Am aici un fragment dintr-o carte pe care o scriu cand am perioade grele, un bilet de adio. Oarecum ma identific cu personajul, este modul meu de a trece peste probleme fara a actiona in realitate.
Ce parere aveti despre fragmet si ce credeti ca am vrut sa transmit?

     " E frig, ploua, e miezul noptii. Din cand in cand, cate un fulger ratacit se stinge pe bolta nemarginita a cerului imbracand forme intr-o lumina electrizanta. Spectacolul dureaza o clipa. Il poti rata daca clipesti, dupa care se reasterne bezna. Putine au fost momentele in care mi-a fost dat sa vad fericirea si de cele mai multe ori am avut ochii inchisi. Alteori,  lumina fulgerului a fost prea slaba pentru a lumina infinitatea intunericului asa ca m-am adaptat. Nu a fost alegerea mea, as fi dat fara sa ma gandesc intunericul noptii la schimb pentru o zi insorita.
     Nu stiu daca viata are un scop, dar fara soare imi este imposibil sa vad drumul pe care ar trebui sa merg. In 20 de ani am mers fara sa stiu unde pasesc si m-am ratacit. Chiar daca soarele ar rasarii, as fi mult prea departe  de drum pentru a ma intoarce. Nu stiu incotro ma indrept, dar stiu ca directia e gresita.
     Dat fiind ca nu voi ajunge la destinatie, nu vad rostul de a continua. Am obosit."

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook