Nu cred ca o sa mai primesc vreo data perusul fiind ca parintii mi-au spus acum un an ca o sa imi ia un porcusor de guineea si nu mi-au mai luat... Acum sunt foarte trist fiind ca tatal meu mi-a spus ca nu are timp sa imi ia un perus si ca nici nu are chef. Sunt foarte trist. Help! Orice ganduri bune m-qr face mai fericit sau niste sfaturi sa imi ia un perus!

De ce nu incerci sa desenezi sau sa iti gasesti un hobby nou si sa nu te mai gandesti atat de mult la animale, ca oricum ele stau in cusca si nu fac mare lucru

Hey!
First of all, aș dori să menționez câteva aspecte foarte importante:
#1. Preferabil ar fi să nu ții cont în această situație decât de opinia unei persoane ce a deținut un astfel de animal de companie, un veterinar sau un adult. Dacă îți dorești cu desăvârșire să ai un animal de companie, trebuie să fii foarte precaut, implicat, serios, iubitor și să fii conștient că orice fel de animal necesită hrană, ori alte artificii pentru a-l face cât mai fericit, aceste lucruri rezultând o investiție micuță în viitor.
#2. Tatăl tău din câte am înțeles nu este de acord cu perușul deoarece nu are timp să se ocupe de acesta și nici starea necesară... privește puțin mai atent situația: nu este dorința sa, ci a ta. Va trebui să îi demonstrezi că ți-l dorești foarte mult și nu mai accepta un refuz.
#3. M-am uitat la comentariile precedente, nu are sens să comentez, este opinia altor oameni, ce îți pot spune este doar din experiența mea ca adult, de la vârsta de 10 ani am avut animale de companie, respectiv peruși. Până la liceu am trecut de numărul de cinsprezece. Am avut și pui la aceștia, unii au murit de bătrânețe, alții au plecat la alte familii deoarece in fiecare an aveam puiuți. Domnița care a spus - stau în cușcă și nu fac mare lucru-* știe* foarte bine ce înseamnă să gestionezi ca stăpân relația dintre animal și om. Trecând peste acest mirobolant aspect, țin să te anunț că ai mei zburau liberi în casă, mă trezeau dimineața cu pupici să mă duc la școală, veneau pe umărul meu, mâncau cu mine și vorbeau. Da, am reușit să îl fac pe unul dintre ei să vorbească. Sunt prieteni devotați, chiar sunt minunați și merită, din tot sufletul îți spun să adopți un animal de companie. Devii o persoană mult mai responsabilă, creativă, tolerantă și mai fericită cu ajutorul lor. Am douăzeci și unu de ani, am avut hamster, căței și pisici de când mă știu. Este dovedit științific, poți să te documentezi că persoanele ce dețin minim un animal de companie sunt ferite de depresie și anxietate.
#4. Poți căuta pe anunțuri online, spune-ți povestea și poate cineva te poate ajuta cu tot ce îți trebuie, sau măcar cu un puiuț - preferabil mascul mic, ei se atașează mult mai ușor decât femelele-.
După ce le-ai luat, îl iei cu tine și ai să vezi ce fericit vei fi când îl vei avea!
Adoptă orice fel de animal, sunt suflete reale și curate care îți vor fi mereu alături! Decât un prieten fals, mai bine un animal onest!

Capul sus! aștept poze cu noul tău prieten!

Be happy