Salutare. Am si eu o problema. De cand ma stiu am facut totul din ambitie. Sufeream cand altul era comandant de detasament si eu doar de grupa, cand luam o nota mai mica, in fine, nu stiam prea bine sa pierd. M-am mai umanizat intre timp, am inteles ca viata nu e o cursa cu aceleasi obstacole pentru toti. Am terminat o facultate (e ok, imi place, m-am angajat pe un salariu destul de bun), m-am casatorit, am un copil de 3 ani dar in jurul meu toti au cate doi copii. Nu am pe nimeni care sa ne ajute ca nu stam in Romania, ma sperii ca nu as putea face fata cu doi copii eu fiind si singura la parinti si neducand neaparat lipsa unui frate/sora, dar am un sentiment de inferioritate fata de toti cei care sunt tot asa singuri ca si noi si au avut curajul sa faca al doilea copil. Nu stiu daca sincer e doar ambitia de a-l avea si pe al doilea, urmand acelasi scenariu din copilarie in care vroiam sa-i ajung pe altii sau chiar il doresc cu adevarat. Mi-e frica sa nu regret ca il fac pe al doilea cand de fapt nu-l doresc si sa ma simt vinovata fata de primul ca petrec automat mai putin timp cu el pana o mai creste si al doilea. Pe de alta parte vreau sa nu regret toata viata ca nu am avut curajul sa-l fac si sa traiesc cu acest sentiment de inferioritate fata de toata lumea cu cel putin 2 copii, cu toate riscurile de nopti nedormite, boli de la cresa (mers de cel putin 2 ori pe luna la doctori in primul an) etc. S-ar putea sa regret si ca l-am facut pe al doilea si ca intr-adevar nu fac fata la doi si oricat as incerca oricum si cu 2 copii voi avea acelasi sentiment de inferioritate ca altii se descurca mai bine decat mine. Ma vizualizez plangand pe la colturi si nestiind cum sa atenuez modificarile de comportament ale celui mare, posibilele lui regresii sau crize de gelozie ca sa atraga atentia, in fine ma inchipui mereu fiind intr-o permanenta stare de culpabilitate ca nu i-am tratat pe amandoi cu aceeasi atentie, ca nu i-am facut sa se simta iubiti egal si cred ca unele mame sunt facute sa aiba doar un copil pentru ca asa sunt mai echilibrate psihic, echilibru care e intotdeauna benefic pentru copil.In plus daca m-ar vedea cel mare mereu obosita si stresata si stergandu-mi lacrimile mereu pe fuga oare i-ar face bine? Sa fac al doilea copil? Oare asa m-as linisti? Sau prin natura o sa fiu vesnic nelinistita? Oricum sotul meu isi doreste al doilea copil, pentru ca sa se aiba si sa se joace impreuna mai tarziu (el insusi avand un frate). Multumesc mult pentru raspuns.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook