Salut TPU, de cateva zile nu stiu ce se intampla cu mine. Sunt cu o fata de 4 luni de zile, o iubeam enorm de mult, inca o iubesc, dar dintr-o data, de cateva zile nu stiu, ma simt super rece, nu mai simt nimic pentru nimeni, eu nu vreau sa ma despart de ea, o iubesc si nu vreau sa sufere, stiu ca si ea ma iubeste enorm de mult de aceea nu vreau sa ma despart de ea pentru ca va suferi si eu, si ea. Tin sa anunt că nu ma racesc fata de ea, avem aceleasi obiceiuri, ne sarutam la fel, radem, glumim, cand vorbesc cu ea sau cand sunt cu ea nu mai am starea asta, sunt momente cand nu vorbesc cu ea, seara ca se culca mai devreme sau etc. Atunci ma iau toate sentimentele astea naspa, nu stiu ce sa zic, e singura persoana din lume care ma iubeste atat de mult. Tin sa mentionez ca nu sunt atras de alta fata, nu imi place de alta fata, as putea sa mi revin? Sa nu mai simt lucrurile astea?


Dar totuși cred ca știu de când a început, într=o seara am visat o fata din școală și nu-mi doresc sa ma pun cu ea pentru ca. 1. Am deja iubita și 2. Nu pot fi niciodată împreună cu o asa fata. După a mai apărut în câteva vise, iar apoi i-am dat Block peste tot, dar țin sa menționez ca după toate astea, nu ma simt atras de ea (de cealaltă fata, nu iubita mea), cu iubita mea nu am probleme când sunt cu ea, ne sarutam, radem, glumim, ne tachinam, însă îmi apar tot felul de gânduri, mai ales noaptea și când nu sunt cu ea, as putea sa-mi revin în timp? Va rog.

Si. in acest caz, ce as putea face? Si in legatura cu iubita, dar si cu mine, cel putin nu cred ca e nevoie de-o despartire, deloc nu cred, si nu as vrea chestia asta, chiar daca am o stare mai nasoala. Cum am spus si exemplul cu parintii, daca n-ar mai fii sau daca m-ar urî. O parte imi spune ca as suferii si o parte ca nu. Ce n-am specificat, dupa zilele acelea in care am fost bucuros, fericit, etc, etc, am aflat o veste de la ea, că are niste probleme mai serioase de familie, daca o pot intelege, si bineinteles ca o inteleg, dar mi-e greu intr-o oarecare masura, stam mai putin impreuna, etc. Dar ideea e alta, starea asta e dinaintea vestii acesteia.

Nu cred că este necesară o despărțire, ceea ce este necesar e să lucrezi tu la tine, eventual să îți și susții emoțional iubita. Trebuie să realizezi cu adevărat ce probleme ai sau cel puțin să găsești cât mai multe informații despre acestea și să lupți în continuare. Deocamdată ești prin într-un cerc vicios din care nu au cum să scapi fără să intervină vreo schimbare fie făcută de către tine sau de către un viitor context. Cât despre familie pot spune că în continuare ții la ei, deși este greu uneori să arătăm de fiecare dată ceea ce simțim sau chiar să conștientizăm sentimentele pe care le avem. Sesizez niște posibile probleme cu anxietatea, pari să ai nevoie de validare și timp din partea altor persoane, ai nevoie și de atenție și dai destul de des overthink. Eu asta am sesizat, poate greșesc, dar dacă nu, atunci lucrează cel puțin la aceste lucruri pe care ți le-am spus eu.

Incerc pe zi ce trece să lucrez la mine

Ok, super.

M am mai gandit si la varianta "perioada adolescentei" am inteles ca perioada adolescentei e tumultoasa, etc

Da, asta am spus și eu. Prin a 12 a se presupune că oamenii ajung mai aproape de maturitate, dar bine evident depinde de la caz la caz. La general este valabilă chestia aceasta.

Totusi... cauza acestei stagnare a sentimentelor, pentru oricine, care ar putea fi cauza ei?

Pot fi multiple cauze și de cele mai multe ori pe lângă cele pe care le putem afla, ar mai fi și cele deja stagnate în preconstient și subconștient. Nu știu cauzele tale, dar îți voi da niște exemple. Un prim exemplu ar fi o persoană care primea bully constant și de fiecare dată când cineva era bun față de ea, îi creștea speranța în unanimitate. După un timp toate acele persoane au părăsit acel om, care era deja afectat de bully. Apoi într-un final, după mai multe experiențe de acest tip, acea persoana a dezvoltat instinctul de autoconservare și s-a închis, fapt care a generat și restrângerea sentimentelor care ar fi putut duce la stagnarea sentimentelor. Un alt exemplu ar putea fi o persoană care obișnuia să fie plină de viață și toți restul contau pe ea, dar la un moment dat când a dat de greu, majoritatea persoanelor pe care le-a ajutat nu i-au mai oferit ajutor înapoi. Pe scurt acest fapt a demonstrat că acei oameni îi erau aproape doar la greu. Într-un final persoana noastră din exemplu a realizat că poate este mai bine să fie mai rezervată și să nu își mai manifeste sentimentele față de toți, astfel o bună parte din acele sentimente fiind reprimate. Sunt doar 2 exemple probabile, iar pentru că mintea fiecărui om este unică, nu înseamnă că neapărat aceste experiențe vor duce la același rezultat. Acum în cazul tău ar putea fi o situație asemănătoare, trădare, anxietate, frică etc. Sper că te ajută măcar informativ ceea ce ți-am spus și mai sper de altfel să îți îmbunătățești starea interioară pentru că pari un om bun în mare parte.

Totodata inca am acele *boom-uri*, vis a vis bucuria, nerabdarea sa-mi vad iubita, doar ca sunt scurte. foarte scurte si rare, in rest, sunt gol pe dinauntru, lipsit de sentimente pentru oricine. nu prea mai ma atrage nimic, nu prea mai ma bucura nimic.

Asta am înțeles, noi acum căutăm cauzele, respectiv combaterea acestor probleme. Cu cât te axezi mai mult pe verbalizarea repetată a problemelor, cu atât trebuie să te axezi și pe descoperirea soluțiilor.

Pai. cred ca vis-a-vis de iubită, as putea rezolva petrecandu-mi mai mult timp cu ea, impreuna, si separat de mine... aici nu prea am idei. Cum am spus, si daca ascult muzica, imi schimba starea si ma face sa simt ca nu mai am sentimente pentru nimeni, asa imi da senzatia.

În regulă. Mai caută alte activități atunci care să te ajute în vreun sens ori ieși la plimbare singur sau cu prietenii, ai destule variante teoretic.

In acelasi timp am mai citit ceva pe internet, cum ar fi:
,, Ai reacții disproporționate
Fie te trezești că exprimi emoții mai intens decât ți-ai dori (te revezi cu partenerul după câteva ore și explodezi de bucurie de parcă ar fi fost plecat/ă la capătul lumii sau primești o bomboană de ciocolată și îți vine să plângi de recunoștință), fie cazi în cealaltă extremă și pare că nu mai simți nimic (abia îl saluți pe cel care intră în casă; de fapt, ți-e totuna dacă a venit sau nu; ori mănânci bomboana, dar nici nu simți ce gust are, pentru că nu te gândești la asta). Nicio reacție disproporționată nu reprezintă o tactică bună pe termen lung și arată că există, undeva la nivel emoțional, un dezechilibru. La mine pare extrema unde se precizeaza ca nu mai simti nimic

Ai găsit o chestie foarte interesanta pe internet și are dreptate. Acum pe lângă "diagnostic", să cauți și soluții și să te îndepărtezi cât mai mult de extrema negativă.

Pai, incepand cu acordarea de timp mai mult iubitei, relatiei, diferite activitati cu care mi-as putea "omorî" timpul?

Învățat, sport, filme, plimbări etc. Tu poți să descoperi cel mai bine ceea ce îți place

Salut, scuze ca apar atat de greu aici dar am o situatie asemanatoare, si nu stiu daca postarea mai e activa si mai vezi, dar as vrea sa tiu cum mai merge, la mine e o relatie la distanta de 4 luni, tin sa precizez, nu ne-am intalnit niciodata, abia in vara avem planuit sa ne vedem, si uneori am niste episoade cu stari din astea in care efevtiv simt un gol, si putina tristete, ai altele in care inima o ia razna doar la gandul ei, ma apuca zambetul la mesaje si tin sa precizez ca nu s-a schimbat nimic intre noi, totul e la fel ca inainte, doar ca am eu starea asta, si nu as fi atat de disperat sa aflu ce e, daca nu as sta treaz cu noptiile cateodata?
Ma uit la unii si tot spun ca ar trebui sa se desparta sau mai stiu eu ce si o iau de parca mi-ar spune mine, si simt o tristete generala, si o bucurie atat de mare cand citesc cate un comentariu pozitiv care imi da speranta ca pot sa scap si sa ii ofer iubire neconditionata, dar ceva imi spune ca pana nu o sa ne vedem nu o sa se schimbe nimic, tu cand vorbeai cu ea prin mesaje aveai starea asta de a te simtii gol, si cand vedeai poze cu ea, tot era starea asta, si totul se schimba cand o vedeai fizic?

Eu ma simteam gol prin mesaje, fizic ma simteam super bine langa ea

Multumesc mult❤, eu fiind cu ea doar prin mesaje momentan, simt asta des, si acum, mi-ai dat speranta sa ma intalnesc cu ea cat mai repede si sa vad, nu vreau sa renunt la ea, si nici ea la. mine?❤
Mersi mult inca o data❤

Salut. Nu stiu cum te simti sau daca relatia a evoluat inspre bine dar hai sa iti spun si despre mine poate te ajuta.
Eu am 30 de ani si am trecut prin diferite relatii tumultoase, despartirii urate. De ce le am simtit urate? Parintii mei au avut o relatie defectuoasa, certuri, despartire si intr-un final tatal meu a decedat cand eu aveam 16ani.
Nu am avut pe nimeni care sa ma invete despre cum sa te comporti sau ce sa faci intr-o relatie.
Nici acum consider ca nu stiu ce este aia iubire.
Sunt cu o fata de 3 ani si 3 luni si vreau sa va spun ca totul a inceput cand eram disperat sa ma apropii de cineva pentru ca nu sunt genul sa umblu din floare in floare.
A aparut aceasta fata J, care mi-a schimbat perspectiva vietii.
Este un om atat de minunat. nu stiu daca cunoasteti genul acela de om care se bucura si de o raza de soare. Este frumoasa, desteapta si extraordinar de puternica.
Dupa toate astea tin sa mentionez ca la inceput nu mi-a placut, eu eram obsedat de ten perfect, ochii frumosi, dintii ok..si ea avea unele mici defecte. Ochii mai mari, dinti putin strambi, probleme cu tenul.Dar am simtit ceva, am simtit ca ea este ceva rar.
Ea era fata mare si am fost primul cu care a intretinut relatii sexuale. Ne am apropiat si in scurt timp ne am si mutat impreuna. Intodeauna am privit o si mi-am pus intrebarea daca este ceea ce imi doresc, insa in tot timpul acesta ea mi-a demonstrat ca este, ca ma IUBESTE. Ce este mai important decat iubirea? Am suferit de depresie si inca o mai fac, mama are depresie, matusa..probabil si tata avea. Medicamentatie nu am luat pentru ca au fost valuri si valuri dar mereu m-am gandit sa incerc xanax pentru ca am avut si momente cand m-am gandit la suicid. Este foarte greu si imi distruge viata si relatiile.
Posibil sa se fii declansat si un ocd relational..care nu prea este discutat la noi.
O vreau pe viata si cand ma gandesc la despartire ma distruge si acum in timp ce scriu imi vine sa plang cat de rau ne am ranii reciproc daca as pleca. Fara ea nu as vedea lumea dar si asa in pozitia asta.ce sa fac? Cum sa imi revin? Sper sa nu innebunesc si sa imi pot crea o familie cu ea.
Vreau doar liniste si pace cu ea, sa vad in ea familia mea. Nu vreau o iubire ca in filme ci doar sa simt iubirea aia linistita, sa o simt si eu si sa mi vad de job si de creearea unui viitor.