Ce e cu spiritul denominatiilor, credeti ca Lui Dumnezeu iI place?

Deci...o intrebare de....NIMENI NU STIE CE GANDESTE DUMNEZEU! Nimeni nu are cum sa stie ce gandeste Atotputernicul

Normal ca ii place spritul.

DENOMINÁŢIE= Operaţie de atribuire a numelor; sunt multe lucruri pe care le face omul si nu sunt placute lui d-zeu dar totusi le face si daca e constient ca nu e bine. in ziua de azi e o mare nepasare fata de d-zeu nu stiu ce sa zic de spiritul asta dar nu cred ca e pe plac la d-zeu dar asta e lumea de azi

Nu ai de unde sa stii...

Putem vedea in Scriptura. Ca satan e cel cu despartirile el desparte biserica nu Dumnezeu, el e mincinosul

Ce sunt aia mascati lui dumnezeu?

Nu! a lui devil mai bine zis.

În mod logic, Dumnezeu a păstrat în raport cu umanitatea o cale de transmitere a învăţăturilor, sfaturilor, legilor, O SINGURĂ CALE. Deoarece altfel, ar trebui să luăm în considerare o contradicţie flagrantă în cadrul mesajului lui Dumnezeu faţă de oameni, o contradicţie în însăşi esenţa divinităţii, dat fiind faptul că există zeci de mii de culte şi credinţe total diferite, având fiecare învăţături care le exclud pe celelalte! Numai creştinismul are vreo 39000 de versiuni!

Dar această contradicţie este de neconceput, iar Hristos Fiul lui Dumnezeu a insistat şi subliniat în tot Noul Testament că Biserica Sa este Una Singură!

Credinţa sau religia nu este altceva decât suma inconfundabilă de învăţături unice ale unei comunităţi. Dacă există undeva o astfel de sumă de învăţături atunci obligatoriu acolo este o religie sau o credinţă.

Religia revelată, cea prin care Divinitatea Şi-a transmis mesajul Său trebuie să fie doar una singură, aşa cum şi Dumnezeu este Unul.

Iar această credinţă unică, este bine definită în Noul Testament: Biserica, pe care Mântuitorul o confirmă de la început şi până la sfârşit.

- Despre Unicitatea Bisericii vorbeşte întreg Noul Testament : Efeseni 4, 13; Fapte 20, 28; I Corinteni 3, 11; Ioan 17, 22; Matei 16, 18; Efeseni 4, 4-6; I Corinteni 1, 12-13; Evrei 3, 14; Matei 18, 17, etc...

"Seriozitatea" afirmaţiilor Sale privind unicitatea sunt în legătură cu faptul că şi-a dat viaţa pentru ea, pentru ca acea Biserică să rămână Una Singură - Fapte 20, 28;

El a întemeiat-o, şi, în tot Noul Testament a conferit şi a suprapus prestigiul, sfinţenia şi puterea Sa peste aceea a Bisericii (prezentată la singular în toată Scriptura). El s-a identificat cu ea şi s-a numit pe Sine în repetate rânduri,, Cap al Bisericii".

Dumnezeu si-a dorit sa fim uniti, nu sa stam despartiti de mici diferente si sa ne credem unii fata de altii "adevaratii credinciosi". Nici o Biserica crestina, inclusiv cea ortodoxa, nu poate sa spuna ca este confesiunea perfecta crestina, perfect este doar Dumnezeu.

Toate Bisericile crestine sunt ale lui Dumnezeu, Iisus Hristos. Iisus nu a dat un model de Biserica ci a adus legile lui Dumnezeu, marturisirea pacatelor facute, ajutorarea aproapelui, iertarea, viata vesnica. Si toti crestinii indiferent de cult, denominatiune, confesiune, absolut toti crestinii credem in aceste legi:
"Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afara", Ioan 6
"Eu, Lumină am venit în lume, ca TOT cel ce crede în Mine să nu rămână întuneric." Ioan 12
"ORICINE trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac." Ioan 11
"ORICINE Mă va primi pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine". Luca 9
"ORICINE va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri." Matei 10.
"Că aceasta este voia Tatălui Meu, ca ORICINE vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi." Ioan 6.
Deci ORICINE vine la Dumnezeu, Iisus Hristos, orice confesiune crestina. Necredinciosii nu vin la Dumnezeu. Fiecare Biserica crestina a lui Dumnezeu, Iisus Hristos indeplineste aceste legi, care sunt esentiale in crestinism, dar fiecare Biserica are si pacatele ei pentru ca Biserica e facuta de oameni, e o interpretare a lui Dumnezeu facuta de niste oameni, iar oamenii au pacate toti, singurul fara pacat este doar Dumnezeu.

Pana la urma relatia cu Dumnezeu este personala si depaseste incadrarea intr-o confesiune sau alta pentru ca nu exista confesiunea crestina perfecta. Dumnezeu e la toate confesiunile crestine, nu doar la unii. Porunca suprema a lui Iisus Hristos este una singura, iubirea semenilor si toti crestinii o cunoastem: "Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii." Noul Testament, Ioan 13.