Simt că nu îmi iubesc familia. Nu îi urăsc, pur şi simplu nu îi iubesc. Nu m-au învăţat absolut nimic niciodată, nu mi-au fost alături în momentele când mă simţeam singură, tristă şi debusolată. Îmi vorbesc urât. Mă jignesc. Ambii mei părinţi au probleme cu alcoolul. La fel şi bunicul meu din partea tatălui, care locuieşte cu noi (bunica fiind moartă, iar ceilalţi bunici locuiesc în alt oraş, şi nici ei nu sunt mai buni). Ei trei stau şi beau toată ziua. Mama mea nu găteşte mai niciodată, tocmai de aceea am ajuns să mănânc multe prostii, şi a spus că ea nu şi-a dorit copil, doar soţ. Şi probleme financiare nu sunt, dar dacă nu se vrea...
Nu m-au încurajat niciodată în ceea ce mi-am propus să fac îm viaţă. Dacă ar fi după ei, aşa sta toată viaţa aici de pomană şi nu aş face nimic. Simt că alte persoane, din exterior, ţin la mine mai mult decât ei.
Nici prieteni nu prea am. Oricât încerc să fiu de prietenoasă şi sociabilă şi aşa, nu pare că oamenii şi-ar dori să-mi fie prieteni. Dar eu de felul meu sunt mai introvertită, mereu am fost aşa.
Mă simt cam pierdută. Vreun sfat, ceva? Mulţumesc.

Mda, nu te indragosti de primul golan care te minte ca tine la tine, nu fugii de acasa pentru ca nu vei gasi ceva mai bun momentan, tine`te de scoala, nu te lasa pacalita ca oamenii in general tin la tine neconditionat.Oh, dar hey, deja am dat mai mult de un sfat.

Esti un ON Minunat, cu foarte multe calitati. RExemplul negativ al parintilor si al rudelor apropiate iti vor fi un exemplu pe care sa nu-l adopti, nici tu si nici viitorii tai copii. Invata cat mai bine, cauta sa stii nu doar sa ai note mari, o facultate iti poate da o perspectiva mai larga de a reusi in viata personala. Fii in continuare acelasi om bun si lupta pentru viitorul tau bun

Dragă, Antonia! Tu esti o fata minunata cu calități deosebit de valoroase, scrii frumos, ai un suflet minunat si nu se merită să te întristezi pentru părinții tai care din diverse motive au apucat calea alcoolului. Nu trebuie să-i judeci, să-i urăști etc. fiindcă nu le cunoști motivele si oricum nu ii poți ajuta acum, insa pe tine, DA, te poți ajuta! Tu esti prea rănită acum să poți simți si înțelege ca tocmai situația asta grea te-a învățat enorm de multe lucruri. Sunt sigură că nu vei face niciodată, ceea ce ai văzut acasă, copiilor tai fiindcă tu ai simțit ce înseamnă: suferința, tristețea etc. Lupta să fii altfel si vei reuși fiindcă D-zeu va fi alături de tine. El este și acum însă noi nu ne dam seama de asta! (https://youtu.be/QKkcL0-hZ_M). Iarta-ti părinții pentru tot ceea ce ți-au făcut și iți fac, învata sa gătești si hraneste-i si pe ei fiindcă iți vei hrăni sufletul cu binecuvântari divine pe care le vei înțelege mai târziu semnificația... Nu ne-ai spus ce varsta ai? Nu te da batuta niciodată! Când simți ca ti-e greu, priveste-te in oglindă și repeta-ti: "Sunt un OM minunat și voi reuși cu ajutorul Domnului...", iar o rugăciune iti va lumina ziua și viața; ai încredere! Nu te lăsa afectata de faptul ca oamenii nu vor sa prietenesca cu tine; nici Iisus nu a avut mulți prieteni si era Copilul Lui D-zeu insa El i-a ajutat pe toți! Prietenii din ziua de azi sunt interesanți; nu-i prea bine sa ai multi si falsi, ci puțini si valorosi! Cand vrei să vorbești cu cineva, scrie-mi si cu plăcere te ascult si te ajut fiindcă te apreciez mult! Îți doresc din suflet: sănătate, înțelepciune, infinita iertare, iubire si rabdare si puterea necesara parcurgerii acestui anevoios drum! Numai bine!

Si eu ma regasesc in ceea ce scrii. Nici eu nu ma inteleg cu rudele mele,nici fratii mai mari. In schimb recunosc ca o pe mama care mereu mi-a fost alaturi. In schimb fratii mei mari si celelalte rude,atunci cand am fost copil m-au invatat numai la rele. Ajunsesem sa fug de acasa din cauza lor,stateam pe strazi, ajunsesem un nimeni, eram pe margine de prapastie, iar ei ( rudele ) in loc sa imi fie alaturi, radeau de mine. Fratii mei mari si bunicii ma vroiau in casa de copii... Vroiau sa scape de mine, nu stiu de ce. Nu am fost vrut de ei. Dar de mama, da. Dar uite ca m-am indreptat. Aveam 14 ani cand le-am aratat cine sunt cu adevarat. Le-am aratat de cine radeau si bateau joc. In prezent ei au ajuns mai rau ca mine, dovada ca D-zeu i-a batut. Eu am ajuns un om cu capul pe umeri, cu viitorul inainte, pe cand ei niste terminati. Ei si-au ales drumul, s-au rupt de mine si de mama...Si ei au facut rau, nu eu. Ce poti face tu? Resemneaza-te cu viata pe care o ai. Arata celolarti ca tu nu esti ca ei. Da-le peste nas rudelor tale. Arata ce poti tu sa faci. Cand ai sa reusesti sa faci, crede-ma ca te vor cauta si iti vor da toata atentia lor. Asa am patit si eu. Cand eram mic si neajutorat, m-au gonit. Cand am crescut si am inceput sa ma realizez, fratii acum vor pace cu mine. Dar teapa. Fiecare cum isi asterne, asa doarme.

Eu la fel am cam aceeasi chestie, insa deja m-am impacat cu gandul ca n-am ce le face sau cum sa-i schimb. Ii respect ca persoane care mi-au dat viata si am sa le-o intorc inapoi la batranete cand vor fi slabi si neputinciosi. Insa in rest. cam nu simt o legatura familiala cu ei.

Mno eu o sa fiu sincer, fiind in situatia in care esti, cred ca esti destul de puternica incat sa nu mai fie nevoie sa folosim cuvinte dragute si frumoase, care n-au niciun rost. Eu cred ca a venit timpul sa te rupi de ei. Este clar ca ei au esuat ca parinti, iar faptul ca tu esti o persoana mai introvertita si ai probleme in a lega prietenii este tot datorita lor, datorita mediului in care te-au crescut. Nu prea mai ai ce sa faci acum, eventual poate niste consiliere psihologica pe viitor te-ar putea ajuta sa te intelegi mai bine si sa mai schimbi anumite aspecte.
Eu zic ca e mai e ok sa incerci sa te rupi de ei. Nu stiu cati ani ai, nu ne-ai zis, deci nu stiu daca esti la scoala, facultate, lucrezi etc. In cazul in care nu ai 18 ani, din pacate trebuie sa mai suporti situatia ceva timp. Incearca sa-ti gasesti eventual un job part-time, sa nu mai depinzi de ei. Incearca sa petreci mai mult timp cu acele persoane care tin la tine, sfaturile si parerile lor trebuie sa te intereseze. E greu poate sa rupi legatura cu familia ta, poate te vei simti prost, dar in momentul de fata nu este decat o relatie care iti va face si mai mult rau pe viitor. Ei nu manifesta niciun interes in tine, iar tu dintr-o obligatie morala vei incerca sa-i ajuti mereu cand au nevoie, ceea ce nu e ok.
Mai pe scurt, incearca sa iei distanta de ei si sa iti faci tu un rost al tau, departe de ei, atata timp cat nu isi doresc sa fie cu adevarat parinti.

Gandeste-te cum ar fi daca ar muri mama ta sau tatal tau. Daca o sa incepi sa respiri greu inseamna ca ii iubesti ^^

Rezista pana termini scoala si iti gasesti un loc de munca stabil, cu care poti sa te intretii financiar, dupa care poti sa pleci din casa aceea.

Salut, nu lasa niciodata circumnstantele din famile sa iti distruga incredera de sine sau starea ta interioara, inceteaza sa te mai gandesti la problemele tale si concentrea-te pe ceea ce vrei sa obti de la viata. Nu incrca sa ii schibi pe parintii tai, intr-o buna zi, daca vei fi sigura pe tine, perseverenta si dedicata lucrurilor care iti plac, vei vedea ca o sa le para rau pentru ceea ce au facut. Gandeste pozitiv, pe tot parcursul zilei, iar de fiecare data cand un gand care nu te sustine intervine in mintea ta, elimina-l, simplu. Singurul sfat pe care cu siguranta trebuie sa il rescpecti, este sa te dedisci succesului tau si vietii tale, ce au facut ei, este treaba lor, nu esti ceea ce parintii tau iti spun ca esti, esti ceea ce alegi tu ca esti. Problema ta esta asemea unui anturaj prost, daca te complici, incercand sa ii schimbi, vei ajunge ca ei, pentru ca iti vei conectra atentia asupra lucrurilor care nu le vrei, de ex sa nu bea, sau sa fumeze. Nu mai pune la suflet tot ceea ce ei spun schimba-ti mindset-ul si continua-ti viata asta frumoasa, plina de abundeta si prosperitate, fara a avea interes de parerea lor.

Bună.
Nu te mai gândii la asta.Nu pune la suflet ci luptă să treci peste.Și eu am probleme la fel ca tine, doar că sunt puțin mai diferite sa zic așa..Niciodată nu trebuie să suferi, să plângi, să stai tristă ci să zâmbești, deoarece o singură viață avem. Mi-aș dori foarte multe să îmi comunici o adresă de Facebook, skype sau orice altceva unde să putem comunica. Aștept un răspuns..Ai grija de tine!