Voi cum v-ati simtit cand ati pierdut cel mai drag animal?

Foarte nasol am fost suparata mai tot timpul nici pofta de mancare nu aveam si de fiecare data cand imi aduceam aminte incepeam sa plang.Am avut si eu, un catelus Max il chema l-am crescut de mic cand era frigul ala iarna el statea pe canapea cu mine, la un moment dat i-am pus si pampers sa nu faca pe covor a fost ideea lui mama si asa a trait cam 5 ani, anul acesta prin februarie nu stiu din ce cauza dar a plecat de acasa dupa catele cred eu si nu sa mai intors, l-am asteptat zile am stat cu gandul doar la el parintii m-au incurajat ca o sa vina dar din pacate nu a fost asa. Eram suparata mai tot timpul era gata sa intru si in depresie dar am fost tare si am mers mai departe. Acum mama ca sa ma faca fericita mi-a adus doi catelusi ii iubesc si pe ei dar nu sunt ca Max al meu si niciodata nu il voi uita acum cu cine mai vorbesc eu, obisnuiam sa vorbesc cu el si ma intelegea il dresasem in asa fel incat sa ma inteleaga o sa mi fie dor de el nici in ziua de azi nu stiu ce s-a intamplat cu el si acest lucru ...doare

Groaznic! Am trecut prin asta...m'as fi impacat mai bine cu ideea daca ar fi murit de batranete, dar cainele meu a fost otravit. Unii oameni chiar nu au suflet! :/

Ca dracu. Stiam inca de cand l`am pierdut ca nu poate fi inlocuit si chiar asa este. Ma obisnuisem prea tare cu el ca sa pot sa il uit in favoarea altuia. Dar asta nu face decat sa-ti mai deschida ochii si sa te aduca la realitate, care este usturatoare, de altfel.

Ca si cand as fi pierdut un membru al familiei durerea nu se poate descrie in cuvinte

Nici nu-ti poti imagina... un catel pechinez, cu adevarat cel mai bun prieten al meu. O zi am plans in continuu .

...Chiar nu stiu cum m-am simtit.Am avut un catelus pe care cineva l-a calcat cu masina, intentionat, si in acel moment am plans vreo 30 min, dupa care de fiecare data cand imi aduceam aminte plangeam.Acum, la fel de fiecare data cand imi aduc aminte plang, de fiecare data cand vad un film cu catei plang. La mine a fost mai grav, pentru ca asta a avut urmari in comportamentul meu, numai zambeam, am fost la psiholog si tot nu s-a rezolvat.Acum, la 3 ani dupa incident tot la fel, dar ma mai alina catelusii de acum:Tiganul, cel din poza de profil, Banel, corcitura dintre ciobanesc romanesc si pechinez, si rez, cel mai batran, de 9 ani, ciobanesc romanesc.Ideea e ca e groaznic.Doar cineva care a trecut prin asta te poate intelege, si daca cineva macar o data iti spune sa te duci la psiholog, nu o face, pentru ca tot acolo iesi. Timpul este cel care vindeca, iar daca vrei sa iti iei alt animalut imediat dupa ce ai pierdut unul drag nu iti recomand, pentru ca in orice va face vei vrea sa semene cu celalt, iar cand o va face te vei intrista de dor. Timpul...el le rezolva. Poti astepta macar 2 luni pana cand sa iti iei altul.Bafta!

Foarte trista, si asa ca mi-am pierdut acum citeva zile animalutul