V-ați putea ierta vreodată părinții dacă in cele mai grele momente din viața voastră,in care sunteți la pământ,va despărțiți de partener,ramaneti fara job iar tot ce a fost bun in viața voastră se năruie ei va spun sa va dați copilul la orfelinat? Credeti ca niște oameni care va iubesc v-ar putea face sa suferiți și mai mult,spunând asta? Si nu,nu ma refer la pensionari bătrâni care nu ar putea sa va ajute, ci la niște oameni stabili din toate punctele de vedere.Eu am trecut prin asta(am depășit situație cu mare greutate)si nu-i mai pot privi ca înainte, de multe ori ma gândesc ca ei nu dau 2 bani pe mine si asta îmi da o stare de anxietate.Voi ce părere aveți?

Depinde de starea ta psihica, materiala, locuinta etc., respectiv si de copil.
Daca copilul a ramas in custodia ta, atunci se presupune ca ai conditiile necesare sa-l cresti.
Daca totusi ai probleme si nu-ti poti creste copilul, atunci Autoritatea tutelara poate fi instiintata (de oricine), iar ei pot propune (si judecatorul poate decide) plasarea copilului in alta parte (orfelinat, in tutela altei persoane, etc.).

În aceiași situație sunt și eu. Vreau sa divorțez de un soț agresiv emoțional care consuma alcool dar nu am susținere nici măcar morală din partea nimănui. Nu spun de mama care spune că așa e in căsnicie să suporți tot ce suport eu. Cum ați depășit situația și ce ați făcut! Eu am 2 copii de vârste mici și nu am unde sa mă duc.

Claro che no. Eu am noroc de părinți ok, de nota 6, adică m-au crescut decent și m-au susținut financiar.

Însă am un prieten din copilărie cu care eram în generală și liceu, a fost crescut nasol, nu primea bani să-și plătească naveta la liceu, venea cu ocazie. Abia a putut termina liceul și la 18 ani a plecat de acasă.

Deci nu zic să întrerupi legătura cu totul, însă dacă ei nu te-au ajutat când trebuia, nici tu nu trebuie să îi ierți.

Da

Hai sa facem schimb de parinti ca ai mei vor copil dupa ce ca is vai mortii lor.
Ce parere sa am? Ca ala care si o bagat cicanelul in tine ar fi trebuit sa gandeasca inainte si tu la fel.

O să-i ierți, până la urmă, chiar dacă rămâi cu o rezervă față de ei. Și îți spun din punctul de vedere al unui om care a trecut printr-o situație similară. Nu cred că se pune problema că ei nu dau doi bani pe tine. Mai degrabă au o gândire îngustă, limitată, meschină, să mă ierți că sunt atât de direct. Te felicit că ai avut puterea să depășești situația. Viața te îngenunchează uneori, iar unii aleg să-și plângă de milă. Tu ai ales să te ridici, să te scuturi de praf și să mergi mai departe.
Părinții tăi au viața lor, tu ai viața ta și drumul tău. Probabil au crezut că îți dau un sfat bun, că te ajută să-ți fie mai ușor, nu știu ce a fost în mintea lor. Dar ai făcut bine să mergi mai departe.

Eu nu vad o problema in a rupe legaturile cu parintii.
Orice persoana toxica sau inutila in viata noastra, merita sa... Plece.

Depinde pe ce ton si in ce circumstante, uneori unui copil ii poate fi mai bine la un orfelinat dar daca au spus-o doar ca sa ma raneasca in secunda a 2a au ramas si fara copil si fara nepot

E obligatoriu sa mergi la psiholog daca nu ai facut-o deja, altfel vei trasmite trauma mai departe copilului tau.

Nu as putea spune cum as reactiona in situatia ta.

Da, ce vina au parintii de alegerile tale, parca vad si acum in clasa a 9 cum se duce usa de perete si intra 2 gravide in clasa, am spus ca nu vad bine eu asteptam marfa buna de o combinatie, in ultima secunda m-am oprit sa nu schimb clasa ca eram 3 din acelasi cartier

As considera ca sunt niste imbecili si as merge mai departe, fara sa mai tin cont pe viitor de parerile lor. Pana la urma nu l-au fatat ei sa-mi spuna mie ce sa fac cu propriul meu copil.

Asta e

Îmi poți scrie un mesaj in privat, poate măcar cu un sfat te pot ajuta, înțeleg prin ce treci.Statutul de membru junior nu ma lasa sa-ți trimit mesaj in privat, o poți face tu?

In momentul in care voiau sa aud o vorba buna buna, fix când le-am spus ca tatăl lui ne-a părăsit iar toată viața mea din ultimele 2 luni de atunci au mers cel mai prost, as fi vrut de le ei doar o vorba buna măcar…dar in schimb am primit o dezamagire.

Stiu cum e, eu una da, i-as putea ierta insa nu as mai fi la fel cu ei, si eu am patit asta si de atunci nu le mai spun toate problemele mele si etc, acum am ajuns chiar sa vb o data la 2-3 sapt dar chestia asta nu inseamna ca nu tin la ei sau ca ii dusmanesc, pur si simplu le-am limitat toate actiunile asupra mea si nimic din ce spun nu imi poate afecta nici psihicul nici planurile

Nici eu nu îți pot trimite mesaj. La fel aceiași situație statutul de membru junior

Dacă ai Instagram ma găsești ca adriana.mryy

Ai dat de greu cu iubitul. Vrei sa te intorci acasa la parinti dar nu stii cum sa faci.
Uite ce scrii aici.
https://www.tpu.ro/......o-relatie/

Iubitul sta in apartamentul care mi-a rămas in urma decesului bunicii mele.Off mult va place sa judecați fără sa știți situația.

Eu mi-am dorit și încă îmi doresc sa am familia lângă mine, atât pe părinții mei cât și pe tatăl copilului. Oricât de roz ar fi fost relația mea cu el, distanțarea lor m-ar fi durat la fel de rău.

Dar ce parintii tai tiau dat pe ala care te-a lasat cu copil? Trebuia sa casti altceva inainte bine, sa vezi cu cine te incurci, nu repede doar la sex si facut copiii.

De ce trebuie sa te tina parintii tai cand o dai tu in bara? Hai ca asa singura mai zic, se mai intampla, dar sa te mai duci acu pe capul lor si cu plozi mici, fugi fata de aici, bati cimpii.

Nui mai poti pri ca inainte pe parinti spui tu.Dar oare ei cum te privesc? Cind vad ca au un copil singur si cu copil, ha ia zii?
Cum te privesc alti oameni pe tine, care te-a lasat barbatu?

Lumea stii ce vorbrste? Ca tu esti aia rea, ala nu te-a lasat de buna adevarul cam asta este, nici un barbat nusi lasa femeia daca e buna.

Eu cam aia gindesc, ai fost crescuta de parintii tai, a venit vremea sa pleci de la ei, ai plecat, banui ca nici nu ai ascultata de sfaturiler lor, is sigur ca tiau spus ca ala nu-i de tine dar tu ai spus ce stiu alde taicatu si maicata, ai bagat si un copil, acu ai ramas singura

Ce parere sa am? Niciodata sa nu te grabesti, parerea asta o am, te grabesti doar daca stii exact cu cine te incurci, in cazul tau nu a fost asa, deci trebuie sa stai cu ala sa il cunosti mai bine, sa va cunoasteti mai bine, apoi cand lucrurile s-ar fi asezat, aveai timop si de copil.

Teai grabit pentru ce? Ai cumva 45-50 de ani si iti era frica ca intri la menopauza si hai rapid sa faci copil? Nici pomeneala de asa ceva/

Acu cauti sa dai vina pe parinti tai asa cu ce is aia de vina pentru esecul tau total? Asa ziceam si eu. Vezi ca tot la ei o sa ajugi, pe altcineva nu ai care sa te ajute, asa ca cioc mic, nu-i mai birfi pe la spate.
Mai esti si nesimtita pe deasupra, zic fata de parinti.Nus ei obligati sa te tina pe tine si cu copil, si eu la fel as fi procedat. Teas fi trimis la ala cu care ai facut copilul, ca de aia ai plecat de acasa si te-ai mutata cu respectivu nu?

Lasa ca asa e bine, sa va invatati minte, iar in felul asta sa te apuci si de ceva munca, gata s-a terminat vacanta mare tio dat ala liber, boiereai linga el, nu faceai nimic toata ziua, acu ups e greu, mda asa zic si eu e f greu, lasa ca e bun, baga munca, cand gindesti cu fundu cam asa se intampla

Judecam asa pentru ca nu stim toate detaliile.

Viata merge inainte cu sau fara parintii tai, ca esti adult si capabil sa-ti cresti singura copii, asa cum fac multe mame singure.
Nu-ti putem condamna parintii pentru ca nu stim motivele lor si discutiile voastre din trecut.

Daca ai fost un copil rebel, care ai facut numai ce ai vrut tu si ti-ai batut joc de ei, atunci au dreptate sa nu te ajute si sa te lase sa-ti vezi singura de viata ta.

Ti-ai inceput viata sexuala la 14 ansiori si cam ti-ai batut joc de ea, deci fii cinstita si recunoaste ca acum primesti ce ai semanat ani de zile, cand ai facut tot ce ai vrut, impotriva parintilor tai.

https://www.tpu.ro/......i-si-eram/

Nu am de ce sa ii iert cum nu am de ce sa le cer ceva.Stiu ca sunt părinții mei dar nu m-au pus ei sa ma combin cu tipul x, sa fac copii sau ceva ca să ma ajute.
Într-adevăr, ar trebui sa își tina limba după dinți și dacă nu pot sa ajute măcar sa se abțină.

Bine ca ai trecut peste situatia respectiva. Capacitatea de iertare este diferita de la om la om si depinde si de atitudinea lor prezenta si de cea viitoare. Tu iti doresti iubire, sprijin si acceptare de catre propria familie. Asta nu se va intampla doar pentru ca vrei tu, trebuie sa incerce si ei, iar ei se pare ca nu sunt dispusi sa te ajute cu copilul. Ironic este ca desi majoritatea oamenilor isi doresc relatii armonioase in familie, putini au parte de asa ceva.
Daca crezi ca te-ar ajuta, vorbeste cu un psiholog. Macar te mai descarci.

Că i-aș putea ierta.

Poate că pe moment n-aș face-o,însă cu timpul i-aș ierta,nu pentru că așa trebuie,ci pentru a te elibera de gândurile care îți întunecă mintea.
Nu am trecut prin asemenea situație,însă eu am avut un tata deloc iubitor,alcoolic și tot tacâmul.Pot spune că am avut o noua șansă că am scăpat de el și că acum pot trăi liniștit.
Nu a fost ușor,ba chiar mă și vedeam mort, dacă mă crezi, și uite că n-a fost sa fie.
Ideea e că aveam multe gânduri negre,voiam să mă răzbun,însă mai târziu am realizat că nu,nu eu trebuie sa mă răzbun,ci cel de sus!
Ideea a fost că pur și simplu am zis că-l iert,însă nu i-am mărturisit lui asta,eu zic că rezultatul ar fi același,anume vindecarea! Că le spui sau nu,tot aia,zic eu.
Cât despre cazul de față,cred că toți avem rude nașpa, la mine e un procentaj destul de mare, însă am ajuns sa fiu atât de pasiv la amenințări și vorbe urate, încât ignor total și mi-e mult mai bine, încearcă și tu!
Bafta!