Ce intelegeti prin acest verset:"Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă, şi nevasta necredincioasă este sfinţită prin fratele; altminteri, copiii voştri ar fi necuraţi, pe când acum sunt sfinţi. "?

Si tu martziam ai un raspuns da scuze a lu emas e mai pe scurt si usor de inteles;
n-am stiutla care sa dau dar no i-am dat lui emas.
multumesc la toti!

Pentru a intelege versetul trebuie sa lamurim minimum 2 lucruri: contextul si semnificatia termenului "sfintit".

1. Daca ne uitam in urma cu 2 versete, discutia era legata de o problema spinoasa pentru evreii crestini din Corint ca si pentru ceilalti: casatoria cu cei necredinciosi, pagani. Dupa cum stim, Legea lui Moise interzicea un astfel de lucru, si tendinta era sa se considere ca acestia era necurati si prin urmare ca respectivele casnicii erau necurate - inclusiv copiii! De aici mentiunea clara asupra faptului ca acestia nu sunt necurati - avand in vedere legitimitatea familiei. Cu siguranta erau si aceia care incercau sa aplice Legea intr-o forma adaptata situatiei familiei crestine, intrebandu-se daca nu cumva cel credincios ar trebui sa renunte la partenerul necredincios.

2. Originea termenului "sfintit" (hagiazō) este "sfant" care, in ebraica este "qâdôsh qâdôsh" (a fi curat dpv moral, consacrat, pus deoparte, dedicat) iar in greaca este "hagios"(pur, curat, fara vina din punct de vedere moral, consacrat – pus deoparte). In textul nostru, termenul folosit este hagiazō - indicand, ca si in limba romana, un proces - a fi facut sfant si nu fapt savarsit.

Unii fac greseala sa confunde acest proces in care sotul / sotia necredincioasa se pozitioneaza pe un loc avantajos, datorat faptului ca partenerul se roaga pentru el si ii ofera un model de viata care incepe sa produca schimbare - cu mantuirea. Dovada ca nu este asa o gasim in versetul 16, unde se exprima clar sub forma unei asteptari: "Căci ce ştii tu, nevastă, dacă îţi vei mîntui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mîntui nevasta? "

Sper ca ajuta, va rog sa imi spuneti daca trebuia sa fiu mai explicit (deh, ora...)

1Corinteni 7; 14: "Caci barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa si femeia necredincioasa se sfinteste prin barbatul credincios."

In acest verset se observa posibilitatea sfintirii daca se respecta intocmai Cuvantul si nu se pacatuieste cu voia dupa ce s-a luat la cunostiinta. In mod clar din momentul in care se avanseaza in sfintenie si se pacatuieste cu voia, prin inselarea femeii, devii mort fata de Cuvant iar spusele apostolului Pavel incep sa functioneze:
Evrei 6; 4: "Caci cei ce au fost luminati odata, si au gustat darul ceresc, si s-au facut partasi Duhului Sfant,"

Evrei 10; 26-27: "Caci, daca pacatuim cu voia, dupa ce am primit cunostinta adevarului, nu mai ramane nici o jertfa pentru pacate,

ci doar o asteptare infricosata a judecatii, si vapaia unui foc, care va mistui pe cei razvratiti."

De asemenea, versetul amintit din Epistola catre Corinteni vrea sa evidentieze faptul ca o data ce barbatul creste in sfintenie, prin femeia credincioasa, nu mai poate fi socotit necredincios, ci preacurvar, mai intai pentru ca acesta isi inseala femeia, iar apoi il inseala pe Dumnezeu in fata caruia a marturisit ca il va asculta. In mod logic, acesta nu mai are dreptul sa beneficieze de sfintenia femeii intrucat in acest fel rostul indreptarii prin Scriptura nu isi mai gaseste locul si implicit acest verset devine inutil.

Intelegerea duhovniceasca a Cuvantului trebuie sa se raporteze mai intai la partea nevazuta, si doar pe urma la aspectul adliteram. Din nefericire, multi oameni procedeaza tocmai invers, raportand totul la interesele lor si analizand cuvintele Scripturii "ca de pe pamant", pentru a se putea indreptati si pentru a-si gasi placerea in cele lumesti, chiar daca in mintea lor lucreaza anumite versete biblice prin care pretind ca Il slujesc pe Dumnezeu. Astfel, diferenta de perceptie intre gandirea pamanteasca si cea duhovniceasca este uriasa intrucat termenii biblici nu au fost analizati in mod corespunzator, motiv pentru care apostolul Pavel a atras atentia in mai multe randuri:

1Corinteni 2; 4: "Si invatatura si propovaduirea mea nu stateau in vorbirile induplecatoare ale intelepciunii, ci intr-o dovada data de Duhul si de putere;"

1Corinteni 2; 5: "pentru ca credinta voastra sa fie intemeiata nu pe intelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu."

1Corinteni 2; 14: "Omul duhovnicesc, dimpotriva, poate sa judece totul, si el insusi nu poate fi judecat de nimeni."