Salut TPU, de cateva zile nu stiu ce se intampla cu mine. Sunt cu o fata de 4 luni de zile, o iubeam enorm de mult, inca o iubesc, dar dintr-o data, de cateva zile nu stiu, ma simt super rece, nu mai simt nimic pentru nimeni, eu nu vreau sa ma despart de ea, o iubesc si nu vreau sa sufere, stiu ca si ea ma iubeste enorm de mult de aceea nu vreau sa ma despart de ea pentru ca va suferi si eu, si ea. Tin sa anunt că nu ma racesc fata de ea, avem aceleasi obiceiuri, ne sarutam la fel, radem, glumim, cand vorbesc cu ea sau cand sunt cu ea nu mai am starea asta, sunt momente cand nu vorbesc cu ea, seara ca se culca mai devreme sau etc. Atunci ma iau toate sentimentele astea naspa, nu stiu ce sa zic, e singura persoana din lume care ma iubeste atat de mult. Tin sa mentionez ca nu sunt atras de alta fata, nu imi place de alta fata, as putea sa mi revin? Sa nu mai simt lucrurile astea?
Dar totuși cred ca știu de când a început, într=o seara am visat o fata din școală și nu-mi doresc sa ma pun cu ea pentru ca. 1. Am deja iubita și 2. Nu pot fi niciodată împreună cu o asa fata. După a mai apărut în câteva vise, iar apoi i-am dat Block peste tot, dar țin sa menționez ca după toate astea, nu ma simt atras de ea (de cealaltă fata, nu iubita mea), cu iubita mea nu am probleme când sunt cu ea, ne sarutam, radem, glumim, ne tachinam, însă îmi apar tot felul de gânduri, mai ales noaptea și când nu sunt cu ea, as putea sa-mi revin în timp? Va rog.
Cu drag! În caz de ceva eu exist și pe alte aplicații tot așa care nu ar fi private. Mă rog, mi-a făcut plăcere să fiu de folos! Mersi și eu pentru această ocazie!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Cred ca stiu ce se intampla aici cu tine. Problema este ca daca tu te simti atat de fericit cu ea, poate gandurile tale sunt: mama ce fericit sunt, mama ce bine ma simt cu ea, mama ce viata frumoasa am etc. Daca astea iti sunt gandurile in momentele alea, sau ceva asemanator, sa stii ca aici intervine iubirea de sine, care este un sentiment care destrama, care te pune pe tine insuti pe primul loc iar celalalt nu mai conteaza chiar daca tu constient vrei sa iti pese, sufletul tau e plin de iubire de sine sau ego. Iar in cazul asta rezolvarea e sa multumesti sincer si din toata inima persoanei de langa tine ca e cu tine si ca te accepta asa cum esti, iar tu sa fii recunoscator in sinea ta ca Dumnezeu ti-a dat-o pe ea, asta sa faci de fiecare data cand in minte sau in inima iti vin ganduri sau senzatii d-alea. Si nu in ultimul rand ia sa tii un pic de post si sa faci mai multa miscare sa vezi cum iti vei reveni. Ai rabdare si lupta cu gandurile si implicit si cu senzatia aia.
Răspunde
Buna! Ai o situatie mai complicata! Tu o iubesti dar...esti rece! Daca si ea e rece cu tine, atunci inseamna ca nu va potriviti, si incearca sa te pui cu fata pe care o visezi. Daca doar tu esti rece, atunci incearca sa te schimbi, macar pentru ea. Asta e un act de iubire adevarat! Asa o sa isi dea seama ca esti rar de atins si o sa te pretuiasca.
Nu, nu e rece cu mine, din contra ma iubeste foarte mult, dar ideea e urmatoarea: când sunt cu ea, la școală spre exemplu, nu am nimic ne jucam, ne sarutam, nu sunt rece, dar atunci când sunt in timpul orelor, sau acasă singur, efectiv ma simt super lipsit de sentimente, pentru oricine, o iubesc enorm și nu vreau sa sufere, dar toată chestia e ca sunt super gol pe dinauntru, lipsit de sentimente, doar când sunt acasă sau în timpul orelor. Când sunt cu ea, stam, ne plimbam, ne sarutam, ne tachinam, ne îmbrăcăm la fel. Prin mesaje nu sunt rece, efectiv vorbesc la fel, o alint, ii trimit multe inimioare. Tin sa mentionez ca nu-mi place de o alta fata. Toată ideea e că atunci când sunt cu ea, sunt bine, când sunt acasă sau în timpul orelor am niște sentimente super ciudate, ma simt fără sentimente, fata de nimeni, sunt gol pe dinauntru efectiv. Cum as putea rezolva, va rog?
Răspunde
Eu una consider că problema ta nu are legătură cu iubita ta sau cel puțin nu numai cu ea. Aici este vorba de starea de mentală mai mult. Se vede clar că o iubești (asta dacă ai spus adevărul pur și natural fără să fi încercat să te convingi de un adevăr subiectiv din dorința de a ascunde ceva) și prin simplul fapt că încerci să schimbi starea în care ești de dragul ei, pot spune că nu văd necesară o despărțire. În viața noastră, indiferent de cât de fericiți ne poate face o persoană, putem avea unele momente în care să ne simți goli pe dinăuntru. Deși este aparent greu de crezut, acest fenomen apare și în momentele în care ne simțim fericiți și de aceea avem nevoie de răbdare și de un timp în care să înțelegem de ce ne simțim așa. Cel mai probabil va fi doar o stare temporară dacă nu te lași pierdută în ea mai mult decât este nevoie. Totodată nu cred că te va ajuta dacă vei face lucruri pe care nu le simți. Dacă ai momente în care vrei să fii doar tu cu propria persoană, verbaliză asta. Un adevăr deși doare inițial, e mai eficient pe termen lung și cred că ea dacă te iubește va înțelege starea ta. Asta nu înseamnă că nu trebuie să vorbești cu zilele cu ea, nu. Dacă ții la ea, păstrezi contactul permanent, dar dacă ai nevoie de câteva ore în care să meditezi asupra problemelor proprii, anunț-o din timp (exemplu: draga mea, nu mă simt prea bine în acest moment, am nevoie de niște momente de unul singur...). Sunt foarte multe de spus și foarte multe variable de care să ții cont atunci când vine vorba de mintea umană... Dar ca să concretizez opinia mea, încearcă să îți acorzi timp înainte de a lua o decizie. Dacă o iubești nu ai de ce să renunți la ea (sper ca visul cu tipa aceea să nu fi fost ceva semnificativ care să te fi făcut să te simți vinovat pentru ceva 
. Ai grijă de starea ta mentală și succes! În cazul în care se înrăutățește situația recomand și o vizită la psiholog. Sper să îți fi fost de ajutor!
Da, efectiv eram cel mai fericit, chiar și după 4 luni, eu eram super fericit cu ea, și încă sunt, nu pot nega, mai ales cu momentele noastre. Visul cu tipa aia m-a pus puțin pe gânduri. Dar mie nu-mi place de tipa pe care am visat o. La momentul de fata ma simt super gol și lipsit de sentimente, chiar și pentru părinții mei, sunt super gol, dar aceasta stare dispare atunci când sunt cu iubita mea. Însă eu nu vreau sa ma despart de ea, pentru ca am suferii, amandoi, și ea e o fata sensibila, asa ca nu, nu despărțire. Iar eu nu vreau sa rămân asa, pe zi ce trece îmi petrec mai mult timp cu ea, ma joc cu ea, seara încerc sa nu mai ma gândesc la gânduri urate. Dar țin sa precizez ca,,, chiar după 4 luni, m-am obișnuit foarte usor cu ea, deși nu cred ca asta I motivul. Și nu pot spune ca nu o mai iubesc sau ca nu o mai plac. Pentru ca ma cunosc, atunci când iubesc pe cineva ma dau peste cap pentru ea. Sper doar sa fie în mintea mea. pentru ca am spus. Fizic nu ma racesc fata de ea. Nici prin mesaje nu ma răcesc. Oare după ceva timp va trece?
Eu una sper că da, dar ai de muncit puțin. Aparent în urma celor afirmate de tine a ieșit din discuție despărțirea și faptul că nu ai sentimente pentru ea, astfel problema devine puțin mai ușoară. Mă întrebi dacă va trece, eu spun că da, timpul vindecă, dar totuși uneori trebuie să intervii. De exemplu gândește-te la o persoană care suferă oficial de depresie. Această persoană dacă nu face nimic în sensul acesta, ceea ce înseamnă că în timp sunt șanse foarte mari să se agraveze și să ajungă în stadii din ce în ce mai severe. Așa că da, sunt șanse să treacă în timp, dar este mai sigur și când faci ceva în sensul ăsta. Primii pași deja i-ai făcut (ai sesizat o problemă, ai verbalizat-o, ai cerut ajutor și ai folosit introspecția pentru a descrie situația ta), așa că eu mizez pe faptul că vei continua în acest fel și că vei fi capabil să devii ceea ce vrei tu să devii fie că e vorba de un om cu sentimente intense din nou (pentru prieteni, părinți, iubită sau societate), fie că vrei să evoluezi și din alte puncte de vedere. Eu sunt doar un străin, așa că nu îți cunosc situația la maximum. Toată puterea stă în tine și în adevăratele tale dorințe! Ai grijă de tine și de restul oamenilor din viața ta! Sper încă o data ca ceea ce am spus să fi fost util.
Am sentimente pentru ea, mai ales când suntem împreună, fizic, însă uneori când sunt singur, îmi dispar toate sentimentele și am o lipsa de sentimente, un gol interior, chiar și pentru părinți. am citit și eu un articol despre un început de depresie. Încerc sa ma schimb pe zi ce trece, sa nu mai ma gândesc la lucruri neliniștitoare, dar fata de iubita mea nu ma racesc nici fizic, nici prin mesaje
Foarte bine faci! Orice problemă în general are cel puțin o soluție, chiar dacă necesită puțin mai mult timp decât cea mai ușoară opțiune (adică ideea de a renunța când lucrurile se complică). Continuă-ți căutările și sunt șanse să fie bine! Good luck!
Nu ma racesc fata de iubita mea, ii vorbesc la fel, ma comport la fel, deci de aici rezulta ca încă o iubesc, nu? ii cumpăr gustări, etc. Doar faptul ca am o lipsa de sentimente când nu sunt cu ea, pana și pentru părinții mei.
Te simți fericit când o vezi? Ești relaxat lângă ea? O vezi ca pe un spațiu securizant unde poți fi tu însuți? Atunci da sunt șanse ca tu să o iubești (ținând cont și de ceea ce ai spus tu în ultimul mesaj). Este mai complicat că ai precizat și lipsa sentimentelor pentru părinți. Gândește-te altfel atunci, eventual la cât ai suferi dacă persoanele la care ții ar dispărea de lângă tine și s-ar preface că nu exiști pentru ei sau și mai rău dacă te-ar urî. Dacă aceste gânduri te întristează, nu înseamnă că ți-ai pierdut sentimentele, ai doar o perioadă în care nu le mai simți atât de intens, chiar dacă sunt încă acolo. După ceva vreme le vei simți din nou. Poate aveai nevoie inconștient de o pauză de "vindecare proprie".
Da, îmi da o pace când sunt lângă ea, sunt bucuros, și sunt foarte relaxat langa ea, sunt super obișnuit, îmi e și ca o prietena și ca o iubita și ca tot, sunt foarte obișnuit cu ea. Revenind la lipsa de sentimente, daca mi as inchipuii ca nu ar mai exista, părinții mei sau iubita mea as suferii, m ar întrista, chiar dacă o părticică din suflet spune ca nu, cealaltă particica spune ca da
Perfect! Asta e ceea ce voiam să aud! Acum sunt aproape sigură că este doar un moment mai complicat din viața ta peste care vei trece! Nu merită să îndepărtezi familia și iubita pentru că și tu știi în adâncul tău că îi iubești. Acum există doar anumite contradicții interioare pe care le vei depăși. Îți țin pumnii! ☺
Mulțumesc enorm de sprijin, cea mai mare temere a mea era ca nu mai am sentimente pentru iubită, dar am analizat puțin situația și am ajuns la următoarea decizie: Pățesc asta de acum 5-6 zile, și m-am analizat. Dacă nu o mai iubeam pe iubita mea, eram rece cu ea, fizic cât și prin mesaje, dar nu sunt. Nu ma simțeam bine lângă ea și o evitam, dar ma simt foarte bine lângă ea și mereu ma duc la ea. Deci în astea 5-6 zile puteam sa ma racesc, dar nu am facut-o pentru ca în ciuda stării mele și lipselor de sentimente, inca o iubesc nu? Încă am sentimente pentru ea. Aceasta lipsa de sentimente apare doar când sunt singur, când sunt cu ea, nu, sunt fericit, bucuros, relaxar
Cu drag! Deja observ că ți-ai format o concluzie pe care cu siguranță o vei mai îmbunătăți ulterior. Când ești singur ai și timp să te gândești la tot felul de scenarii și probabil neavând stimul tactil/vizual/auditiv te întrebi de ce nu simți mai mult. Pari tipul de persoană centrată mai mult pe experiență fizică decât online, asta ar putea explica diferența intensității emoțiilor atunci când o vezi de exemplu pe ea și când nu. Singurătatea duce la overthink și la un moment dat creierul "obosește" și anulează alte sentimente pentru că nu mai poate temporar să facă față atâtor emoții. Pentru a evita efectele negative apărute din cauza singurătății, subconștientul îți "anulează" și sentimentele catalogate ca fiind fundamentale (precum dragostea, fericirea etc), dar doar pentru o perioadă scurtă de timp până se repune iar în condiții normale când singurătatea nu ar trebui să fie un stimul negativ prea puternic. E puțin funny că noi avem o întreagă conversație aici?
E puțin funny, dar efectiv sfaturile astea ma ajuta enorm, și dacă ai putea sa mai ma ajuți, oricum îți voi da funda
Efectiv m-am mai liniștit, analizând situația, Pățesc asta de 5-6 zile, dacă nu mai aveam sentimente pentru iubita mea, ma raceam, dar eu sunt exact la fel în ciuda stării mele, deci practic eu încă am sentimente pentru ea, nu?
Voiam să ajut fără a primi ceva în schimb, dar îți mulțumesc mult și eu pentru apreciere!
Eu una așa consider că tu încă mai ai sentimente pentru ea, dar tu ești cel care poate da verdictul final.
Eu nici prin cap nu as putea sa ma despart de ea, pentru ca știu ca va suferii, si eu și ea, mai ales ea fiind o persoana sensibila, dar atât timp cât nu sunt rece cu ea (sunt la fel, și în timp de aproape o săptămână ma puteam răcii), dar nu am facut o pentru ca o iubesc, am sentimente pentru ea și țin la ea, nu? Deci practic asta ar putea trece și sentimente mele intense de dinainte pot revenii înapoi?
Da, mai ales că pare că sentimentele nu au dispărut, ci mai mult au stagnat temporar. Pot reapărea, da este foarte posibil.
Și mai ales ca vorbesc la fel, nu sunt rece, nu vorbesc cu gândul de a scăpa de ea, doamne ferește, vorbim non stop, și nu sunt rece, și nu pot spune ca nu mai sunt îndrăgostit de ea, efectiv eu ma dădeam peste cap pentru ea, nu pot spune ca acum nu e asa, doar ca intr-un fel, cum ai spus tu, sentimentele au stagnat, dar ma gândesc ca nu poți renunța la o persoana asa usor, adică sa știi ca o iubești atât de mult și acum nu o mai iubești, pentru ca efectiv sunt bine când sunt cu ea. Când nu sunt am o lipsa de sentimente, pentru toată lumea. am un nod în gat. scenarii tot felul. deci nu cred ca e deloc vorba de despărțire atât timp cât ma simt bine cu ea, ne sarutam, și tot ce face un cuplu
Da, cam asta este gândirea după care te poți orienta și în viitor. E bine că nu vrei să renunți la persoana ta specială doar din cauză că treci printr-un moment mai complicat. Stagnarea asta se întâmplă și când relația este sănătoasă. După cum ai spus tu "m-am obișnuit cu ea, sunt fericit, facem chestii de cuplu" a apărut siguranța în relație, nu mai este stresul acela de început și ești confortabil lângă ea, dar nu înseamnă că te-ai plictisit ci pur și simplu nu mai treci prin atât de multe drame care apar mai des fie la începutul relației fie la final. E în regulă, ai dat de o fată care pare bună și atâta timp cât vă aduceți fericire reciproc este bine.
Dar totuși totul a început de la un vis cu alta fata, care nu am sentimente pentru ea, nu o plac efectiv, asta oare sa fii schimbat totul? Sa fii fost asa ca un marcaj? Asta sa fie motivul lipsei de sentimente? Cum am spus mai sus și sunt motive clare, nu-mi doresc sa renunț la ea, chiar dacă sunt în starea actuala, eu țin la ea nu vreau sa suferim
Ar fi putut conduce la acest tip de schimbare, dar nu cred că a fost singurul factor. În psihologie, cel puțin conform unor studii s-a demonstrat că visele reliefează lucruri din viața reală printr-un mod aparent fictiv. Nu pot afirma că îți place de fata aceea, pot spune în schimb că se poate și ca acel vis să fi avut un rol în asta. Sunt multe detalii de dat, detalii pe care nu consider relevante de spus aici. Dar până la urmă contează sentimentele tale și cum te lupți tu împotriva problemei.
Pai. eu am sentimente pentru iubita mea, dacă nu aveam în decursul celor 5-6 zile deveneam rece, nu? Dar nu sunt rece, nici când ne vedem, nici prin mesaje, nu am sentimente pentru o alta fata, și cum am spus, nu vreau sa renunț la iubită mea, asa ca încerc pe zi ce trece sa mi petrec tot mai mult timp cu ea, sa ne jucam, sa ne tachinam. Și nu pot spune ca nu o iubesc, dacă nu o iubeam, cum am spus, în astea 6 zile deveneam rece, dar nu sunt rece. Cu timpul îmi pot revenii? Adică sentimentele intense pentru iubită mea pot sa repara? Cât și pentru ceilalți, părinți. Efectiv eu sunt lipsit de sentimente. sunt gol pe dinauntru, nu știu sa caut o explicație mai concreta, dar sunt sigur ca știi la ce ma refer
Da cum am spus consider că pot reapărea sentimentele. Am înțeles la ceea ce ai făcut tu referire. Știu în principiu cum te simți, dar văd că ești capabil să redevii cine erai odată poate chiar și mai profund. Poate se va întâmpla ceva care te va ajuta să iți revii mai repede, de exemplu un eveniment neașteptat tot poate în stilul visului. Dar va fi bineeee.
Pe zi ce trece, nu mai simt tristețea aia, adică eu oricum nu voi renunța la ea, doar ca sper sa fie ceva temporar, un moment mai naspa
Și nu cred ca e vorba de vreo despărțire, atât timp cât am suferii amândoi, deja când ma gândesc la asta mi se pune un nod în gat
Înseamnă că ar trebui să știi deja răspunsul pe care l-ai cautat. Vorbește în continuare cu ea, petrece timp împreună cu ea și poate totul va ajunge iar la o normalitate. Succes!
Bănuiesc ca timpul ar rezolva totul, adică cat timp ma comporta la fel, tot am sentimente pentru ea, se poate schimba în timp?
Multe lucruri se pot schimba în timp, așa că îți sugerez să îți alegi în mare parte măcar ipotetic un drum spre care ai dori să te îndrepți. Pe scurt să știi ceea ce îți dorești și chiar dacă timpul va îndruma situația într-un mod mai nefavorabil, ajută să știi din timp dacă merită să lupți pentru ceea ce vrei. Dacă tu îți dorești ca relația ta cu iubita să evolueze, atunci ar fi cel mai bine, dacă îți dorești să rămână ca la început, pot spune că este și aceasta o variantă bună, iar dacă vrei să intre în regresie, afirm că este și asta o alegere proprie. Nu poți aștepta să lași absolut totul în grija timpului fără să faci nimic pentru asta, dar nici nu poți neglija importanța viitorului spre evoluție și vindecare.
Pai... eu îmi doresc sa raman cu ea impreuna, nu as putea sa ma despart de ea pentru ca am suferii. Si în legatura cu asta, eu încerc pe zi ce trece sa ma schimb, sa stau mai mult cu ea, ne sarutam, și pot spune ca nu mai am asa multe scenarii de gânduri neplăcute. Încerc sa ma schimb pe zi ce trece
Ok, acum că știi ce vrei, pune-ți gândurile cu răbdare în ordine și bucură-te de prezent privind totodată și către un viitor. Văd că vrei să faci o schimbare în viața ta, așa că poți sta mai liniștit și încearcă să nu mai dai overthink.
Am înțeles, mulțumesc frumos pentru tot ajutorul, dacă mai intervine ceva, te anunt. Serios, mulțumesc foarte mult de sprijin
Te deranjez inca putin 
, astazi cand eram singur si vorbeam cu iubita mea, am avut cateva,, damfuri,, ca sa zic asa, de bucurie, de dor, de nerabdare sa o vad, sa ne indeplinim planurile, dar nu a tinut foarte mult. dupa iar m-a luat lipsa de sentimente. iar imi treceau ganduri nelinistitoare, cum ar fi *daca doamne fereste m-as despartii (ceea ce nu o sa se intample, ca nu voi renunta la ea), am suferii amandoi*, si tot felul de lucruri.
S-ar putea să fie sentimente oscilante care poate au drept una dintre cauze "neliniștea sufletească"... Ai spus că fie ai avut un "boom" de sentimente, fie iar te-ai întors la insensibilitate, dar să fie oare mereu așa? Să știi că sentimentele precum: regretul, neliniștea, panica, repulsia, singurătatea; sunt și ele sentimente. Ce vreau să spun cu asta? Ideea că tu dacă ai spus că după ce ai vorbit cu ea ți-au apărut gânduri mai "negre", pot spune după modul în care te-ai exprimat că posibil să nu fi fost atât de insensibil precum ai crezut. Gândurile neliniștitoare și care previn un eventual pericol (în cazul tău despărțirea) pot fi uneori mărci ale dragostei, combinate evident cu o confuzie la nivel interior. Dacă nu ai iubi, posibil că nici nu te-ai gândi la ideea că o vei pierde, cel puțin uneori. Știu că în general dacă iubești cu adevărat ți se spune că te bucuri de prezent fără să te gândești la prostii, dar cum în mintea noastră se află tot felul de nesiguranțe și frici, pot afirma că nu consider acest eveniment pe care l-ai trăit ca nu fiind unul natural. Într-un fel pot da relate cu situația ta și pot spune că este posibil (în mod probat de cel puțin o persoană, adică eu) să iubești și de asemenea să te simți gol sau să te gândești uneori numai la scenarii negative, toate la intervale scurte de timp. Dacă nu ai simțit sentimente precum ura, impulsivitate, dezinteres, răzbunare și așa mai departe față de ea, pare să fie încă o relație sănătoasă, nu perfectă, dar sănătoasă. Încă consider că mai este nevoie de timp până să îți formezi o opinie sigură despre ceea ce gândești, așa că acordă-ți timpul necesar pentru a putea combate nesiguranțele și sentimentele vagi și complicate pe care le ai. Sper că are logică ceea ce am spus, nu sunt deocamdată un psiholog și chiar dacă aș fi oficial, în orice ipoteză există un grad minim de eroare. Psihologia este subiectivă deoarece fiecare om este unic, astfel fiecare simte lucrurile diferit. Eu îți spun doar ceea ce consider eu ca fiind adevărat, iar dacă simți nevoia de a mă contrazice, ești liber să o faci. Chiar vreau să îți descoperi propria persoană cât mai calitativ.
Doamne fereste, cum sa simt ura pentru ea, sau dezinteres, efectiv mereu o intreb cand ne vedem, daca a mancat, daca se simte bine. Cand imi dau prin cap scenarile acestea negre, precum *despartirea* (ceea ce nu vreau sa se ajunga, pentru ca inca am interes pentru ea, nu am devenit rece. In cele 6-7 zile de cat timp ma simt asa puteam sa devin foarte rece cu ea, dar nu sunt, din contra sunt la fel, si fizic si prin mesaje), dar cand imi vine in cap un scenariu din acesta, efectiv mi se pune un nod in gat si ma bufneste intr-un fel plansul, pentru ca nu vreau sa sufere, am suferii amandoi. Cum am spus ieri, la scenariul cu parintii / iubita, daca n ar exista, ma gandesc ca n-as suferi, asa spune o particica din suflet, dar totodata fiind fata-n fata cu situatia mai mult ca sigur as suferii enorm
Am pomenit de ură intenționat ca să te fac să realizezi adevărul. O iubești și îi vrei binele. Îți este puțin frică și de viitor și este normal de altfel. Și când o parte din tine spune că nu ai suferi, pare să fie doar vorba de o confuzie sau incercitudinea viitorului. Asta este opinia mea pe scurt.
Frămantarea mea e. de ce lipsa de sentimente? Pentru oricine? Cum am spus mai sus, am avut mai devreme un *boom*, doar ca acum iar ma simt trist, gol, lipsit de sentimente, efectiv pentru toata lumea. Dar totodata iubitei mele ii vorbesc normal, ca inainte, o alint, nu e o problema, nu devin rece
Atunci când găsești o persoană care te face fericit și lângă care poți fi tu însuți parcă subconștientul tău îți spune că nu mai meriți mai puțin decât atenția maximă pe care probabil o primești din partea iubitei tale. Pare să alegi calitatea în schimbul cantității. Poate cauți profunzime și libertatea de exprimare și probabil primești asta din partea iubitei tale, astfel majoritatea sentimentelor tale s-au îndreptat către acest centru generator, adică iubita ta. Aceasta ar mai fi încă un motiv pentru care nu mai ești atât de conștient de sentimentele pe care le ai față de ceilalți. Pe părinții tăi cu siguranță îi iubești și în continuare au un rol important în viața ta, cât despre celelalte persoane poate te bucuri și de compania lor, dar știi că nu poți fi atât de natural cu ei precum ești cu iubita ta și poate inconștient îți spui că nu mai contează pentru că nimeni nu va putea să mă facă să simt ceea ce simt pentru ea. Oarecum dacă știi că poți obține ceea ce este mai bun, de ce să te limitezi la jumătăți de măsură? Și acum poate te întrebi de ce te îndoiești și de prezența sentimentelor față de iubită ta. Sunt multe motive, dar aș spune că sunt temporare apărute din cauza unor confuzii. Sentimentele intense de multe ori după câteva luni pot să scape puțin de sub control. Nu mai ești nici la începutul relației, așa că poate mintea și inima ta nu înțeleg în totalitate ceea ce se întâmplă și de ce este liniște. Eu spun că per total este în regulă, nu trebuie să îți faci mai multe griji decât trebuie. Eu cred în tine și că vei fi capabil să faci alegerea corectă.
Exact asta faceam, imi faceam super multe griji, mai ales pe tema cu iubita, ca as putea sa nu mai am sentimente pentru ea, sa nu o mai iubesc. Dar am mai analizat situatia, si nu odata, de foarte multe ori. Daca nu o iubeam / nu mai aveam sentimente, ma schimbam foarte mult fata de ea in intervalul acesta de o saptamana. Deveam rece, nu mai puneam suflet. Eu o intreb mereu cum se simte, daca a mancat ceva, cand sunt cu ea fizic, nu sunt rece, din contra, ma joc cu ea, o sarut, nu sunt rece nici prin mesaje, pastrez / pastram diverse obiceiuri ce le am creat amandoi. Deci undeva tot am sentimente pentru ea, tot o iubesc. Cum ai spus ii vreau binele, nu ma gandesc la o despartire pentru ca stiu ca am suferii amandoi. Deci tin la ea, ii vreau binele, nu vreau sa sufere.
Da, mai ales că nu ai simțit nevoia de a te răci de ea în totalitate. Gata, eu spun că deocamdată ai ajuns la un oarecare deznodământ. Felicitări!
Deci totuși poate fii rezolvat? Cu puțin timp și intervenție din partea mea? Fără a suferii nimic relatia cu iubita mea?
Nu pot promite că nu vor fi unele mici diferențe, dar cred în posibilitatea de a merge înspre bine întreaga situație. Dar da... Intervenția timpului, a ta și a ei sunt absolut necesare. Te sfătuiesc în continuare să discuți cu ea deschis, inclusiv și despre acest fapt. Dacă este persoana potrivita va înțelege dacă ii vei povesti sincer ceea ce simți și veți lupta împreună pentru relația asta.
Mulțumesc frumos pentru ajutor, nu știu cum sa ți mulțumesccc, dacă mai vrei sa mai ma ajuți, te mai țin la curent cu ce se intamplaa
Pentru puțin! Aparent m-am angajat fictiv drept cracked psiholog-nepsiholog . Acum du-te și vorbește cu ea și focusează-te pe relație și pe dezvoltare personală!
Mulțumesc enorm. Pentru tot, însă sentimentele pot reapărea din nou? Sub aceeași intensitate? Cat și bucuria și totul?
Pot reapărea, mai mult aș spune că pot renaște din anumite puncte de vedere. Există posibilitatea de a fi puțin schimbate, dar schimbarea este binevenită mai ales atunci când înseamnă progres, nu regres. Nu vei avea aceeași stare toată viața, te vei dezvolta zilnic atâta timp cât tu îți dorești asta și nu te limitezi doar la condiția actuală.
Bineînțeles ca imi doresc doresc, pe zi ce trece incerc sa ma schimb, sa nu mai am aceeași stare, sa nu mai suspin nopțile, și chiar n am mai facut-o, vis a vis lipsei de sentimente, cred ca ar putea renaște, cum ai spus tu, atât timp cât vreau sa ma schimb în bine, și sa mi petrec și mai mult timp cu iubita mea, nu ma racesc de ea, etc
Super atunci, mă bucur pentru tine!
Ideea e ca nu știam ce se intampla cu mine, dar cum ai spus și tu, a apărut siguranță în relație, nu mai e stresul de la început, dramele, frica. Am crezut ca nu mai am deloc sentimente pentru ea, pentru nimeni. Dar îmi pasa de ea, ii vreau binele.
Acum te-ai mai liniștit? Ești mai bine?
Da, pot spune ca sunt mai linistit, mai bine, am analizat situatia asta de sute de ori, cum am spus, tin la ea, ii vreau binele, nu sunt rece, de aici rezulta ca inca am sentimente pentru ea, nu? plus ca eu incerc pe zi ce trece sa ma schimb in bine, facand referire la, am discutat asta cu ea, mi-a spus sa ma linistesc, poate fii ceva temporar. Cat despre gandurile negre, nu mai le am in mare parte, imi mai vin cateodata in cap asa, dar incerc sa ma stapanesc. Si usor usor a inceput sa imi vina si acel dor de ea, de momentele cu noi, fizic. Nerabdarea de a o vedea. Dar cum am spus, acele *boom-uri*, doar ca nu mai sunt asa de scurta durata.
Facand referire la lipsa de sentimente*, scuza-ma
Nu îți cere scuze pentru lucruri din acestea. Și eu te-am feminizat din greșeală (am folosit genul feminin) în primele mesaje din obișnuință pentru că vorbesc în general cu fete. Acum revenind la treaba care contează cu adevărat, eu una din ceea ce mi-ai spus tu observ că în astea 3 zile în care am tot făcut schimb de replici ai făcut un progres destul de mare (pe care evident l-ai sesizat și verbalizat și tu). Ai discutat și cu ea, au mai dispărut din gândurile toxice și ți-au mai revenit din sentimente. Ești pe drumul cel bun prietene. Chiar sper să îți meargă bine în relația asta și cu mentalul. Dar nu uita aproape nimic nu este veșnic și în cazul în care se va întâmpla ceva ireversibil poate așa ar fi trebuit să fie. Tu încearcă să ai grijă de tine și să nu îți dai voie să cedezi de prea multe ori, iar dacă o faci, ar fi bine să ai grijă să te ridici din nou.
Da, intr-adevar nimic nu este vesnic, doar ca nu are rost sa renunt la ea, doar pentru ca trec prin ceva putin mai complicat, stiu ca ma iubeste, stiu ca si-ar da viata pentru mine, si e reciproc, tocmai de aia nu vreau sa ma gandesc la despartire, (cum am spus, doar cand ma gandesc ca ar suferii mi se pune un nod in gat si ma cuprinde tristetea, uneori plansul), stiu ca as suferii dupa ea. Cum am spus si la ideea cu parintii, o părticică din mine spune nu, dar cealalta părticică spune da. Eu chiar tin la ea, ii vreau binele si nu ma gandesc la o despartire, pentru ca nu e cazul, doar ca trec printr-un moment mai complicat.
Ai zis în mare ceea ce voiam și eu să spun. Serios acum încearcă să petreci mai mult timp cu ea și bucură-te de aspectele faine ale vieții pe cât de mult posibil! I believe in you!
Mulțumesc enorm de sprijin, asa voi face, dacă vrei. te mai țin la curent, doar ca îmi e puțin asa. rușine. având în vedere ca sfaturile tare chiar m au ajutat, și chiar m-am schimbat cât de cât, nu știu cum îți pot multumii?
Să îți dau id-ul cardului?
Am glumit evident, îmi place să ajut și chiar nu o fac pentru a primi ceva în schimb. Un mulțumesc este mai mult decât suficient. Da, dacă vrei să îmi mai asculți balivernele, să știi că mi-ar plăcea și mie. 
Mi-ar plăcea și mie să mai ajut dacă pot. Da, mă exprim prost acum. Nvm
Te exprimi, chiar foarte bine, am înțeles tot ce ai vrut sa spui și îți mulțumesc enorm de mult pentru toate sfaturile, și pentru tot sprijinul
Mulțumesc și cu mare plăcere!?
E parte din procesul tău de transformare. Eu sugerez să faci ceea ce îți dictează conștiința. Iar dacă greșești in alegerea ta vei învăța o lecție necesară.
De ce atunci când sunt singur mă ia toată starea de lipsa de sentimente? Pentru oricine. absolut oricine, dar cu iubita mea vorbesc la fel, nu sunt rece. Când sunt cu ea fizic sunt perfect, nu am nimic. dar de ce?
Sunt perfect de acord cu ceea ce a spus Bogdan.
Am discutat pe tema asta cu iubita mea, a spus ca ma va sprijinii, de asemenea și ea mi-a spus ca e ceva temporar, îmi pot revenii acele sentimente intense înapoi? Bineînțeles eu nu vreau ca relația cu iubita mea sa aibă de suferit, pentru ca în ciuda stării pe care o am, țin la ea, am sentimente pentru ea și nu vreau sa sufere
Cum am mai spus... Singurătatea are efecte diverse pentru fiecare dintre noi, iar pentru tine pare să aibă efectul acesta. Pentru unii a avea momente în care sunt singuri înseamnă libertate, productivitate, concentrare, timp de reflecție asupra vieții, iar pentru alții înseamnă coșmar, traumă, prilej de overthink, paranoia ș.a.m.d. Aceste efecte ale singurătății pot fi atenuate prin exercițiu. Atunci când ești singur încearcă să oprești gândurile negative atunci când devin prea toxice și să îți aduci aminte de un moment relevant pentru tine, de preferabil unul plăcut. Pare că îți spun o chestie imposibilă, sună cumva ca momentele în care cineva plânge și vine altcineva și îi spune simplu "nu mai plânge", dar aici nu este așa. Ceea ce am spus eu este doar una dintre soluții, poate nu cea mai bună, dar validă. Ori mai poți face o activitate care îți aduce plăcere precum un hobby, să înveți la materia favorită, să ieși pe afară într-o plimbare, să asculți muzică etc. Nu te aștepta ca schimbările să apară peste noapte, ele necesită timp și autocontrol. Acum nu vreau să crezi că vreau să te opresc din a te gândi la toate laturile unei probleme (laturi pozitive, neutre sau negative), dar vreau să îți aduc în vedere faptul că este posibil să schimbi procentele sentimentelor negative în favoarea celor pozitive. Când ești singur, mintea ta lucrează mai intens și îți auzi mai ușor gândurile și cumva se creează baza perfectă a gândurilor care te fac să îți pui astfel de întrebări existențiale. Îți dau exemplul meu pentru că este cel mai obiectiv având în vedere că știu mai multe despre el. Am momente în care pur și simplu simt că singurătatea mă înnebunește, mă gândesc la faptul că iubitul meu nu mă mai iubește, că prietenii s-au saturat de mine și lucruri chiar și mai agresive legate de propria viață. Dar, cu timpul, am învățat să transform pe cât de mult posibil momentele de singurătate în momente utile pentru mine. Ba îmi petrec aceste momente vorbind cu persoane cu care nu am mai vorbit de mult, ba dansez, ba fac proiecte, pe scurt fac lucruri care m-ar putea distrage cel puțin temporar de la aceste gânduri "negre". Când mă gândesc la faptul că persoana iubită nu îmi răspunde la mesaje instant mă gândesc la ceea ce este mai rău, dar imediat încerc să îmi aduc aminte cum mă simțeam în brațele lui și cât de multă grijă vedeam în ochii lui. Așa îmi combat eu gândurile și sentimentele dăunătoare uneori, tu poate îți vei găsi propria metodă. Eu am spus asta doar ca să îți demonstrez că este uman să te gândești la prostii, dar este necesar să nu ne lăsăm totodată prea purtați spre acestea. Sper că am fost destul de clară, iar dacă ai nelămuriri, atunci întreabă.
Intr-adevar, încerc sa ma controlez de fiecare data, pe zi ce trece încerc sa ma schimb, sa renunț la acele gânduri negative, sa încerc sa ma bucur de ceva, dar uneori nu merge. Am început sa am puțin mai des acele "boom-uri", vis a vis iubita mea, de dor de ea, de nerăbdare sa o vad, de bucuria cu care vorbim, undeva tot sunt sentimentele pentru ea. Încerc sa găsesc metode prin a le putea readuce cu aceeași intensitate sentimentele. Puțin cam greu, dar măcar încerc. Pe lângă faptul ca am aceea lipsa de sentimente, efectiv când sunt singur parca nu mai am pentru nimeni, și am înțeles ca posibil datorita singurătății, o sa încerc sa o combat. Însă nimic nu mai îmi activează acea stare de bucurie, de fericire. Încerc pe zi ce trece sa ma controlez, sa ma schimb, măcar pentru iubită mea, sa fiu același om cu sentimentele acelea intense din trecut
Eu înțeleg în mare parte cum te simți și aș vrea să îți ofer soluții concrete legate de readucerea bucuriei. Este greu să fac acest lucru din mai multe motive, iar unul dintre ele fiind faptul că fericirea este un sentiment fundamental. Adică, fiecare se bucură în felul lui. Eu de exemplu mă bucur atunci când mama mă îmbrățișează, când reușesc să fac ceva de una singură, când ajut oamenii etc. Dacă eu mă bucur când cineva îmi oferă un biscuite, tu poate te bucuri când primești o ciocolată, cam asta este ideea. Este greu să determini ce face fericit pe toată lumea, evident în afară de metodele generale de a face pe cineva fericit, deși există excepții și acolo (exemplu: nu toți oamenii se bucură când le faci o surpriză). Ceea ce vreau să spun este că tu singur știi ce te făcea fericit și fie faci din nou aceleași activități, fie încerci ceva nou, s-ar putea să îți placă și să îți trezească un interes și mai mare. Socializează și cu prietenii sau oamenii cărora le poți arunca un minim de încredere, pentru că este necesară și o astfel de interacțiune. Este greu să te vindeci în totalitate de chestia asta cu greutatea de a găsi fericirea, eu însămi în continuare mă lupt cu asta. Dar garantez că ceva se va schimba după mai multe încercări. Nu cred că te definește starea în care ești acum având în vedere că nu pare să fi trecut prin ceva traumă total ireversibilă. Cum sunt oamenii care în copilărie erau niște dulci, jucăuși și empatici, după ce au fost abuzați devin progresiv altcineva fără cale totală de întoarcere. Dar aici pare să nu fie cazul. Fericirea se va înmulți treptat, așa sper. Doar dă tot ceea ce ai mai bun și vei știi lupta în general nu se pierde decât atunci când renunți.
Simt ca ușor ușor în legătură cu lipsa de sentimente, pot spune ca îmi trece, ușor, ușor. Astăzi în timp ce vorbeam cu iubita mea, am simțit din nou empatia din trecut, bucuria, dragalasenia, nerăbdarea sa o vad. Și eu m-am uimit. Adică în urma cu câteva zile ma simțeam negru pe interior, efectiv negru, acum nu mai sunt asa. Mai am uneori niște stări de tristețe / lipsa de sentimente, dar încerc sa devin din nou cum eram înainte, sa ma controlez.
Așa! I'm so happy for you!
Te mai anunț dacă se intampla ceva, mulțumesc încă odată
În regulă! Cu mare drag! Să ai grijă de tine!
Am revenit. Am avut cateva zile mai bune, dar am o nelamurire, cum pot readuce acea bucurie, acea veselie inapoi? Cum am spus pentru iubita mea inca am sentimente, sunt gelos uneori, am avut o micuta cearta si chiar am plans, acum e totul bine, suntem impacati. Oricum nu stam mult certati. Dar. acele *boom-uri*, sunt din cand in cand, nu mereu, acele boom uri de dor, de nerabdare, de bucurie. Cum pot sa fac sa fie la fel ca inainte? Tin sa mentionez ca da. Sunt foarte acomodat cu ea, ma simt relaxat cand sunt cu ea, totul e in regula
User-ul de dinaintea mea ți-a recomandat niște soluții, eu în schimb sunt mai bună doar la ascultat... Aș vrea să îți ofer soluții concrete, dar foarte puțini oameni au putut descoperii ceea ce înseamnă fericirea adevărată și cum se întreține... Din puținele mele cunoștințe îți pot sugera să încerci să faci activități constructive care îți aduc bucurie chiar și pe termen scurt. Fericirea continuă nu consider că există decât în foarte puține cazuri, dar asta nu înseamnă că nu putem să fim fericiți destul de des. Până și oamenii care suferă de depresie pot fi fericiți în anumite momente dacă luptă pentru propria lor persoană, nu împotriva ei. Este posibil ca prin exercițiu să vezi binele mai des în anumite persoane, acțiuni, lucruri, fapt care te-ar putea ajuta în teorie să fii mai fericit. De exemplu, eu când sunt nervoasă, încerc atunci când îmi recapăt mai bine controlul să îmi aduc aminte de anumite lucruri sau persoane care m-au făcut fericită la un moment dat. Asta funcționează uneori în cazul meu, dar tu cu siguranță deții propriile metode (fie ele conștientizate sau nu). Mă bucur totuși că ești mai bine când vine vorba de relația ta, sper să vă fie bine în continuare!
Iar acele *boom-uri* de la ce pot fii? Cum am spus, sunt niste momente asa in care explodez de nerabdare sa mi vad iubita, de bucurie, fericire, doar uneori, dar putin mai des
Încă treci printr-o perioadă de tranziție. E legată și de sentimentele tale. Cel mai probabil încă există o oarecare confuzie între sentimente, dar din câte observ există niște sentimente pe care le conștientizezi clar totuși. Eu una m-aș îngrijora și mai mult dacă nu ar mai fi boom-urile. Unii oameni ar numi asta "dragoste în valuri", dar alții, printre care mă număr și eu, impun o diferență între dragostea în valuri care este în principiu discontinuă și superficială și dragostea în valuri care nu dispare odată cu valul, ci doar se comportă normal, iar sentimentele fiind în continuare prezente. La începutul relației poate nu simțeai boom-urile acestea pentru că era mereu "furtună pe mare", fiind agitat și emoționat pentru că bazele relației nu erau încă bine stabilite, dar după a apărut încrederea, iar "furtuna" s-a domolit. Această calmare a furtunii ar fi putut fi confundata cu absența dragostei, dar asta poate fi doar o dovadă a apariției unei relații sănătoase cu o oarecare bază stabilită. Dar pentru că sentimentele sunt încă puternice, tot mai apar în boom-uri și atâta timp cât sunt prezente într-un mod care nu afectează negativ persoana ta, aș spune că este bine. Acum ai observat și tu că am părut nesigură pentru că am tot folosit cuvinte precum "probabil", "poate", "ar fi", dar nu voiam să spun cu certitudine ceva ce poate avea și excepții (deși instinctul îmi spune că poți da relate at some points cu ceea ce am spus).
Intr adevar, aparut cea mai mare incredere, acomodarea, siguranta, relaxarea langa iubita mea, si intr adevar, cum ai spus si tu, am fost putin uimit crezand ca dragostea e absenta, ca sentimentele nu mai existau, dar inca sunt, chiar ieri am avut o mica cearta cu ea, ne am impacat oricum, nu ramanem mult certati, si mi au dat putin lacrimile, si inca ma gandesc uneori daca as pierde o ca as suferii, dar mi-a dat cuvantul, ca nu se va intampla
Nu vreau să te dezamăgesc, dar sunt convinsă că ești conștient de faptul că viitorul este echivalentul necunoscutului și ceea ce voiam să spun prin asta este că cel mai important este să fii pregătit pentru orice. Totuși, pare să fie bine și că relația voastră evoluează, așa că deocamdată nu ai de ce să îți faci griji. Ai fost destul de curajos atunci când ai afirmat că ai lăcrimat, nu este ușor să recunoști asta dacă te iei după stereotipul de 2 lei că bărbații/băieții nu ar trebui să plângă. Dacă ești fericit cu ea aproape și dacă și ea este fericită nu cred că este nevoie de prea multe lucruri în plus (asta nu înseamnă că o evoluție ar strica, nici pe departe). Gata că o iau iar cu vorbitul de o oră.
Hello, again , am din nou aparent aceeasi problema, sa explic, dupa ce am discutat chestiile astea cu iubita mea, au venit cateva zile excelente, bucurie, fericire, tot, apoi, din nou... stagnarea de sentimente, lipsa lor. si repet, nu este vorba de despartire, tin la ea, si nu vreau sa renunt la ea nici macar atunci cand trec prin momentele astea. asta e o dovada ca o iubesc, si ca tin la ea, dar toata stagnarea, adica, cateva zile PERFECTE, apoi, iar, toate cele.
Hello, hello! Observ că dragostea ta încă mai funcționează în valuri, dar pe de alta parte știi că dragostea ta pentru ea este un adevărat general valabil, nu dispare ci doar stagnează. Dacă nu funcționează încercările tale de a-ți anima propria viață și de a fi consecvent cu propriile tale sentimente, atunci ar mai putea fi ceva ce îți scapă din vedere. Acel ceva ar putea fi ceva subtil fie legat de o întâmplare din trecut, de vreo traumă de prin preconstient sau inconștient, de personalitatea ta, de context sau pur și simplu un detaliu care face diferența. Din păcate cu aceste date și cu precarele mele cunoștințe nu știu dacă te-aș putea ajuta prea mult având în vedere că nu știu încă sigur alți posibili factori care ar putea genera aceste fluctuații. Dacă consideri că te-aș putea ajuta, poate îmi mai oferi și alte detalii pe care le poți accesa în mintea ta sau orice consideri tu că ar putea forma o eventuală "teorie" unei alte persoane din exterior.
Pai. alte detalii, pai cand sunt cu ea, sunt bine, ma joc cu ea radem, dar pe cealalta parte cand nu sunt cu ea simt un mare gol, efectiv o lipsa de sentimente, pana si pentru parinti, incep sa mi dau prin cap tot felul de lucruri, totodata am si acele "boom-uri", insa rar si sunt de scurta durata. Totusi cu iubita mea nu devin rece, nici prin mesaje, nici in real, si nici nu simt ceva pentru o alta fata, nu. Parca e un cerc asa care nu se mai termina
+ efectiv, incerc sa ma axez doar pe ea (pe iubita), nu mai pot sa ascult muzica, sa rad, sa glumesc, asta ma face sa simt ca nu am sentimente pentru ea, dar eu am, asa imi da senzatia, de cand cu starea asta, nu mai imi arde de asa multe lucruri, de mine referitor, si ingrijirea persoanala, ma ingrijesc, dar nu ca inainte, spre exemplu inainte ma tundeam din 3 in 3 zile, acum. odata la 2-3 saptamani, imi placea sa mi aranjez tenul, să ma imbrac sofisticat, multe haine, acum. nu. eu fata de ea nu devin nici rece, nici distant, nici fizic, nici prin mesaje
Am înțeles, atunci presupun că este ceva la nivel psihic mai mult (nu că nu am spus asta deja, dar detaliez). Nu insinuez faptul că ai suferi de vreo tulburare psihică serioasă, dar ar putea fi anumite trăsături pe care le poți regăsi la anumite tulburări. Precum "depresia temporară" asociată eventual cu anxietate și ușoare momente de panică. Pot exista cauze multiple, în special lucruri care s-au întâmplat fie recent, fie în copilărie, lucruri care au început să te afecteze din cauza unor motive pe care eu din exterior și necalificată deocamdată în domeniul psihologiei nu le pot afla prin conversații care nu sunt directe. Încă consider că poate fi reversibilă sau cel puțin parțial reversibila problema ta. Te învârti în jurul aceleași probleme și este clar că e mai serioasă situația decât credeam. Ar putea fi de altfel și o imaturitate emoțională și vârsta care să fie destul de confuză pentru că la 14-18 ani (mi-ai spus că ești la școală, așa că eu consider că ai undeva între 15-16 ani) descoperi experiențe și sentimente noi a căror însemnătate nu o poți înțelege total decât prin trecerea timpului sau prin maturizarea din urma unor situații extreme. Sunt foarte multe posibilități și discuția asta ar dura mult, dar până la urmă tot ceea ce spun are un grad de subiectivism destul de ridicat. Cum am mai spus, o discuție directă te-ar ajuta mai mult. Daca nu cu mine, eventual cu un psiholog. Nu trebuie să fii nebun ca să mergi la psiholog. Orice problema care îți îngreunează cu adevărat viața, pot spune că este o problemă validă.
Asa ma gandeam si eu, psihic mai mult, nu sufleteste, undeva, sunt constiient ca e o stare, pentru ca efectiv nu eram asa, ma cunosteam, foarte bine, imi cunosteam starile, emotiile, totul. Vis a vis de iubita mea, ma cunosc si inainte de starea asta o iubeam enorm, ma dadeam peste cap pentru ea, si acum e la fel (in ciuda starii despre care am vorbit) si nu cred ca in aproape 5 luni iti pot disparea sentimentele dintr o data, pentru o persoana asa speciala, in prima luna, a doua, dar nu a 5 a, + cum am spus, de abia mai am grija de mine, inainte muzica era febletea mea, 24/24 ascultam, acum, nimic
Da, din păcate așa este... Sper să îți revii și să găsești soluția optimă pentru tine!
Deci. totul e pe psihic?
Pare un răspuns superficial, dar da. Eu asta spun că este.
Pai altceva... ce ar putea fi...
Multe lucruri. Am precizat mai sus câteva dintre ele. Aș vrea să te ajut mai mult, dar în condițiile în care deja este vorba de un inside issue destul de profund care necesită timp, pot spune că e destul de greu să o fac fără erori subiective.
Si. in acest caz, ce as putea face? Si in legatura cu iubita, dar si cu mine, cel putin nu cred ca e nevoie de-o despartire, deloc nu cred, si nu as vrea chestia asta, chiar daca am o stare mai nasoala. Cum am spus si exemplul cu parintii, daca n-ar mai fii sau daca m-ar urî. O parte imi spune ca as suferii si o parte ca nu. Ce n-am specificat, dupa zilele acelea in care am fost bucuros, fericit, etc, etc, am aflat o veste de la ea, că are niste probleme mai serioase de familie, daca o pot intelege, si bineinteles ca o inteleg, dar mi-e greu intr-o oarecare masura, stam mai putin impreuna, etc. Dar ideea e alta, starea asta e dinaintea vestii acesteia.
Nu cred că este necesară o despărțire, ceea ce este necesar e să lucrezi tu la tine, eventual să îți și susții emoțional iubita. Trebuie să realizezi cu adevărat ce probleme ai sau cel puțin să găsești cât mai multe informații despre acestea și să lupți în continuare. Deocamdată ești prin într-un cerc vicios din care nu au cum să scapi fără să intervină vreo schimbare fie făcută de către tine sau de către un viitor context. Cât despre familie pot spune că în continuare ții la ei, deși este greu uneori să arătăm de fiecare dată ceea ce simțim sau chiar să conștientizăm sentimentele pe care le avem. Sesizez niște posibile probleme cu anxietatea, pari să ai nevoie de validare și timp din partea altor persoane, ai nevoie și de atenție și dai destul de des overthink. Eu asta am sesizat, poate greșesc, dar dacă nu, atunci lucrează cel puțin la aceste lucruri pe care ți le-am spus eu.
Incerc pe zi ce trece să lucrez la mine
M am mai gandit si la varianta "perioada adolescentei" am inteles ca perioada adolescentei e tumultoasa, etc
Da, asta am spus și eu. Prin a 12 a se presupune că oamenii ajung mai aproape de maturitate, dar bine evident depinde de la caz la caz. La general este valabilă chestia aceasta.
Totusi... cauza acestei stagnare a sentimentelor, pentru oricine, care ar putea fi cauza ei?
Pot fi multiple cauze și de cele mai multe ori pe lângă cele pe care le putem afla, ar mai fi și cele deja stagnate în preconstient și subconștient. Nu știu cauzele tale, dar îți voi da niște exemple. Un prim exemplu ar fi o persoană care primea bully constant și de fiecare dată când cineva era bun față de ea, îi creștea speranța în unanimitate. După un timp toate acele persoane au părăsit acel om, care era deja afectat de bully. Apoi într-un final, după mai multe experiențe de acest tip, acea persoana a dezvoltat instinctul de autoconservare și s-a închis, fapt care a generat și restrângerea sentimentelor care ar fi putut duce la stagnarea sentimentelor. Un alt exemplu ar putea fi o persoană care obișnuia să fie plină de viață și toți restul contau pe ea, dar la un moment dat când a dat de greu, majoritatea persoanelor pe care le-a ajutat nu i-au mai oferit ajutor înapoi. Pe scurt acest fapt a demonstrat că acei oameni îi erau aproape doar la greu. Într-un final persoana noastră din exemplu a realizat că poate este mai bine să fie mai rezervată și să nu își mai manifeste sentimentele față de toți, astfel o bună parte din acele sentimente fiind reprimate. Sunt doar 2 exemple probabile, iar pentru că mintea fiecărui om este unică, nu înseamnă că neapărat aceste experiențe vor duce la același rezultat. Acum în cazul tău ar putea fi o situație asemănătoare, trădare, anxietate, frică etc. Sper că te ajută măcar informativ ceea ce ți-am spus și mai sper de altfel să îți îmbunătățești starea interioară pentru că pari un om bun în mare parte.
Totodata inca am acele *boom-uri*, vis a vis bucuria, nerabdarea sa-mi vad iubita, doar ca sunt scurte. foarte scurte si rare, in rest, sunt gol pe dinauntru, lipsit de sentimente pentru oricine. nu prea mai ma atrage nimic, nu prea mai ma bucura nimic.
Asta am înțeles, noi acum căutăm cauzele, respectiv combaterea acestor probleme. Cu cât te axezi mai mult pe verbalizarea repetată a problemelor, cu atât trebuie să te axezi și pe descoperirea soluțiilor.
Pai. cred ca vis-a-vis de iubită, as putea rezolva petrecandu-mi mai mult timp cu ea, impreuna, si separat de mine... aici nu prea am idei. Cum am spus, si daca ascult muzica, imi schimba starea si ma face sa simt ca nu mai am sentimente pentru nimeni, asa imi da senzatia.
În regulă. Mai caută alte activități atunci care să te ajute în vreun sens ori ieși la plimbare singur sau cu prietenii, ai destule variante teoretic.
In acelasi timp am mai citit ceva pe internet, cum ar fi:
,, Ai reacții disproporționate
Fie te trezești că exprimi emoții mai intens decât ți-ai dori (te revezi cu partenerul după câteva ore și explodezi de bucurie de parcă ar fi fost plecat/ă la capătul lumii sau primești o bomboană de ciocolată și îți vine să plângi de recunoștință), fie cazi în cealaltă extremă și pare că nu mai simți nimic (abia îl saluți pe cel care intră în casă; de fapt, ți-e totuna dacă a venit sau nu; ori mănânci bomboana, dar nici nu simți ce gust are, pentru că nu te gândești la asta). Nicio reacție disproporționată nu reprezintă o tactică bună pe termen lung și arată că există, undeva la nivel emoțional, un dezechilibru. La mine pare extrema unde se precizeaza ca nu mai simti nimic
Ai găsit o chestie foarte interesanta pe internet și are dreptate. Acum pe lângă "diagnostic", să cauți și soluții și să te îndepărtezi cât mai mult de extrema negativă.
Pai, incepand cu acordarea de timp mai mult iubitei, relatiei, diferite activitati cu care mi-as putea "omorî" timpul?
Învățat, sport, filme, plimbări etc. Tu poți să descoperi cel mai bine ceea ce îți place
Cu drag! În caz de ceva eu exist și pe alte aplicații tot așa care nu ar fi private. Mă rog, mi-a făcut plăcere să fiu de folos! Mersi și eu pentru această ocazie!
Salut. Nu stiu cum te simti sau daca relatia a evoluat inspre bine dar hai sa iti spun si despre mine poate te ajuta.
Eu am 30 de ani si am trecut prin diferite relatii tumultoase, despartirii urate. De ce le am simtit urate? Parintii mei au avut o relatie defectuoasa, certuri, despartire si intr-un final tatal meu a decedat cand eu aveam 16ani.
Nu am avut pe nimeni care sa ma invete despre cum sa te comporti sau ce sa faci intr-o relatie.
Nici acum consider ca nu stiu ce este aia iubire.
Sunt cu o fata de 3 ani si 3 luni si vreau sa va spun ca totul a inceput cand eram disperat sa ma apropii de cineva pentru ca nu sunt genul sa umblu din floare in floare.
A aparut aceasta fata J, care mi-a schimbat perspectiva vietii.
Este un om atat de minunat. nu stiu daca cunoasteti genul acela de om care se bucura si de o raza de soare. Este frumoasa, desteapta si extraordinar de puternica.
Dupa toate astea tin sa mentionez ca la inceput nu mi-a placut, eu eram obsedat de ten perfect, ochii frumosi, dintii ok..si ea avea unele mici defecte. Ochii mai mari, dinti putin strambi, probleme cu tenul.Dar am simtit ceva, am simtit ca ea este ceva rar.
Ea era fata mare si am fost primul cu care a intretinut relatii sexuale. Ne am apropiat si in scurt timp ne am si mutat impreuna. Intodeauna am privit o si mi-am pus intrebarea daca este ceea ce imi doresc, insa in tot timpul acesta ea mi-a demonstrat ca este, ca ma IUBESTE. Ce este mai important decat iubirea? Am suferit de depresie si inca o mai fac, mama are depresie, matusa..probabil si tata avea. Medicamentatie nu am luat pentru ca au fost valuri si valuri dar mereu m-am gandit sa incerc xanax pentru ca am avut si momente cand m-am gandit la suicid. Este foarte greu si imi distruge viata si relatiile.
Posibil sa se fii declansat si un ocd relational..care nu prea este discutat la noi.
O vreau pe viata si cand ma gandesc la despartire ma distruge si acum in timp ce scriu imi vine sa plang cat de rau ne am ranii reciproc daca as pleca. Fara ea nu as vedea lumea dar si asa in pozitia asta.ce sa fac? Cum sa imi revin? Sper sa nu innebunesc si sa imi pot crea o familie cu ea.
Vreau doar liniste si pace cu ea, sa vad in ea familia mea. Nu vreau o iubire ca in filme ci doar sa simt iubirea aia linistita, sa o simt si eu si sa mi vad de job si de creearea unui viitor.
Salut, scuze ca apar atat de greu aici dar am o situatie asemanatoare, si nu stiu daca postarea mai e activa si mai vezi, dar as vrea sa tiu cum mai merge, la mine e o relatie la distanta de 4 luni, tin sa precizez, nu ne-am intalnit niciodata, abia in vara avem planuit sa ne vedem, si uneori am niste episoade cu stari din astea in care efevtiv simt un gol, si putina tristete, ai altele in care inima o ia razna doar la gandul ei, ma apuca zambetul la mesaje si tin sa precizez ca nu s-a schimbat nimic intre noi, totul e la fel ca inainte, doar ca am eu starea asta, si nu as fi atat de disperat sa aflu ce e, daca nu as sta treaz cu noptiile cateodata?
Ma uit la unii si tot spun ca ar trebui sa se desparta sau mai stiu eu ce si o iau de parca mi-ar spune mine, si simt o tristete generala, si o bucurie atat de mare cand citesc cate un comentariu pozitiv care imi da speranta ca pot sa scap si sa ii ofer iubire neconditionata, dar ceva imi spune ca pana nu o sa ne vedem nu o sa se schimbe nimic, tu cand vorbeai cu ea prin mesaje aveai starea asta de a te simtii gol, si cand vedeai poze cu ea, tot era starea asta, si totul se schimba cand o vedeai fizic?
Eu ma simteam gol prin mesaje, fizic ma simteam super bine langa ea
Multumesc mult❤, eu fiind cu ea doar prin mesaje momentan, simt asta des, si acum, mi-ai dat speranta sa ma intalnesc cu ea cat mai repede si sa vad, nu vreau sa renunt la ea, si nici ea la. mine?❤
Mersi mult inca o data❤
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
