Salut TPU, de cateva zile nu stiu ce se intampla cu mine. Sunt cu o fata de 4 luni de zile, o iubeam enorm de mult, inca o iubesc, dar dintr-o data, de cateva zile nu stiu, ma simt super rece, nu mai simt nimic pentru nimeni, eu nu vreau sa ma despart de ea, o iubesc si nu vreau sa sufere, stiu ca si ea ma iubeste enorm de mult de aceea nu vreau sa ma despart de ea pentru ca va suferi si eu, si ea. Tin sa anunt că nu ma racesc fata de ea, avem aceleasi obiceiuri, ne sarutam la fel, radem, glumim, cand vorbesc cu ea sau cand sunt cu ea nu mai am starea asta, sunt momente cand nu vorbesc cu ea, seara ca se culca mai devreme sau etc. Atunci ma iau toate sentimentele astea naspa, nu stiu ce sa zic, e singura persoana din lume care ma iubeste atat de mult. Tin sa mentionez ca nu sunt atras de alta fata, nu imi place de alta fata, as putea sa mi revin? Sa nu mai simt lucrurile astea?


Dar totuși cred ca știu de când a început, într=o seara am visat o fata din școală și nu-mi doresc sa ma pun cu ea pentru ca. 1. Am deja iubita și 2. Nu pot fi niciodată împreună cu o asa fata. După a mai apărut în câteva vise, iar apoi i-am dat Block peste tot, dar țin sa menționez ca după toate astea, nu ma simt atras de ea (de cealaltă fata, nu iubita mea), cu iubita mea nu am probleme când sunt cu ea, ne sarutam, radem, glumim, ne tachinam, însă îmi apar tot felul de gânduri, mai ales noaptea și când nu sunt cu ea, as putea sa-mi revin în timp? Va rog.

Mulțumesc și cu mare plăcere!?

E parte din procesul tău de transformare. Eu sugerez să faci ceea ce îți dictează conștiința. Iar dacă greșești in alegerea ta vei învăța o lecție necesară.

De ce atunci când sunt singur mă ia toată starea de lipsa de sentimente? Pentru oricine. absolut oricine, dar cu iubita mea vorbesc la fel, nu sunt rece. Când sunt cu ea fizic sunt perfect, nu am nimic. dar de ce?

Sunt perfect de acord cu ceea ce a spus Bogdan.

Am discutat pe tema asta cu iubita mea, a spus ca ma va sprijinii, de asemenea și ea mi-a spus ca e ceva temporar, îmi pot revenii acele sentimente intense înapoi? Bineînțeles eu nu vreau ca relația cu iubita mea sa aibă de suferit, pentru ca în ciuda stării pe care o am, țin la ea, am sentimente pentru ea și nu vreau sa sufere

Cum am mai spus... Singurătatea are efecte diverse pentru fiecare dintre noi, iar pentru tine pare să aibă efectul acesta. Pentru unii a avea momente în care sunt singuri înseamnă libertate, productivitate, concentrare, timp de reflecție asupra vieții, iar pentru alții înseamnă coșmar, traumă, prilej de overthink, paranoia ș.a.m.d. Aceste efecte ale singurătății pot fi atenuate prin exercițiu. Atunci când ești singur încearcă să oprești gândurile negative atunci când devin prea toxice și să îți aduci aminte de un moment relevant pentru tine, de preferabil unul plăcut. Pare că îți spun o chestie imposibilă, sună cumva ca momentele în care cineva plânge și vine altcineva și îi spune simplu "nu mai plânge", dar aici nu este așa. Ceea ce am spus eu este doar una dintre soluții, poate nu cea mai bună, dar validă. Ori mai poți face o activitate care îți aduce plăcere precum un hobby, să înveți la materia favorită, să ieși pe afară într-o plimbare, să asculți muzică etc. Nu te aștepta ca schimbările să apară peste noapte, ele necesită timp și autocontrol. Acum nu vreau să crezi că vreau să te opresc din a te gândi la toate laturile unei probleme (laturi pozitive, neutre sau negative), dar vreau să îți aduc în vedere faptul că este posibil să schimbi procentele sentimentelor negative în favoarea celor pozitive. Când ești singur, mintea ta lucrează mai intens și îți auzi mai ușor gândurile și cumva se creează baza perfectă a gândurilor care te fac să îți pui astfel de întrebări existențiale. Îți dau exemplul meu pentru că este cel mai obiectiv având în vedere că știu mai multe despre el. Am momente în care pur și simplu simt că singurătatea mă înnebunește, mă gândesc la faptul că iubitul meu nu mă mai iubește, că prietenii s-au saturat de mine și lucruri chiar și mai agresive legate de propria viață. Dar, cu timpul, am învățat să transform pe cât de mult posibil momentele de singurătate în momente utile pentru mine. Ba îmi petrec aceste momente vorbind cu persoane cu care nu am mai vorbit de mult, ba dansez, ba fac proiecte, pe scurt fac lucruri care m-ar putea distrage cel puțin temporar de la aceste gânduri "negre". Când mă gândesc la faptul că persoana iubită nu îmi răspunde la mesaje instant mă gândesc la ceea ce este mai rău, dar imediat încerc să îmi aduc aminte cum mă simțeam în brațele lui și cât de multă grijă vedeam în ochii lui. Așa îmi combat eu gândurile și sentimentele dăunătoare uneori, tu poate îți vei găsi propria metodă. Eu am spus asta doar ca să îți demonstrez că este uman să te gândești la prostii, dar este necesar să nu ne lăsăm totodată prea purtați spre acestea. Sper că am fost destul de clară, iar dacă ai nelămuriri, atunci întreabă.

Intr-adevar, încerc sa ma controlez de fiecare data, pe zi ce trece încerc sa ma schimb, sa renunț la acele gânduri negative, sa încerc sa ma bucur de ceva, dar uneori nu merge. Am început sa am puțin mai des acele "boom-uri", vis a vis iubita mea, de dor de ea, de nerăbdare sa o vad, de bucuria cu care vorbim, undeva tot sunt sentimentele pentru ea. Încerc sa găsesc metode prin a le putea readuce cu aceeași intensitate sentimentele. Puțin cam greu, dar măcar încerc. Pe lângă faptul ca am aceea lipsa de sentimente, efectiv când sunt singur parca nu mai am pentru nimeni, și am înțeles ca posibil datorita singurătății, o sa încerc sa o combat. Însă nimic nu mai îmi activează acea stare de bucurie, de fericire. Încerc pe zi ce trece sa ma controlez, sa ma schimb, măcar pentru iubită mea, sa fiu același om cu sentimentele acelea intense din trecut

Eu înțeleg în mare parte cum te simți și aș vrea să îți ofer soluții concrete legate de readucerea bucuriei. Este greu să fac acest lucru din mai multe motive, iar unul dintre ele fiind faptul că fericirea este un sentiment fundamental. Adică, fiecare se bucură în felul lui. Eu de exemplu mă bucur atunci când mama mă îmbrățișează, când reușesc să fac ceva de una singură, când ajut oamenii etc. Dacă eu mă bucur când cineva îmi oferă un biscuite, tu poate te bucuri când primești o ciocolată, cam asta este ideea. Este greu să determini ce face fericit pe toată lumea, evident în afară de metodele generale de a face pe cineva fericit, deși există excepții și acolo (exemplu: nu toți oamenii se bucură când le faci o surpriză). Ceea ce vreau să spun este că tu singur știi ce te făcea fericit și fie faci din nou aceleași activități, fie încerci ceva nou, s-ar putea să îți placă și să îți trezească un interes și mai mare. Socializează și cu prietenii sau oamenii cărora le poți arunca un minim de încredere, pentru că este necesară și o astfel de interacțiune. Este greu să te vindeci în totalitate de chestia asta cu greutatea de a găsi fericirea, eu însămi în continuare mă lupt cu asta. Dar garantez că ceva se va schimba după mai multe încercări. Nu cred că te definește starea în care ești acum având în vedere că nu pare să fi trecut prin ceva traumă total ireversibilă. Cum sunt oamenii care în copilărie erau niște dulci, jucăuși și empatici, după ce au fost abuzați devin progresiv altcineva fără cale totală de întoarcere. Dar aici pare să nu fie cazul. Fericirea se va înmulți treptat, așa sper. Doar dă tot ceea ce ai mai bun și vei știi lupta în general nu se pierde decât atunci când renunți.

Simt ca ușor ușor în legătură cu lipsa de sentimente, pot spune ca îmi trece, ușor, ușor. Astăzi în timp ce vorbeam cu iubita mea, am simțit din nou empatia din trecut, bucuria, dragalasenia, nerăbdarea sa o vad. Și eu m-am uimit. Adică în urma cu câteva zile ma simțeam negru pe interior, efectiv negru, acum nu mai sunt asa. Mai am uneori niște stări de tristețe / lipsa de sentimente, dar încerc sa devin din nou cum eram înainte, sa ma controlez.

Așa! I'm so happy for you!

Te mai anunț dacă se intampla ceva, mulțumesc încă odată

În regulă! Cu mare drag! Să ai grijă de tine!

Cred ca stiu ce se intampla aici cu tine. Problema este ca daca tu te simti atat de fericit cu ea, poate gandurile tale sunt: mama ce fericit sunt, mama ce bine ma simt cu ea, mama ce viata frumoasa am etc. Daca astea iti sunt gandurile in momentele alea, sau ceva asemanator, sa stii ca aici intervine iubirea de sine, care este un sentiment care destrama, care te pune pe tine insuti pe primul loc iar celalalt nu mai conteaza chiar daca tu constient vrei sa iti pese, sufletul tau e plin de iubire de sine sau ego. Iar in cazul asta rezolvarea e sa multumesti sincer si din toata inima persoanei de langa tine ca e cu tine si ca te accepta asa cum esti, iar tu sa fii recunoscator in sinea ta ca Dumnezeu ti-a dat-o pe ea, asta sa faci de fiecare data cand in minte sau in inima iti vin ganduri sau senzatii d-alea. Si nu in ultimul rand ia sa tii un pic de post si sa faci mai multa miscare sa vezi cum iti vei reveni. Ai rabdare si lupta cu gandurile si implicit si cu senzatia aia.

Am revenit. Am avut cateva zile mai bune, dar am o nelamurire, cum pot readuce acea bucurie, acea veselie inapoi? Cum am spus pentru iubita mea inca am sentimente, sunt gelos uneori, am avut o micuta cearta si chiar am plans, acum e totul bine, suntem impacati. Oricum nu stam mult certati. Dar. acele *boom-uri*, sunt din cand in cand, nu mereu, acele boom uri de dor, de nerabdare, de bucurie. Cum pot sa fac sa fie la fel ca inainte? Tin sa mentionez ca da. Sunt foarte acomodat cu ea, ma simt relaxat cand sunt cu ea, totul e in regula

User-ul de dinaintea mea ți-a recomandat niște soluții, eu în schimb sunt mai bună doar la ascultat... Aș vrea să îți ofer soluții concrete, dar foarte puțini oameni au putut descoperii ceea ce înseamnă fericirea adevărată și cum se întreține... Din puținele mele cunoștințe îți pot sugera să încerci să faci activități constructive care îți aduc bucurie chiar și pe termen scurt. Fericirea continuă nu consider că există decât în foarte puține cazuri, dar asta nu înseamnă că nu putem să fim fericiți destul de des. Până și oamenii care suferă de depresie pot fi fericiți în anumite momente dacă luptă pentru propria lor persoană, nu împotriva ei. Este posibil ca prin exercițiu să vezi binele mai des în anumite persoane, acțiuni, lucruri, fapt care te-ar putea ajuta în teorie să fii mai fericit. De exemplu, eu când sunt nervoasă, încerc atunci când îmi recapăt mai bine controlul să îmi aduc aminte de anumite lucruri sau persoane care m-au făcut fericită la un moment dat. Asta funcționează uneori în cazul meu, dar tu cu siguranță deții propriile metode (fie ele conștientizate sau nu). Mă bucur totuși că ești mai bine când vine vorba de relația ta, sper să vă fie bine în continuare!

Iar acele *boom-uri* de la ce pot fii? Cum am spus, sunt niste momente asa in care explodez de nerabdare sa mi vad iubita, de bucurie, fericire, doar uneori, dar putin mai des

Încă treci printr-o perioadă de tranziție. E legată și de sentimentele tale. Cel mai probabil încă există o oarecare confuzie între sentimente, dar din câte observ există niște sentimente pe care le conștientizezi clar totuși. Eu una m-aș îngrijora și mai mult dacă nu ar mai fi boom-urile. Unii oameni ar numi asta "dragoste în valuri", dar alții, printre care mă număr și eu, impun o diferență între dragostea în valuri care este în principiu discontinuă și superficială și dragostea în valuri care nu dispare odată cu valul, ci doar se comportă normal, iar sentimentele fiind în continuare prezente. La începutul relației poate nu simțeai boom-urile acestea pentru că era mereu "furtună pe mare", fiind agitat și emoționat pentru că bazele relației nu erau încă bine stabilite, dar după a apărut încrederea, iar "furtuna" s-a domolit. Această calmare a furtunii ar fi putut fi confundata cu absența dragostei, dar asta poate fi doar o dovadă a apariției unei relații sănătoase cu o oarecare bază stabilită. Dar pentru că sentimentele sunt încă puternice, tot mai apar în boom-uri și atâta timp cât sunt prezente într-un mod care nu afectează negativ persoana ta, aș spune că este bine. Acum ai observat și tu că am părut nesigură pentru că am tot folosit cuvinte precum "probabil", "poate", "ar fi", dar nu voiam să spun cu certitudine ceva ce poate avea și excepții (deși instinctul îmi spune că poți da relate at some points cu ceea ce am spus).

Intr adevar, aparut cea mai mare incredere, acomodarea, siguranta, relaxarea langa iubita mea, si intr adevar, cum ai spus si tu, am fost putin uimit crezand ca dragostea e absenta, ca sentimentele nu mai existau, dar inca sunt, chiar ieri am avut o mica cearta cu ea, ne am impacat oricum, nu ramanem mult certati, si mi au dat putin lacrimile, si inca ma gandesc uneori daca as pierde o ca as suferii, dar mi-a dat cuvantul, ca nu se va intampla

Nu vreau să te dezamăgesc, dar sunt convinsă că ești conștient de faptul că viitorul este echivalentul necunoscutului și ceea ce voiam să spun prin asta este că cel mai important este să fii pregătit pentru orice. Totuși, pare să fie bine și că relația voastră evoluează, așa că deocamdată nu ai de ce să îți faci griji. Ai fost destul de curajos atunci când ai afirmat că ai lăcrimat, nu este ușor să recunoști asta dacă te iei după stereotipul de 2 lei că bărbații/băieții nu ar trebui să plângă. Dacă ești fericit cu ea aproape și dacă și ea este fericită nu cred că este nevoie de prea multe lucruri în plus (asta nu înseamnă că o evoluție ar strica, nici pe departe). Gata că o iau iar cu vorbitul de o oră.

Hello, again , am din nou aparent aceeasi problema, sa explic, dupa ce am discutat chestiile astea cu iubita mea, au venit cateva zile excelente, bucurie, fericire, tot, apoi, din nou... stagnarea de sentimente, lipsa lor. si repet, nu este vorba de despartire, tin la ea, si nu vreau sa renunt la ea nici macar atunci cand trec prin momentele astea. asta e o dovada ca o iubesc, si ca tin la ea, dar toata stagnarea, adica, cateva zile PERFECTE, apoi, iar, toate cele.

Hello, hello! Observ că dragostea ta încă mai funcționează în valuri, dar pe de alta parte știi că dragostea ta pentru ea este un adevărat general valabil, nu dispare ci doar stagnează. Dacă nu funcționează încercările tale de a-ți anima propria viață și de a fi consecvent cu propriile tale sentimente, atunci ar mai putea fi ceva ce îți scapă din vedere. Acel ceva ar putea fi ceva subtil fie legat de o întâmplare din trecut, de vreo traumă de prin preconstient sau inconștient, de personalitatea ta, de context sau pur și simplu un detaliu care face diferența. Din păcate cu aceste date și cu precarele mele cunoștințe nu știu dacă te-aș putea ajuta prea mult având în vedere că nu știu încă sigur alți posibili factori care ar putea genera aceste fluctuații. Dacă consideri că te-aș putea ajuta, poate îmi mai oferi și alte detalii pe care le poți accesa în mintea ta sau orice consideri tu că ar putea forma o eventuală "teorie" unei alte persoane din exterior.

Pai. alte detalii, pai cand sunt cu ea, sunt bine, ma joc cu ea radem, dar pe cealalta parte cand nu sunt cu ea simt un mare gol, efectiv o lipsa de sentimente, pana si pentru parinti, incep sa mi dau prin cap tot felul de lucruri, totodata am si acele "boom-uri", insa rar si sunt de scurta durata. Totusi cu iubita mea nu devin rece, nici prin mesaje, nici in real, si nici nu simt ceva pentru o alta fata, nu. Parca e un cerc asa care nu se mai termina

+ efectiv, incerc sa ma axez doar pe ea (pe iubita), nu mai pot sa ascult muzica, sa rad, sa glumesc, asta ma face sa simt ca nu am sentimente pentru ea, dar eu am, asa imi da senzatia, de cand cu starea asta, nu mai imi arde de asa multe lucruri, de mine referitor, si ingrijirea persoanala, ma ingrijesc, dar nu ca inainte, spre exemplu inainte ma tundeam din 3 in 3 zile, acum. odata la 2-3 saptamani, imi placea sa mi aranjez tenul, să ma imbrac sofisticat, multe haine, acum. nu. eu fata de ea nu devin nici rece, nici distant, nici fizic, nici prin mesaje

Am înțeles, atunci presupun că este ceva la nivel psihic mai mult (nu că nu am spus asta deja, dar detaliez). Nu insinuez faptul că ai suferi de vreo tulburare psihică serioasă, dar ar putea fi anumite trăsături pe care le poți regăsi la anumite tulburări. Precum "depresia temporară" asociată eventual cu anxietate și ușoare momente de panică. Pot exista cauze multiple, în special lucruri care s-au întâmplat fie recent, fie în copilărie, lucruri care au început să te afecteze din cauza unor motive pe care eu din exterior și necalificată deocamdată în domeniul psihologiei nu le pot afla prin conversații care nu sunt directe. Încă consider că poate fi reversibilă sau cel puțin parțial reversibila problema ta. Te învârti în jurul aceleași probleme și este clar că e mai serioasă situația decât credeam. Ar putea fi de altfel și o imaturitate emoțională și vârsta care să fie destul de confuză pentru că la 14-18 ani (mi-ai spus că ești la școală, așa că eu consider că ai undeva între 15-16 ani) descoperi experiențe și sentimente noi a căror însemnătate nu o poți înțelege total decât prin trecerea timpului sau prin maturizarea din urma unor situații extreme. Sunt foarte multe posibilități și discuția asta ar dura mult, dar până la urmă tot ceea ce spun are un grad de subiectivism destul de ridicat. Cum am mai spus, o discuție directă te-ar ajuta mai mult. Daca nu cu mine, eventual cu un psiholog. Nu trebuie să fii nebun ca să mergi la psiholog. Orice problema care îți îngreunează cu adevărat viața, pot spune că este o problemă validă.

Asa ma gandeam si eu, psihic mai mult, nu sufleteste, undeva, sunt constiient ca e o stare, pentru ca efectiv nu eram asa, ma cunosteam, foarte bine, imi cunosteam starile, emotiile, totul. Vis a vis de iubita mea, ma cunosc si inainte de starea asta o iubeam enorm, ma dadeam peste cap pentru ea, si acum e la fel (in ciuda starii despre care am vorbit) si nu cred ca in aproape 5 luni iti pot disparea sentimentele dintr o data, pentru o persoana asa speciala, in prima luna, a doua, dar nu a 5 a, + cum am spus, de abia mai am grija de mine, inainte muzica era febletea mea, 24/24 ascultam, acum, nimic

Da, din păcate așa este... Sper să îți revii și să găsești soluția optimă pentru tine!

Deci. totul e pe psihic?

Pare un răspuns superficial, dar da. Eu asta spun că este.

Pai altceva... ce ar putea fi...

Multe lucruri. Am precizat mai sus câteva dintre ele. Aș vrea să te ajut mai mult, dar în condițiile în care deja este vorba de un inside issue destul de profund care necesită timp, pot spune că e destul de greu să o fac fără erori subiective.