posibil.

Și mai ales ca vorbesc la fel, nu sunt rece, nu vorbesc cu gândul de a scăpa de ea, doamne ferește, vorbim non stop, și nu sunt rece, și nu pot spune ca nu mai sunt îndrăgostit de ea, efectiv eu ma dădeam peste cap pentru ea, nu pot spune ca acum nu e asa, doar ca intr-un fel, cum ai spus tu, sentimentele au stagnat, dar ma gândesc ca nu poți renunța la o persoana asa usor, adică sa știi ca o iubești atât de mult și acum nu o mai iubești, pentru ca efectiv sunt bine când sunt cu ea. Când nu sunt am o lipsa de sentimente, pentru toată lumea. am un nod în gat. scenarii tot felul. deci nu cred ca e deloc vorba de despărțire atât timp cât ma simt bine cu ea, ne sarutam, și tot ce face un cuplu

Da, cam asta este gândirea după care te poți orienta și în viitor. E bine că nu vrei să renunți la persoana ta specială doar din cauză că treci printr-un moment mai complicat. Stagnarea asta se întâmplă și când relația este sănătoasă. După cum ai spus tu "m-am obișnuit cu ea, sunt fericit, facem chestii de cuplu" a apărut siguranța în relație, nu mai este stresul acela de început și ești confortabil lângă ea, dar nu înseamnă că te-ai plictisit ci pur și simplu nu mai treci prin atât de multe drame care apar mai des fie la începutul relației fie la final. E în regulă, ai dat de o fată care pare bună și atâta timp cât vă aduceți fericire reciproc este bine.

Dar totuși totul a început de la un vis cu alta fata, care nu am sentimente pentru ea, nu o plac efectiv, asta oare sa fii schimbat totul? Sa fii fost asa ca un marcaj? Asta sa fie motivul lipsei de sentimente? Cum am spus mai sus și sunt motive clare, nu-mi doresc sa renunț la ea, chiar dacă sunt în starea actuala, eu țin la ea nu vreau sa suferim

Ar fi putut conduce la acest tip de schimbare, dar nu cred că a fost singurul factor. În psihologie, cel puțin conform unor studii s-a demonstrat că visele reliefează lucruri din viața reală printr-un mod aparent fictiv. Nu pot afirma că îți place de fata aceea, pot spune în schimb că se poate și ca acel vis să fi avut un rol în asta. Sunt multe detalii de dat, detalii pe care nu consider relevante de spus aici. Dar până la urmă contează sentimentele tale și cum te lupți tu împotriva problemei.

Pai. eu am sentimente pentru iubita mea, dacă nu aveam în decursul celor 5-6 zile deveneam rece, nu? Dar nu sunt rece, nici când ne vedem, nici prin mesaje, nu am sentimente pentru o alta fata, și cum am spus, nu vreau sa renunț la iubită mea, asa ca încerc pe zi ce trece sa mi petrec tot mai mult timp cu ea, sa ne jucam, sa ne tachinam. Și nu pot spune ca nu o iubesc, dacă nu o iubeam, cum am spus, în astea 6 zile deveneam rece, dar nu sunt rece. Cu timpul îmi pot revenii? Adică sentimentele intense pentru iubită mea pot sa repara? Cât și pentru ceilalți, părinți. Efectiv eu sunt lipsit de sentimente. sunt gol pe dinauntru, nu știu sa caut o explicație mai concreta, dar sunt sigur ca știi la ce ma refer

Da cum am spus consider că pot reapărea sentimentele. Am înțeles la ceea ce ai făcut tu referire. Știu în principiu cum te simți, dar văd că ești capabil să redevii cine erai odată poate chiar și mai profund. Poate se va întâmpla ceva care te va ajuta să iți revii mai repede, de exemplu un eveniment neașteptat tot poate în stilul visului. Dar va fi bineeee.

Pe zi ce trece, nu mai simt tristețea aia, adică eu oricum nu voi renunța la ea, doar ca sper sa fie ceva temporar, un moment mai naspa

Și nu cred ca e vorba de vreo despărțire, atât timp cât am suferii amândoi, deja când ma gândesc la asta mi se pune un nod în gat

Înseamnă că ar trebui să știi deja răspunsul pe care l-ai cautat. Vorbește în continuare cu ea, petrece timp împreună cu ea și poate totul va ajunge iar la o normalitate. Succes!

Bănuiesc ca timpul ar rezolva totul, adică cat timp ma comporta la fel, tot am sentimente pentru ea, se poate schimba în timp?

Multe lucruri se pot schimba în timp, așa că îți sugerez să îți alegi în mare parte măcar ipotetic un drum spre care ai dori să te îndrepți. Pe scurt să știi ceea ce îți dorești și chiar dacă timpul va îndruma situația într-un mod mai nefavorabil, ajută să știi din timp dacă merită să lupți pentru ceea ce vrei. Dacă tu îți dorești ca relația ta cu iubita să evolueze, atunci ar fi cel mai bine, dacă îți dorești să rămână ca la început, pot spune că este și aceasta o variantă bună, iar dacă vrei să intre în regresie, afirm că este și asta o alegere proprie. Nu poți aștepta să lași absolut totul în grija timpului fără să faci nimic pentru asta, dar nici nu poți neglija importanța viitorului spre evoluție și vindecare.