Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Una din menirea religiei, din 'perspectiva oamenilor"'spirituali', este ca sa nu existe personaje care sa puna asemenea intrebari!
Apropo de intrebarile esentiale. E clar ca nici religia nici stiinta nu raspunde la ele intr-un mod satisfacator sau fara dubiu.
Insa exista o mare diferenta intre a spune ca dumnezeu a creeat apa si modul in care stiinta demonstreaza modul acesteia de formare.
De ce exista stelele? Ca asa le-a creat dumnezeu! ar spune un credincios. E ca si cum ai spune "de-aia".
Ce facem insa cu cei care adera si la stiinta? Ii demonizam inca?
A fi religios nu inseamna si a fi spiritual. Oare? 
Menirea religiei este de a seta un scop omului si, de obicei, acesta este subjugat Creatiei. Ea ar trebui sa poata raspunde, fara repros, intrebarilor existentialiste. Menirea ei absoluta ar fi sublimarea, apropierea de divinitate, refacerea legaturii spirituale rupta de "desvrajirea lumii". In alte cuvinte, intoarcerea la sacru, acea "nostalgie a originilor" cum o numea Eliade.
Eliade spune frumos. Dar nu el e inceputul, nici sfarsitul lumii.Bine ca e la mijloc, unde sunt si eu.
Răspunde Eliade e Dumnezeul tau, prietene. Omul a fost prea inteligent. Daca ar fi asta Dumnezeu, lumea ar intelege mai bine istoria religiilor, simbolistica, mitografia si alte discipline de care n-ai auzit niciodata. Asadar, inchina-te Lui. E mai normal si mai logic.
Nici vorba! Eliade nu este Dumnezeul meu. Este doar o parte a Lui, m-a luminat, in sensul ca mi-a vorbit pe umilul meu inteles.Inteligenta nu e trecuta in canoanele bisericesti. Doar Credinta. Unii ne indoim apoi folosim 'inteligenta' ca sa ne justificam necredinta.Nu ma voi inchina decat Lui Dumnezeu. Macar nu-l vad, deci nu are cu ce ma dezamagi!(sa nu crezi ca e vreo umbra ateica).
De unde stii ca Eliade nu e Dumnezeul tau de vreme ce toate informatiile le primesti din exterior si pot fi eronate? Din cate stiu, in toate religiile lumii, zeul reprezinta iluminarea, cunoasterea absoluta, inteligenta suprema. Daca esti chiar mai inteligent decat zeul tau? La asta te-ai gandit vreodata?
Nu ma cred in nici un fel.Sunt, ca si voi, intr-o continua cautare.Fiecare pe treapta lui. Daca m-as crede mai 'destept 'decat Dumnezeu, nu discutam acum de nimica.
Îți pot spune eu, pentru că am fost om religios, odată, menirea religiei acum, din punctul meu de vedere este îndoctrinarea de mici cu concepții religioase pentru a te simți protejat de o ființă divină, și a încerca să faci cât mai mult bine poți, sperând la o viață mai bună după moarte.
Din punctul de vedere al meu, înainte, religia nu avea o menire adevărată, ea doar îți arăta că Dumnezeu există., sau restul ființelor divine promovate de diferite religii.
În primul rînd, să lămuresc sensul cuvîntului, că să evit discuţiile inutile despre soartă sau predestinare. Menire aici va avea strict sensul de chemare, rol, rost, sarcină sau misiune. Cuvîntul "menire" l-am întîlnit doar cu acest sens în predicile Părintelui Galeriu.
Aţi avut vreodată gîndul că Dumnezeu v-a chemat pe acest pămînt, în această viaţă, cu un anumit scop particular? Evident că toţi trebuie să ţintim mîntuirea, dar pentru a ajunge foarte aproape de Hristos, trebuie să facem dovada iubirii semenilor, ajutîndu-i în diverse moduri. Poate că mai nimerit ar fi să întreb aşa: aţi simţit că veţi avea în viitorul mai mult sau mai puţin apropiat o anumită misiune specială, ajutîndu-i pe ceilalţi cu ceva anume?
Încă o dată, nu discutăm aici despre destin, ci despre alegerea proprie a celui mai potrivit fel în care să ne mîntuim ajutîndu-i pe oameni să se mîntuiască de orice fel de rău, fizic sau spiritual, vremelnic sau veşnic.
Ca să fie mai simplu de înţeles, dau cîteva exemple:
- Părintele Galeriu şi-a împlinit menirea devenind un bun predicator, ajutînd astfel la mîntuirea multora.
- Părintele Stăniloae a lăsat în urmă o vastă operă, îmbogăţind patrimoniul creştin ortodox, oferind răspunsuri oamenilor, ajutînd teologii mîntuind cititorii de erezii şamd.
- Ioan Botezătorul şi-a împlinit menirea devenind înaintemergătorul şi botezătorul Lui Hristos.
__________________
Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele;
Psalmul 140, 4
Ascultaţi Noul Testament ortodox online. Dacă vreţi să-l descărcaţi, clic pe Evanghelii şi pe Epistole. Bonus: o parte din opera Părintelui Stăniloae.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
