"Chiar mi-am dat seama ca eu nu stiu de ce oamenii sunt atei."
--cred ca unii cauta sa fie independenti ca si gandire si sa afle mai multe lucruri pe care zona de confort ( credinta + reguli) nu le ingaduie.
--Omul este o fiinta curioasa si cauta sa stie totul. Aminteste-ti de Eva. Ce a facut ea? a fost atrasa de cunoastere, a fost atrasa de partea cealalta a lucrului interzis.
-Fara curiozitate am fi nuli iar aceasta te impinge incet-incet cu perceptia mult mai departe si in afara credintei,pentru ca acolo,in afara credintei,se afla lucrurile noi.
O data ce abandoneaza viziunea credintei si adopta alta viziune,omul isi explica fenomenele mult diferit si mult mai logic fata de cum ii erau explicate de catre religie.
--Iar in aceasta lume, a cunostiintei si logicii, o fiinta supranaturala, invizibila, nu-si mai gaseste locul, asa ca este abandonata in favoarea explicatiilor mult mai logice si realiste care tin de lumea inconjuratoare
Buna, eu nu mai sunt ateu explicit din cauza problemei suferintei. Si nu ca n-am inteles-o filosofic, dar ca am vazut-o in practica.
Eram deja crestin liberal inainte (adica acceptam evolutia sau ca sunt contradictii in Biblie), dar nu pot sa concep cum un dumnezeu ar accepta suferinta gratuita a celor ce se roaga sau cel putin a altora pentru care unii se roaga sincer la binele lor.
Suferinta cristalizeaza omul. Ca sa fi fericit, trebuie mai intai sa suferi, sa iesi din zona de confort. Nu exista alta cale.
"Geniul se poate forma în liniştea unei biblioteci, dar tăria de caracter este de multe ori rezultatul unei vieţi trăite pe nicovala suferinţei. "
Cum ramane cu cei care sufera si nu mai apuca sa mai fie fericiti niciodata? Sa dam ca exemplu copiii care mor in chinuri groaznice din diferite motive. Care e scopul suferintei lor? Si ce fel de zeu iubitor ar omori copii in chinuri?
Eu sunt ateu pentru ca s-a intamplat sa observ ca toti zeii inventati de om in intreaga lui existenta nu exista. Tie ti se pare ca exista careva? Deci cea mai buna solutie e sa nu cred in zei. Daca era sa descoperim ca exista zei, atunci stiinta ar fi fost prima care sa ne confirme existenta lor. In schimb, stiinta a fost cea care a distrus toti zeii prin explicatii rationale pentru misterele din jurul nostru.
Lipsa credinţelor iraţionale, cum sunt cele în zei, este o stare naturală a omului, dar pentru o persoană îndoctrinată/intoxicată religios, desigur, este greu de înţeles...cum e să ai o minte liberă şi neviciată, iar când alegi dacă să crezi sau nu în ceva, chiar s-o foloseşti (cântărind toate pro şi contra).
Este ca şi cum ai întreba un nefumător de ce este nefumător şi i-ai cere să-ţi explice de ce este "aşa". Absurd, nu? : ))
Ultima afirmatie pe care ai facut-o se aseamana prea putin cu raspunsul pe care eu il asteptam.Iti multumesc totusi pentru binevointa de care ai dat dovada!
Contează să fie un răspuns pe care îl aşteptai sau să fie un răspuns gândit şi sincer?
Cu plăcere.
"Suferinta cristalizeaza omul. Ca sa fi fericit, trebuie mai intai sa suferi, sa iesi din zona de confort. "
Exact. M-am cristalizat ca ateu!
Un raspuns cat mai complex daca se putea.Vezi tu unii oameni chiar au o experienta adunata in spate.Binenteles ca unii sunt atei tocmai din aceaste credinte iluzorii care se manifesta in zilele de astazi. Avem atatea exemple incat ne putem face din ateism o religie.Religiile exista pentru ca omul are nevoie sa creada in ceva, cand logica nu mai face fata, intervine religia precedata de misticism.
Toate sunt ingaduite, libere...dar nu toate folosesc evolutiei.
Mi-ar fi placut conversatia in acest spirit.
Stereotipuri de gen "Lu gica i s-a facut sete, de ce i s-a facut sete lu Gica?" sti...chiar sunt fara noima.
Da Lizzu, pana la urma "Caderea Evei" a fost de fapt binecuvantarea noastra, citeam intr-o carte ca noi am venit pe acest pamanat intr-o forma fizica sa cunoastem sentimentul, emotia, trairea.Lucrurile care le asimilam le cunoastem sub forma de concept, insa noi ca si fiinte vrem sa le traim, nu stim cum sunt.
Intr-adevar daca nu cautam, daca nu tindem sa cunoastem mai mult evolutia se opreste, este si o afirmatie in acest gen "Intotdeauna sa ramai la intrebare, atunci cand pretinzi ca sti toate raspunsurile, evolutia, cunoasterea, cunostinta se opresc" Multumesc.
Nu stiu inca ce inclinatie ai, credincioasa, agnostica sau atee.
Dar, orice ai fi, ai o minte deschisa spre nou si asta e bine.
Nu ai pentru ce.
Nu înţeleg pretenţiile şi reproşurile tale, intermision1.
Nu prea sunt multe de dezbătut aici.
Ideea este că majoritatea oamenilor care nu cred în zei (printre care mă număr şi eu), nu cred, pentru că nu au motive (bune) să creadă, nu s-au lăsat convinşi de basme, şantaj, superstiţii şi subiectivităţi ori s-au eliberat de ele şi de îndoctrinarea religioasă odată cu vârsta şi folosirea gândirii critice.
Însă îi pot înţelege şi pe cei care (încă) au nevoie de confortul psihic, pe care îl găsesc în religie şi mi se pare normal să aibă dreptul la această libertate (de a fi fericiţi în felul lor), cât timp nu încalcă libertăţile celorlalţi (ceea ce religia şi mulţi dintre reprezentaţii ei o cam fac...inclusiv tu, cu această întrebare, tratându-i pe atei ca pe nişte anormalităţi, ciudăţenii ale naturii).
Şi nu, cum chelia nu este o tunsoare, aşa nici ateismul (termenul inventat de teişti) nu este o religie şi nu are cum să fie. Este doar lipsa credinţei în zei, plus, desigur, lipsa apartenenţei la o religie, deci, lipsa teismului (de unde vine "a-teism").
http://dexonline.ro/definitie/teism
http://dexonline.ro/definitie/religie
Ohh domnule Noname, departe de mine gandul unui repros, n-am niciun gand preconceput sau sa aduc intrigi vreunei ideologii de viata, insa faptul ca unora ne place culcatul pe o ureche sustrag cat pot de multe informatii din toate partile pe o cale cat mai neutra, si imi cer scuze daca am atentat la propriati persoana, insa cred ca e timpul sa evoluam, nu sa fim "indoctrinati" cu explicatii inutile si bla blauri comerciale.Pana la urma asta fac religiile; isi etaleaza dogma cu ce-a mai mare influenta.Iti multumesc ca ai luat parte la aceasta conversatie insa evit astfel de intorsaturi pentru ca eu de fel nu tind sa ma duelez cu nimeni, imi plac parerile altora, imi place sa gandesc la un nivel mult mai profund decat se pretinde, nu toti suntem la fel, asta-i frumos.
Diversitatea naste frumosul acel oau care te lasa cu gura cascata.Fi bland si nu te pripii sa iei decizi pentru ca niciodata nu sti ce poti invata din astfel de experiente.Imi cer scuze pentru ofensele pe care pretinzi ca ti se aduc.Multumesc
Am incercat sa il inlocuiesc pe d-zeu cu ratiunea ca sa scap de el. si n-am putut sa ocolesc intr-atat de mult apoi am incercat sa fiu crestin ca sa am iarasi o interactiune intre mine si lume si sunt inca ratat, judec ca nu e uman din partea lui d-zeu sa-ti ceara sa-ti bagi pumnalul in ego dar in prezent asta, un fel de teologie negativa ma scapa de el
sa stii ca tu indiscutabil nu ai nicio treaba cu o fiinta extraterestra supraesentiala e mult mai usor decat sa o inlocuiesti cu ratiunea
Pentru ca mie unul nu imi e indeajus sa cred, eu vreau sa fiu sigur de ceva cand cred in el. De multe ori multi dintre voi nu credeti ceva cand va spune o persoana, vreti sa fiti sigur ca persoana va spune adevarul. Daca majoritatea oamenilor cred intr-un zeu, atunci tu esti obligat sa crezi la randul tau? Acesta este efectul de turma.
Lizzu cartea se numeste "Conversatii cu Dumnezeu" de Neale Donald Walsch, un volum din 3 carti.Pot spune ca a fost un start pentru mine in aceasta cautare.
Cat despre religie, am gustat din toate cate putin si am ajuns la concluzia ca religia iti limiteaza potentialul.Desi adopt ideologia unui Creator iti spun din experienta, tind sa cred ca religia in mare parte nu are deaface cu acest Dumnezeu.
Îmi pare bine că eşti o persoană deschisă la diversitate şi nou (cel puţin în afirmaţii) şi că încerci să nu ai idei preconcepute (cum e cea cu "domnule Noname").
Admit că am exagerat şi eu puţin (probabil iritată de multe alte întrebări şi atitudini de acest gen) şi dacă te-am judecat greşit sau am fost poate prea dură, îmi cer scuze.
Eram sigura si mie mi-a schimbat conceptia cu totul despre tot ceea ce credeam inainte. Are un mare plus ca nu este religioasa.
Multumesc pentru raspuns.
Ohh, cata modestie.Nu mi-am dat seama ca faci parte din cealalta tabara.M-am concentrat mai mult pe raspuns decat pe estetic.Vezi ca putem face tabara? Ce usor ar fi insa daca ar fi asa si intre religii? se pare ca nu.Dar cum cred ca Natura a lasat ca Eva sa "manance" din mar asa si religiile sa fie cat mai multe.Sunt de parere ca adevarata provocare consta sa te debarasezi de aceasta conceptie care ne-o da societatea romaneasca la pachet. Vrei sa gasesti calea? Perfect incepe sa cauti.Asta e adevarata cautare, asa zisa "Cale" Sa cauti sa fi independent de efectul de turma si binenteles pe o cale cat mai pasnica, pentru ca vezi tu noua ne place sa ne batem cu pumnii in piept, e o stare naturala a omului.Noi ca si oameni suntem impulsionati din 2 intentii fundamentale. 1.Dorinta sexuala si 2. Dorinta de a fi mare.( de a fi cineva, ceva ) Noua ne place sa se vorbeasca despre noi, sa fim vazuti in fata, bine...oau ce frumos esti, ce crestin veritabil esti. Sunt stari naturale, dar nu sunt stari care-ti aduc evolutie.Provocarea este sa gasesti acea balanta prin care sa te diferentiezi de ceilalti prin anonimat, modestie si autenticitate.Cred ca de aici o sa pornesti o adevarata revolutie.Multumesc
Bine punctat, am ramas surprins de cata cunostinte benefice pot avea invataturile orientale. Experienta constituie pentru multi un punct de plecare.Nu intri pe nicaieri daca nu ai experienta.
Invataturile hinduse care faceau astfel de afirmatii erau special pentru cultura lor si a adeptilor lor.Binenteles ca se faceau referiri si celorlalte popoare, insa era pus si simplu bazat pe credinta.
Fizica cuantica tine de logica.
La cum ai formulat răspunsul, nu laşi impresia că nu ai avea preconcepţii.
Porneşti de la premisa că nu am cercetat/căutat, până să-mi permit să am păreri proprii cât de cât stabile (care se mai întâmplă să coincidă cu părerile unora - inevitabil), iar faptul că tu încă mai rătăceşti pe drumurile supranaturalului/irealului, îţi dă o oareşce supremaţie în faţa mea (şi tot vorbeai de modestie...).
Iar cu "noi una", "noi alta"...mi-ai amintit de un filmuleţ-pamflet simpatic.
http://youtu.be/nVeFdW1dFOA
Chiar că, priviţi din afară şi cu un dram de umor, suntem foarte haioşi. :))
Nu e nevoie de acea stiinta aflata inca in faza de pionierat ca sa fii ateu, ci de atentie si curaj pentru a gandi.
Sunt destul de sigur ca ai un caracter minunat.
Tot ceea ce am insirat mai sus au fost pur si simplu afirmatii.Nu stiu ce-ai inteles tu de acolo, nu stiu cum de ai ajuns la astfel de concluzii, dar mie unul imi aduc o stare de indispozitie.
Inca odata iti cer sa ma ierti pentru intrigi, iti doresc evolutie in aceasta viata, mult succes
Pentru ca asa le spun unii celor care nu cred in zei, iar eu nu cred in ei pentru ca sunt prea personali, prea imperfecti, prea umani, si pentru ca inteleg autosugestia si instictul de supravietuire-reproducere.
Nu fi atât de sigur că am un caracter minunat (tot o preconcepţie, de data asta pozitivă ), ai putea să ai multe surprize neplăcute.
Îmi pare rău că analiza mea asupra afirmaţiilor tale ţi-a provocat indispoziţie, nu asta mi-a fost intenţia. Sfatul meu e să nu iei toate discuţiile mult prea în serios şi personal (cum nu o fac nici eu).
Evoluţie plăcută şi ţie! : )
De ce il confunzi pe omul criminal cu Dumnezeu? Oare nu suntem cu totii oameni rationali, liberi de a alege? De ce omul da mereu vina pe Dumnezeu pentru toate catastrofele pe care le produce? Oare nu omul a ales liberul, liber arbitru care ii poate oferi fericire si tristete in acelasi timp?
Toti oamenii se nasc atei. Unii atei adopta credinta. Din ei unii revin la starea naturala a omului, aceea de ateu.