| SarahAviva a întrebat:

Când Dumnezeu a creat Îngerii a făcut-o pentru că l-a creat pe Lucifer. Lucifer a fost creat pentru că Dumnezeu știa ce alegere ar fi făcut acesta, de aceea a creat omul. Dumnezeu știe tot ceea ce se va întâmpla, se întâmplă sau s-a întâmplat. Cu alte cuvinte, Dumnezeu știe cine va câștiga în lupta dintre bine și rău. Lupta nu va fi așa cum își vor imagina mulți, cu sânge și războaie. Lucifer a fost creat cu o treaptă mai jos de Dumnezeu, ceea ce înseamnă că nu va câștiga. Voi ce credeți? Mi-ar plăcea să vă știu părerile. Îmi pare rău de toate aceste repetiții, dar nu am găsit în acest moment alt mod de a îmi explica teoriile.

6 răspunsuri:
| sublime89 a răspuns:

Teoretic ar trebui sa fie o egalitate intre bine si rau, un echilibru intre d-zeu si diavol. In practica insa, omul e inclinat sa fie de partea binelui, deci l-a pus pe d-zeu intr-o oarecare pozitie de superioritate. Din acea pozitie e greu de crezut ca ar putea pierde "batalia" cu diavolul. D-zeu il domina pe diavol pentru ca asa vor oamenii.

| PorumbRodica1965 a răspuns:

Tare incurcate iti sunt ideeile /Dumnezeu nu a creat ingerul si pe om pentru ca stia ca vor gresi si asa a vrut, dar de ce sa vrea sa creeze ceva rau si apoi sa distruga? Dumnezeu cand a inceput sa creeze, a creat din iubire, prima creatura pe care il numeste fiul sau iubit, este un inger stralucitor pe care il numeste MIHAIL Dupa aceea a cret impreuna cu el alte 3 categorii de ingeri :Serafimii, Heruvimii,, ingerii mesageri. Din categoria Heruvimilor cel mai frumos si mai intelept, fiind LUCEAFARUL, care mult mai tarziu, dupa ce Dumnezeu a creat pamantul cu tot ceea ce a fost necesar pentru conditii de viata perfecta, l-a pus pe acest heruvim ca strajer peste pamant, l-a asezat in GRADINA EDENULUI si i-a dat multa onoare, (Citeste Ezechiel 28:14-18 ). Dupa ce Dumnezeu l-a creat pe om, si l-a asezat si pe acesta in Eden sau RAI, Dumnezeu a pretins de la Adam si Eva, inchinare si devotiune exclusiva, si sa-l recunoasca, drept Suveran al universului. Ingerul strajer, a privit cu egoism lucrul acesta, si invidiind-ul pe Dumnezeu, pentru ca avea supusi,, in acest inger s-a nascut NEGATIVUL, si-a dorit ca omul sa i se inchine lui, si astfel s-a apropiat de om, si l-a calomniat pe Dumnezeu, l-a pus intr-o lumina negativa si ingerul a devenit un Satan i s-a impotrivit lui Dumnezeu devenind un Diavol. Asa l-a numit Dumnezeu Satan diavolul, adica un impotrivitor si un calomniator al lui Dumnezeu. Am vazut, de la inceput nu a fost asa, dupa cum nici un hot nu se naste hot, ci a devenit, la fel si Satan,. Ceea ce se va intampla cu el si cu toti cei ce ii sunt acoliti este relatat in Geneza 3:15; Apocalipsa 19:17-21; Apocalipsa 20:10.

| besleaganicolaecosmin a răspuns:

Creatorul nu poate fi invins de o faptura

| Radu284 a răspuns:

Daca religia crestina este 100% adevarata, atunci se stie deja sfarsitul. Poti citi apocalipsa. Nici macar nu este o lupta intre bine si rau, nu e ca si cum raul are vreo sansa in final.

| KhludCiprian a răspuns:

Un Dumnezeu benevol si atotputernic cred ca n-ar astepta mii de ani ca cineva sa ii chinuie copii. Daca ai cunoaste un parinte nu e acasa ca e la lucru, crezi ca ar lasa un leu (pe Satan) acasa sa ii "supravegheze"? Mai mult, daca omenirea exista de cateva sute de mii de ani (daca accepti evolutia, ceea ce stiinta pare ca zice), crezi ca un Dumnezeu benevol ar da o solutie acestor oameni doar in ultimii 2000 de ani, si aceea scrisa intr-o limba foarte greu de citit pentru majoritatea (greaca veche) intr-o institutie corupta (cum e crestinatatea)!? Daca Dumnezeu permite asta, nu stiu ce sa zic despre El...

| danay72 a răspuns:

Capacitatea lui Dumnezeu de a cunoaşte şi de a hotărî dinainte evenimentele este oare o dovadă că el face aceasta cu privire la toate acţiunile creaturilor sale?
Rev. 22:17: „Oricine aude să zică: «Vino!» Şi oricui îi este sete să vină şi oricine vrea, să ia apa vieţii fără plată". (Alegerea nu este predeterminată; este lăsată la latitudinea persoanei.)
Rom. 2:4, 5: „Sau dispreţuieşti oare bogăţia bunătăţii, a îngăduinţei şi a îndelungii sale răbdări pentru că nu ştii că bunătatea lui Dumnezeu caută să te ducă la căinţă? Dar cu împietrirea ta şi cu inima ta lipsită de căinţă îţi strângi mânie pentru ziua mâniei şi a revelării judecăţii drepte a lui Dumnezeu". (Nimeni nu este constrâns să urmeze o conduită prestabilită. Dar fiecare este răspunzător de ceea ce face.)
Ţef. 2:3: „Căutaţi-l pe Iehova, voi, toţi cei smeriţi de pe pământ... Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia. Poate că veţi fi ascunşi în ziua mâniei lui Iehova". (Oare un Dumnezeu drept şi iubitor i-ar îndemna pe oameni să facă ce este drept, oferindu-le speranţa unei recompense, dacă ar şti că aceştia au fost predestinaţi eşecului?)
Ilustrare: Posesorul unui aparat de radio poate asculta ştirile transmise din diferite părţi ale lumii. Dar faptul că poate asculta un anumit post nu înseamnă că şi face lucrul acesta. Mai întâi trebuie să deschidă aparatul şi apoi să aleagă postul. La fel, Iehova are capacitatea de a cunoaşte dinainte evenimentele, dar Biblia arată că Dumnezeu se foloseşte de această capacitate în mod selectiv şi aşa cum consideră necesar, cu o cuvenită consideraţie faţă de liberul arbitru cu care şi-a înzestrat creaturile umane. — Compară cu Geneza 22:12; 18:20, 21.
Când Dumnezeu l-a creat pe Adam, a ştiut că acesta va păcătui?
Iată perspectiva pe care le-a oferit-o Dumnezeu lui Adam şi Evei: „Fiţi roditori, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul, supuneţi-l şi stăpâniţi peste peştii mării, peste creaturile zburătoare ale cerurilor şi peste orice creatură vie care se mişcă pe pământ". „Şi Iehova Dumnezeu i-a dat omului următoarea poruncă: «Din orice pom din grădină poţi să mănânci pe săturate. Dar din pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, în mod sigur vei muri»" (Gen. 1:28; 2:16, 17). Ţi-ai îndemna copiii să se angajeze într-o acţiune care pare să le asigure un viitor minunat, când ştii de la început că aceasta este sortită eşecului? Le-ai atrage atenţia asupra unui dezastru, când ştii că ai programat totul ca să nu scape de el? Este raţional atunci să se pună astfel de lucruri pe seama lui Dumnezeu?
Mat. 7:11: „Dacă voi, deşi sunteţi răi, ştiţi să le daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru care este în ceruri va da daruri bune celor ce i le cer!"
Dacă Dumnezeu ar fi ştiut şi ar fi hotărât dinainte păcatul lui Adam şi toate consecinţele acestuia, ar însemna că, prin crearea lui Adam, el ar fi introdus în mod deliberat răutatea care a întunecat istoria omenirii. El s-ar face atunci răspunzător de toate războaiele, precum şi de delincvenţă, de imoralitate, de asuprire, de minciună, de ipocrizie şi de boli. Dar Biblia spune clar: „Căci tu nu eşti un Dumnezeu căruia să-i placă răutatea" (Ps. 5:4). „Sufletul Său îl urăşte negreşit pe cel ce iubeşte violenţa" (Ps. 11:5). „Dumnezeu... nu poate să mintă" (Tit 1:2). Cel desemnat de Dumnezeu ca Rege mesianic „le va elibera sufletul de asuprire şi de violenţă şi sângele lor va fi preţios în ochii săi" (Ps. 72:14). „Dumnezeu este iubire" (1 Ioan 4:8). „El iubeşte dreptatea şi justiţia." — Ps. 33:5.